Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
21 februarie 2019
1838 • A aparut, la Londra, Manifestul Partidului Comunist, redactat de Karl Marx si Friedrich Engels
1933 • S-a nascut Nina Simone, cântareata americana (d. 2003)
1972 • Lansarea romanului Marele singuratic, de Marin Preda
Recomandări
Despre partidul oamenilor trişti
(Editoriale)
Sa le luam pe rand: meniul unui detinut e mai consistent decat al unui bolnav de spital. Salariul unui gunoier e mai mare decat al unui medic rezident – daca e vorba de un sofer la Salubritate, leafa e de trei ori mai mare.
In cazul profesorilor lucrurile stau la fel.
 
Numitorul comun e ca toti sunt platiti din bani publici.
 
Nimeni nu m-a intrebat vreodata daca mor de grija violatorului din Cocomarla - are si caldurica, si mancarica, biblioteca si ziare – confort pentru care rezidentul transpira 10 ore pe zi si profesorul sta sambetele la meditatii cu ora.
 
N-o sa vorbesc acum despre drepturile detinutului – in definitiv e un suflet si nu eu am caderea sa-l judec. Dar sa te plangi ca Romania bate toate clasamentele europene, la toate bolile, ca educatia e la pamant – in timp ce tai bugetele ministerelor de resort, asta mi se pare o mare nesimtire.
 
S-a intrat intr-o obisnuinta a dezastrului – colega mea se uita la monitor: No, iara scrii despre astia? Ne-am obisnuit ca n-o sa fie bine in veci in sanatate si educatie si ne e tarsa parca sa mai activam subiectul. In dezbaterile publice cetatenii sunt mai atenti la groapa de pe alee si se mint singuri ca vin domnii de la Casa Poporului sa o repare – in loc sa-i ia la suturi.
 
Mereu se spune ca sunt prea multi bugetari: 1,2 milioane. Alti trei milioane muncesc la privat. Mai sunt 4,9 milioane de pensionari. Restul sunt asistati, intr-un fel sau altul. Nu inteleg de ce nu se ia invers: taie 75% din caratorii de hartii dintr-un birou intr-altul, informatizeaza sistemul si angajeaza medici si profesori pe lefuri decente. Activeaza demnitatea sociala a dascalului si a doctorului si apoi cere performanta – ce-i asa de greu?
 
Baiul cel mare e ca statul roman isi priveste propriul popor ca pe-o adunatura de infractori: lasa, ca medicilor le mai pica cate ceva. Lasa ca si profesorii dau meditatii. E o competitie intre evazionisti si mincinosi: statul se face ca nu vede cat mai costa sedinta de algebra si minte ca la bugetul urmator mai mult pansament om gasi in spitale.
 
Stii, nu-i bai ca rabdam foame uneori. Ca nu vine troleul la timp sau ca intarziem cu rata la banca. E spurcat insa cand te uiti inainte si nu vezi mare lucru – e o ceata grea, o tristete a esentelor,
o greutate pe sufletul multimii care,
probabil dintr-o salvatoare si istorica tafna,
inca isi spune spune popor.

.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate