| Acum niște ani |
| 25 aprilie 2024 |
|
|
|
| Almanah Cinema 1984 |  | | (Cinema) | | Exemplarul Almanahului Cinema 1984 pe care mi l-am procurat, cu ani in urma, de la un anticariat, are primele foi rupte. Au ramas, totusi, cateva file „omagiale” despre „eroii epocii pe care o traim”, despre acele „filme bune, revolutionare, care sa prezinte maretele realizari ale poporului nostru, sa mobilizeze si sa infatiseze eroi care sa constituie un model de munca si de viata” (Nicolae Ceausescu). | Titlurile sunt citate la gramada. Un film de anvergura si rafinament estetic precum Imposibila iubire este asezat pe aceeasi treapta cu productii anoste ca Un petic de cer ori Miezul fierbinte al painii.
„Un lucru numit – marturisea actrita Leopoldina Balanuta in acei ani revistei Cinema - este pe jumatate rezolvat. Daca am numi vulgaritatea – vulgaritate, nedreptatea – nedreptate, meschinaria - meschinarie le-ar pieri din putere. Dar pentru asta trebuie sa le atingi, sa le spui pe nume. In absenta numirii lor nu se poate vorbi cu adevarat despre o scoala de film romanesc”.
Narav frecvent intalnit în epoca (si nu numai), derizoriul este prezentat drept „opera revolutionara”. Refuzul de a spune lucrurilor pe nume (de a numi, fara menajamente, atat vulgaritatea, cat si meschinaria) a intarziat, ani la rand, coagularea unei scoli nationale de film in Romania.
Un alt grupaj este intitulat „Filmul nostru in lupta noastra pentru pace”. Titlurile citate aici au, in general, greutate: Viata nu iarta, Padurea spanzuratilor, Quo vadis homo sapiens, Intoarcerea din iad, Inghititorul de sabii.
Cativa mari actori vorbesc despre maestrii de la care au invatat. Mircea Albulescu îl pomeneste pe „mediatorul” Stefan Ciubotarasu, Leopoldina Balanuta isi indreapta recunostinta spre „strabunii, bunii, parintii, dascalii, oamenii de tot felul, locuri, floare, copac, animal” care „stau acolo, cuminti, in memoria sufletului meu”.
Constantin Codrescu ii pomeneste pe Alexandru Finti si pe Aura Buzescu. Petre Gheorghiu o pomeneste pe Clody Berthola. Mariana Mihut recunoaste ca a avut parte sa lucreze cu cei mai mari artisti romani pe care i-a avut parteneri sau regizori. Gina Patrichi ii evoca pe profesorii: Nicolae Baltateanu, Aura Buzescu, pe actorul Geo Barton, pe Mihai Popescu, pe Ciulei si Lucian Pintilie, pe colegii ei Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Beate Fredanov.
Recolta anului 1984 numara – pana in vara – doua premiere de exceptie: Imposibila iubire si Sa mori ranit din dragoste de viata. Restul titlurilor (Amurgul fantanilor, Intoarcerea Vlasinilor, Salutari de la Agigea, Dragostea si revolutia s.a.) sunt tributare, invariabil, nu atat „regulii” (canoanele realismului socialist), cat viziunilor fade ale regizorilor.
Eugenia Voda semneaza o ancheta printre 51 de actori si actrite, care ii vorbesc despre momentul decisiv din cariera si despre ce inseamna „a avea succes”? Elena Albu citeaza Ilustrate cu flori de camp de Andrei Blaier, rolul care a consacrat-o. Eugenia Bosanceanu si Ernest Maftei isi amintesc de Cand primavara e fierbinte de Mircea Saucan. Ioana Bulca nu poate uita Moara cu noroc de Victor Iliu. Dan Condurache citeaza La capatul liniei. Ioana Craciunescu este recunoscatoare lui Mircea Daneliuc pentru rolul din Editie speciala. Tot ea spune, despre succes, ca inseamna multa insingurare, iar atunci „cand nu il ai, il ravnesti; cand il ai, nu te ajuta cu nimic!”
Mircea Diaconu evoca momentul in care Dan Pita l-a ales pentru rolul Tobosarului din Nunta de piatra. Constantin Diplan alege Cursa lui Mircea Daneliuc, iar Vladimir Gaitan intalnirea cu Lucian Pintilie (cea din Reconstituirea, insa fara a pomeni titlul filmului – pe atunci cvasi-tabu). Irina Petrescu isi aminteste de filmul debutului: Valurile Dunarii de Liviu Ciulei. Florin Piersic isi trece in revista haiducii, pe Arap Alb, precum si rolul de debut din Ciulinii Baraganului. Maria Ploae considera ca decisiv, „in sens pozitiv”, a fost pentru ea Dincolo de pod. Ana Szeles considera decisiv momentul Padurea spanzuratilor de Liviu Ciulei. Tora Vasilescu nu poate uita debutul electrizant din Cursa, iar Dorel Visan rememoreaza intalnirea decisiva cu Iosif Demian, la O lacrima de fata.
Calin Caliman schiteaza cateva portrete de actori deveniti „tinere certitudini”: Constantin Branzea si Ana Ciontea (din Intoarcerea din iad), Claudiu Bleont (din Concurs, Sa mori ranit din dragoste de viata, Dreptate in lanturi, Pas in doi), Magda Catone (din Sfarsitul noptii, Escapada, Baloane de curcubeu), Daniela Vladescu (din Ochi de urs), Ecaterina Nazare (din Lisca, Pas in doi).
Ov. S. Crohmalniceanu se ocupa de accesul cinematografului la capodopera, enumerand cateva posibile chintesente ale culturii cinematografice din toate timpurile: Crucisatorul Potemkin, Patimile Ioanei d’Arc, Goana dupa aur, Timpuri noi, Luminile orasului, Varsta de aur, Los olvidados, Viridiana, Regula jocului, Iluzia cea mare, Cetateanul Kane, Fragii salbatici, Aventura, Noaptea, Eclipsa, La strada, Noptile Cabiriei, La dolce vita, Amarcord, Ghepardul. Autorul eseului atrage atentia ca nicio persoana culta nu se simte jenata sa-si recunoasca ignoranta in materie de cinematograf. Si adauga: e nevoie de timp ca pe marile filme sa se prinda muschiul comentariilor, spre a ajunge si ele asemenea veritabilelor capodopere (literare, muzicale, plastice etc.).
Dana Duma alcatuieste un grupaj de comentarii cu titlul Actorul ca „figura”. Primul film citat, Comedie muta 77, demitizeaza Hollywood-ul. In Totul de vanzare Andrej Wajda isi marturiseste durerea in fata pierderii interpretului preferat (Zbigniew Cybulski). Ce s-a intamplat cu Baby Jane aduce pe ecran invidiile si frustrarile a doua foste stele ale ecranului. Mitul Fedorei se inspira din „cazul Garbo” si surprinde revolta impotriva capcanelor fotogeniei. Inceputul lui Gleb Panfilov este povestea unei tinere muncitoare, mai degraba urata decat frumoasa, ce face teatru de amatori. Este remarcata de un regizor si distribuita intr-o superproductie istorica despre Ioana d’Arc. Succesul este fulminant, insa nimeni nu o mai cheama pentru vreun alt rol. In Secvente, un actor (Dragos Paslaru) este pus sa-si povesteasca la un telefon public suferinta. Cei care stau la coada ii asculta astfel, fara sa vrea, drama. Din indiferenti si chiar iritati (de faptul ca „nu se mai termina o data convorbirea asta”) devin intelegatori si milostivi. Cand insa afla ca totul nu a fost decat o inscenare, bombanesc si se scandalizeaza. Celelalte doua scheciuri ale filmului („Prospectia” si „Patru palme”) „problemele morale devin mai importante decat fictiunea pe care echipa de filmare o zamisleste cu truda”.
In Sclava iubirii actorul se dovedeste capabil sa inteleaga nelinistea lumii, iar in Noaptea americana Francois Truffaut demonteaza – fara elanuri demitizatoare si ironii - culisele „uzinei de vise”. O serie de alte pagini sunt dedicate vedetelor (actori, regizori) din „lumea mare”: Monica Vitti, Giulietta Masina, Marcello Mastroianni, Laurence Olivier, Marilyn Monroe, Peter Ustinov, Al Pacino, Luis Bunuel, Vasili Suksin.
Almanah Cinema 1984 (192 pag.)
Redactor-sef: Ecaterina Oproiu
Redactor responsabil: Eugenia Voda
.
| |
|
|
|
|
|