Astfel o cunoaste pe Zurinka, fata imparatului Zoralio, cel ce stapaneste tara Arrom, «taramul in care nu poti intra decat visand», care si-a trimis copii prin lume pentru a bucura oamenii prin dans, muzica si iubire. Dar ca in orice poveste, exista si vrajitoare suparata pe aceasta dragoste nevinovata, si care decide sa-i urmareasca si sa-i impiedice sa traiasca fericiti. Astfel periplul celor doi indragostiti devine o fuga din calea Jungaliei, vrajitoarea cea rea, care va fi infranta la final de tatal Zurinkai. El ii va invita pe cei doi sa traiasca in tara Arrom, in tara de dincolo de vise, dar cei doi sunt hotarati sa traiasca o viata adevarata, spunand si altora povestea lor prin dans, muzica si iubire.

Aceasta e povestea Zurinkai si a printului Gunjar, poveste ce ne-a captivat din prima clipa pe fiecare, adult sau copil, in micuta sala a teatrului clujean de papusi, Puck, in seara zilei de 9 martie 2011, cam pe la orele 18 trecute fix. 

Piesa Alinei Nelega, inspirata din basmele si povestile romani, in regia si ilustratia muzicala a Georgetei Lozinca si traducerea lui Rudi Moca, va avea si o premiera in limba romani pe data de 8 aprilie, ziua internationala a rromilor. E una din putinele piese care intra in zona teatrului social-politic prin intermediul teatrului de papusi.  
«Zurinka» aduce in prim-plan perspectiva gresita si prejudecatile formate in mintea multora despre aceasta etnie; ne face sa vedem altfel pe cel de langa noi, fara a-i acorda din prima clipa «steaua galbena» a proscrisului. Felul in care actorii Frunzina Anghel, Ramona Atanasoaie, Laura Corpodean, Lucian Rad, Silviu Rusti, Rares Stoica, Adina Ungur si papusile joaca povestea Zurinkai, muzica si dansul lor frenetic si molipsitor, creaza un mediu ludic si pasnic, in care toti suntem pana la urma copii si putem accepta «fata celuilalt» fara prejudecati. Caci, cum bine spunea regizorul Andrei Serban si alti cativa actori, teatrul e spatiul unde «lasi la usa toate prejudecatile si preconceptiile tale». Poate in teatrul adultilor mai greu treci acest prag cu inima usoara, dar credeti-ma pe cuvant, odata ce pasesti in sala lui Puck cel nazdravan si te asezi alaturi de copii, in micile bancute, devii un copil intr-o  mare marioneta; sufletul tau revine la inaltimea unui copil si redevii liber sa zambesti, sa razi si chiar sa te sperii de vrajitoarea Jungalia( ca de altfel multi copii din sala). Toate aceste emotii conlucreaza in interiorul sufletului tau, scotand la lumina particica aceea de inocenta uitata si ramasa intr-un colt din camera copilariei. 

Cred ca suntem foarte norocosi ca inca ne bucuram si ne speriem precum copii la un spectacol de papusi si mai cred ca daca acesta ar disparea, noi, cei mari, vom fi primii care-l vom cere inapoi in vietile noastre. O prietena de la regie descria teatrul de papusi ca fiind «portia noastra de bucurie». La randul meu va invit, ori de cate ori veti avea ocazia, sa veniti cu copii, si chiar si cu copilul copilariei dumneavoastra la Teatrul de papusi Puck, sau la oricare alt spectacol de papusi din tara, numai pentru a mai uita de urat, grotesc, limite si etichete, rasismuri si invidii si  a vedea din nou ce bine e sa fii copil. Si inca ceva, doctorul Puck recomanda «portia de bucurie» in fiecare joi la ora 18.00, iar  sambata si duminica la ora 11, si daca uitati la ora 12.30. Ca pacient, eu v-o recomand !

Sursa fotografii: http://www.hamlet.ro