In istoria Europei, actele din perioada „solutiei finale” se inscriu ca pagini negre ce ar trebui iertate, dar nu uitate; in istoria Romaniei, pogromul de la Iasi si deportarile ordonate de maresalul Antonescu se inscriu pe aceeasi linie, a unor acte de cruzime, de incalcare a drepturilor omului, de crime impotriva umanitatii, de genocid. Poate parea nepotrivit sa ceri unor copii de azi, care traiesc in conditii minunate, au tot ce le trebuie pentru a se dezvolta deplin, sa infatiseze in desenele lor o lume trecuta si oribila? Probabil ca da, insa atunci cand ideea vine de la ei, nu e impusa din afara, inseamna ca pe acesti copii ii determina sa se revolte si sa strige in modul lor propriu, artistic, acele grozavii ale unui timp cand istoria delira... 

Literatura nu este straina de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supravietuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizeaza sufletele tinerilor, nu le inaspresc si nu le pietrifica. De aceea, neuitand, dar iertand, elevii comemoreaza in fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovati evrei, circa sase milioane, in lagarele naziste proiectate cu rigurozitate si cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se in pace toti acesti nevinovati gazati si arsi in cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Chelmno, Maly Trostinet, Sobibór!