Omogenitatea asta nu curge (slava domnului) la rapa blazarii ci se agata de cate o ragalie si se lasa batuta de soare si de volburi. Substratu geopolitic se reduce la o formula simpla ROMANIA + BASARABIA= LOVE, lopatica narativului nu sapa mai departe de atat, nu extrage radical, nu scoate logaritm, se joaca cuminte in ladita cu nisip apolitic, ii mai intra in ochi cate un fir nesuferit de tarana, da' ii trece pana se... marita :P. Dialogul e suficient de natural cat sa te simti confortabil, situatiile comicaresti suficient de credibile incat sa-ti smulga o grimasa pardon zambet :D, desi au asa un iz de basm dambovitean: iala se strica fix in ziua nuntii si da isi scoate nuntasii din casa cu macaraua.
Savuroasa poema socrului mic:
[dumnealui e poetu]
Am scris un poem.
Cantec pentru Otto.
A murit Otto, s-a dus inaintea mea
[el e Otto]Inima omeneasca avea
Batea, se oprea inima,
Il durea, ii inmuia picioarele,
Ii intuneca soarele,
Aer nu-i ajungea ca si mie
Sarmanelul s-a ghemuit,
A scancit, capul pe labe si-a pus ca mielul.
Tina i-a adus o cana cu apa
[ea e tina]
Nu s-a atins de apa,
Nu s-a atins, a oftat,
Omeneste a oftat si s-a stins.
Lacrimile mi-au dat
Si Tina a inceput sa planga
Si icoana ca si cand pamantul s-ar fi cutremurat.
Ma strange inima
Nu ma pot deprinde
Si ma navalesc aducerile aminte
Si e atat de trist in casa
Am ras cu lacrimi, insensibila de mine
.
|