Sunt prezentate succesiv trei forme distincte de vindicatiune, fiecare cu armele si tacticile sale, taiosenia fiind falia lor comuna. Ele ajung, prin intermediul unor personaje-indice posesoare de skill-uri si farmece versatile, sa se intersecteze in micro universul asta, deh, spatiu' restrans, satu' adunat, nu pot fi decat prielnice intalnirilor in miez de noapte intru casapire si razbunare.
Casa taraneasca nipona-Zatoichi
Casa taraneasca-...Boinesti
Apropo de setea de razbunare a asiaticilor (aia filmica), din simpatie pentru Mr. Vengeance (vorbesc de el ca de punct de reper, ca de o pan-entitate) institutionalizez un nou timp verbal, timpul vindicativ, aici intrand un lung sir de verbe care ii fac cinste etimologica: a mutila, a kiriza, a ciumpavi, a ichiza, a casapi, a oldeuboiza, a anchiloza, a deviliza etc, ii voi neologiza familia lexicala cu rude indeparate, de la soare rasare, pe parcurs, prin conversiune.
Tehnico-vizual e o treaba tare smechera asa cum numa japonezii se pricep a incropi, sabia-obiect de cult si scula abila loveste cu patos in derm intru eliberarea tasninda, gheizereasca a globulelor rosii. Narativ e cuminte, vizual e bibilit profesionist, bijutieresc, insa cel mai tare m-a incantat auditiv, iata o mostra de sincretism simpatic intre natura, om si muzichie.
Pe langa osmoza mai sus mentionata mai apare si variabila dans, habar n-aveam ca japonezii se pricep la...step, asta e scena de final, cu mult mai rafinata decat tributul zbantuitor de la finele lui Slumdog Millionaire:
.
|