| Oamenii din lumea filmului, fie ei actori, scenaristi, regizori, cameramani, costumieri sau make-up artisti vor avea intotdeauna ceva de povestit, ceva de aratat, un iepure de scos din joben cand te astepti mai putin. Asta nu inseamna ca nu au si partea lor de obisnuit, de banal, ci, doar ca expunerea este mult mai mare.
Cristina Jacob, o tanara care a ales sa li se alature acestor oameni, regizor, scenarist, producator de film, sef de promotie al facultatii pe care a absolvit-o, nu se abate de la regula. Prin studiile pe care le are, prin experientele pe care le-a colectionat de-a lungul timpului, prin personalitatea care atrage ca un magnet amatorii de dialog, prin onestitate si decenta, prin conectarea la nou se transforma cu usurita intr-un interlocutor surprinzator, un interlocutor care stie cand sa indrazneasca si cand sa fie discret. Chiar daca scenariul propriei vieti are si unele ingrediente pe care le au multe alte scenarii ale vietilor unor oameni obisnuiti, pasiunea pentru ceea ce face o scoate din anonimat si o propulseaza in topurile din lumea in care se misca. Cristina Jacob iubeste cu intensitate, calatoreste si citeste mult, scrie, activeaza in Asociatia Scenaristilor Romani, si-a pus amprenta pe scurtmetraje de fictiune si pe film documentar, se perfectioneaza zi de zi in arta de a fi ea insasi si tinteste, in primul rand, spre statutul de om frumos in interior.
Esti regizor, scenarist, producator de film. Cine este, insa, Cristina Jacob?
Cristina Jacob este combinatia dintre o tanara indragostita de film si un om ca toti ceilalti.
Cum a fost copilaria ta? Cand ai intalnit prima carte si cum a continuat aceasta legatura?
Copilaria mea a fost foarte diferita de ceea ce vad astazi: cu jocuri in fata blocului, cu julit de genunchi, cazut din copaci, furat de cirese si batut cu fetele pentru prima dragoste. In ceea ce priveste primele carti, acestea au fost o adevarata corvoada, intrucat eram obligata sa le citesc si nu resimteam astfel nicio placere. Adevarata dragoste de a citi si de a descoperi lumea fabuloasa din carti a pornit destul de tarziu, la varsta de 12 ani, cand m-am imbolnavit si am fost nevoita sa stau timp de doua saptamani izolata in casa. Atunci am citit prima carte de care m-am indragostit: “Colectionarul” de John Fowles. De aici a pornit aproape o frenezie a cititului, in sensul ca, la liceu, in timpul orelor plictisitoare de istorie sau de matematica, imi ascundeam intre copertile manualelor, cartile preferate si le citeam. Acest lucru a continuat pana astazi, numai ca acum aleg foarte atent lecturile mele, intrucat timpul nu mai imi permite sa citesc tot ce imi cade in mana. Consider vital pentru un creator acest obicei, de a citi carti. Sunt de parere ca inspiratia si creativitatea sunt in stransa legatura cu numarul de carti citite.
Cum crezi ca vor arata spectacolele/filmele tale peste 100 de ani?
Peste 100 de ani, cand eu nu voi mai exista, imi doresc ca filmele mele sa fie ravazute, iar oamenii inca sa aibe ceva de invatat din mesajul transmis prin intermediul lor. Acesta ar fi dovada ca am lasat cu adevarat ceva in urma.
Dar spectatorii tai?
Daca se vor mai viziona filme si peste 100 de ani, cred ca spectatorii vor fi mai pretentiosi si selectivi din cauza evolutiei permanente.
Cum ti se pare mass-media din Romania, in 2012?
Mass-media are o forta uluitoare si detinut acest atribut inca de la inceputul ei. Se pare, insa, ca influenta ei fata de mase, in acest moment, este una negativa. Manipularea, dupa cum bine stim, ar putea fi folosita si intr-un sens constructiv, pentru a impulsiona atat oamenii cat si institutiile sa evolueze.
Cum reusesti sa te tii departe de comentariile presei? Cat de importanta este discretia in viata unui artist?
Nu sunt un om care sa se bage in scandaluri sau sa mearga prea des la evenimente. In general, sunt chiar un om destul de banal, as putea spune, caruia ii place sa aiba o viata normala, sa citeasca, sa munceasca, sa iubeasca.
Discretia este importanta in viata fiecarui om normal, mai ales in cea a unui artist, intrucat, deseori, acesta are nevoie sa se retraga in intimitatea lui pentru a crea.
Te-ai simtit vreodata agresata?
Poate doar de vreun fost iubit..
Ce inseamna pentru tine sa fii regizor? (Relatia personala cu aceasta alegere facuta candva – Cum s-a nascut optiunea?)
E o poveste lunga, dar pe scurt cred ca a fost mana destinului. Dupa ce am cochetat cu meseria de reporter, mai apoi am avut propria afacere, hotarasem sa urmez o facultate de profil pentru business. In drum spre admitere, m-am gandit ca nu as avea ce sa invat de la un profesor angajat, care practic nu are o afacere. Am simtit ca asta pot sa o fac intuitiv si ca ar trebui sa urmez o facultate care sa-mi placa in adevaratul sens al cuvantului. Am facut stanga imprejur si m-am dus la arte, unde am dat la regie de film si am si intrat. Anul acesta am absolvit sefa de promotie, iar acum urmez masterul facultatii London Film School.
Ai nostalgia unui alt drum pe care viata ta ar fi putut coti?
Din fericire, nu. Nu cred in idealuri.
Cum stai cu motivatia?
Ma motiveaza absolut tot ceea ce ma inconjoara. Ma motiveaza frumosul, ma motiveaza filmele marilor regizori. Se pare ca nu stau bine cu acel tip de motivatie care s-ar presupune ca trebuie sa ma impinga de la spate.
In ce masura te intereseaza imaginea pe care o ai? Ce faci si ce nu faci de dragul ei?
Nu ma straduiesc prea mult. In general spun ceea ce gandesc, port si arat cum ma simt bine. Sunt, insa, femeie si de dragul frumusetii stim toate ca se fac multe sacrificii de timp.
Cat de important (sau de putin important) este pentru tine felul in care te critica si recepteaza publicul?
Este foarte importanta critica si opinia publicului fata de filmele pe care le fac. Sunt atenta la parerile lor pentru ca vreau sa vad unde am gresit. Acesta este singurul mod in care pot invata, in cazul in care am gresit. Ei sunt cei care imi aproba sau imi infirma munca, asadar acord o mare importanta criticii lor vis a vis de film. In ceea ce priveste latura personala a vietii mele, sunt absolut indiferanta.
Ce ai dori sa ti se intample, profesional vorbind, de acum inainte? Ce implinire este/ar fi suficienta in acest sens? In ce caz ai considera ca ai ratat?
Profesional vorbind, imi doresc sa imi continui munca, adica sa fac filmele ale caror scenarii le am deja scrise, sa le placa publicului si sa obtin premii. Acesta e cursul firesc al meseriei de regizor.
As considera ca am ratat in momentul in care un film nu ar fi vazut si placut de catre public.
Cand ai simtit ca te-ai lansat, cand consideri ca ai avut primul tau mare succes?
Nu consider ca m-am lansat si nici ca am avut, pana in acest moment, un mare succes. Lucrez acum la un lung metraj. Sunt de parere ca pentru a se lansa, un regizor trebuie sa realizeze in primul rand un lung-metraj.
Ai o meserie care te-a pus mereu in prim-plan. Ai starnit pasiuni?
Consider ca am o meserie care, din contra, m-a pus in spatele camerei. Rolul meu este sa aduc povesti frumoase si actori talentati in prim-plan, iar ei sa starneasca pasiuni. In ceea ce ma priveste pe mine, ar trebui sa ii intrebati pe cei ale caror pasiuni au fost starnite.
Ce este greu in munca ta? Ce e foarte frumos in ceea ce faci?.
Este destul de dificil sa gasesti actorii potriviti, exact asa cum ti i-ai imaginat in scenariul tau. Este anevoios si montajul, cand trebuie sa reiei filmul cadru cu cadru, sa alegi secventele, sa le lipesti si sa le raslipesti si sa le raslipesti…, dar daca iti place ceea ce faci, totul este frumos, iar daca produsul final este macar aproape de ceea ce ti-ai dorit, acest lucru iti da forta sa mergi mai departe.
Ai vise pe care nu ti le-ai implinit inca?
In fiecare zi altul nou.
Te multumeste ceea ce creezi, in absenta unei recunoasteri publice? Preferi una actuala celei postume?
In general, nu ma pripesc in a trage concluzii. Nu ma multumesc doar cu ceea ce cred eu pentru ca pot fi foarte subiectiva si astept recunoasterea publica, oricare ar fi ea.
Cum ai caracteriza starea teatrului/filmului romanesc astazi?
Spre bucuria si surprinderea mea, salile de teatru sunt pline si chiar avem multe piese de teatru cu care ne putem lauda si la care merita sa mearga fiecare dintre noi. Am avut ocazia sa calatoresc mult, am mers prin teatrele din lume si nicaieri nu am vazut piese atat de bune, cu sali atat de pline.
Filmul romanesc de astazi evolueaza. Publicul merge catre filmul romanesc de la an la an mai mult, datorita faptului ca se fac filme mai bune. Nu avem sali de proiecte suficiente, ecrane, asa cum spunem noi, dar cu toate astea un film romanesc a inceput sa faca peste 50 000 de spectatori, ceea ce este un semn bun.
Cat de important (sau de putin important) este pentru tine felul in care critica si publicul recepteaza ceea ce scrii? Ai prefera un succes al cartilor tale in randul criticilor sau al publicului?
Nu ma consider un scriitor. Am scris scenarii pentru ca am fost nevoita sa imi pun povestile in forma necesara si pentru ca nu am gasit niciun scenarist care sa radea exact ceea ce simteam vis a vis de poveste. Nu am urmat, insa, o facultate de scenaristica, ci una de regie de film.
In momentul in care voi avea ceva atat de important de spus, ce merita a fi subiect intr-o carte, as prefera un succes in randul publicului si o apreciere a criticilor.
Daca ti s-ar acorda sansa, ce ai dori sa schimbi, in viata ta?
Nu as dori sa schimb nimic. L-as mania pe Dumnezeu.
Pe plan profesional ce mai faci acum?
In prezent, urmez un master la Londra si pregatesc un film de lung-metraj, o poveste de dragoste.
Cum a rasarit insula aceasta Asociatia Scenaristilor Romani?
ASOCIATIA SCENARISTILOR ROMANI a rasarit din nevoia de a crea o insula a scenaristilor, de a cunoaste oameni talentati si de a ii pune laolalta pentru a intra mai usor in contact scenaristii cu regizorii si viceversa.
Aceasta nevoie a aparut cumva indirect, din dorinta de a imbunatati filmul romanesc, pentru ca daca povestea este buna, filmul are sanse mai mari sa fie de succes.
Cum ati reusit sa incropiti o echipa?
Fiind inconjurata de colegi, oameni de breasla, care fac acelasi lucru, nu a fost dificil sa ne strangem laolalta.
Ca tot vorbim despre oameni, in cazul in care cineva ar dori sa depuna un C.V., spune-mi te rog care sunt trasaturile unui potential colaborator al Asociatiei Scenaristilor Romani ?
Pentru a deveni membru al Asociatiei Scenaristilor Romani este necesara in primul rand depunerea unei adeziuni scrise.
Un candidat este eligibil pentru a deveni membru numai in situatia in care se regaseste in cadrul sectiunii Credits a unui film realizat pana la data depunerii acestei adeziuni, sub titulatura de autor fie al scenariului, fie al dialogurilor, fie al povestirii.
In cazul persoanelor care nu satisfac acest criteriu, Asociatia va organiza anual, doua sesiuni de concurs. Proba de concurs va consta in realizarea unui scenariu de film, iar concurentii ale caror scenarii vor intruni criteriile de ordin calitativ impuse in vederea realizarii unui film, vor indeplini simultan si conditia de eligibilitate pentru dobandirea calitatii de membru al Asociatiei.
.
|