Patricia Kaas, cunoscuta artista care vine din tara chansonette-lor, in ultimul sau turneu, Kaas Chante Piaf, se foloseste de toate trucurile care fac din interpretarea unui playlist, un act artistic complex, incarcat de teatralitate si reuseste sa ofere publicului, cu fiecare reprezentatie, un concert bun. Prin Kaas Chante Piaf, Patricia Kaas si-a propus sa ii aduca un omagiu inconfundabilei Edith Piaf, fara insa a o copia. Pentru ca timbrul vocal, corpul, imaginatia, simturile si capacitatea de a reprezenta i-o permit, artista din Franta canta, danseaza, improvizeaza, joaca teatru pe scenele lumii, invocand spiritul lui Edith Piaf si cucerindu-si propriul public din nou si din nou prin miscarile corpului, muzica, mimica, interactivitate.

Intr-o dupa-amiaza de iunie, pe 19 iunie mai exact, in cadrul Festivalului International al Educatiei, dupa ce a cucerit scene mari ale lumii, cum sunt cele din Londra, Paris, New York, Montreal, Kaas Chante Piaf si-a deschis cufarul cu cele 21 de cantece ale lui Edith Piaf si la Iasi. Scena amenajata in fata Palatului Culturii, nu anunta, insa, nici pe departe, magia spectacolului in plina sa desfasurare. Aparatura neinsufletita si simplitatea decorului incitau si mai tare curiozitatea celor care dispuneau de invitatii sau de bilete, dar si a celor care au cucerit la pas intreaga Piata a Palatului si o parte din Bulevardul Stefan cel Mare. Cu o zi inainte, la conferinta de presa, Patricia Kaas le vorbise pe scurt jurnalistilor prezenti despre sursa de inspiratie si despre structura proiectului sau, dar frumusetea reprezentatiei scenice era departe de a fi debracata de mister. S-a dovedit ca doar prezenta fizica garanta intelegerea si savurarea fiecarui moment din show-ul Kaas Chante Piaf.

Desi cu un aer nostalgic si vintage, pe alocuri, spectacolul care invoca spiritul lui Edith Piaf, este un spectacol multimedia transpus intr-un decor minimalist, un spectacol care se foloseste, totusi, de tehnica moderna pentru a aduna piesele din trecutul intens, plin de trairi si de creativitate al unei mari artiste. Astfel, cu un ecran ca de cinema in spate, Patricia Kaas deruleaza pe scena, acompaniata de trei instrumentisti si un dansator, filmul vietii lui Edith Piaf, incarcandu-se atat pe sine, cat si pe public cu emotii de nestapanit si din diverse registre ale sufletescului. Teatralitatea face cu ochiul, in fiecare secunda si din fiecare colt al scenei, celor care o asculta, o privesc si o aplauda pe frantuzoaica cu timbru vocal gutural. Decorul aminteste de epoca de inceput a cinematografiei si de plan-detaliu-ul din piesele de teatru cu unul, doua personaje, iar costumele pe care le imbraca pe rand Patricia Kaas reconstituie aerul unei epoci in care marile iubiri se concretizau, in filmele de referinta, printr-un sarut pasional in imagini alb-negru, pe final, inainte de generic.

Si la Iasi, acest suflu de prima jumatate de secol XX a ajuns in plamanii fiecaruia din cei prezenti. Alaturi de oameni dragi sau doar cu ei insisi, spectatorii Patriciei Kaas au trait fiecare moment din show-ul Kaas Chante Piaf cu intensitate. Daca din curiozitate intorceai privirea spre celalalt sau spre ceilalti, indiferent daca erau oameni de-ai tai sau necunoscuti, nu dadeai nicicum peste plictiseala sau scepticism. In schimb rasul, bucuria, muzicofilia si sentimentalismul se rasfatau ca la spa in gesturile si privirile multimii, intr-un prezent continuu. 

Cand, in sfarsit, spectacolul Kaas Chante Piaf a inceput, artista a urcat pe scena si a salutat publicul cu dorinta de a-l atrage de partea sa si de a-si face, in acelasi timp, numarul. Si-a motivat alegerea, si-a intrat in stare si a lasat muzica sa preia controlul. Acordeonul, vioara, pianul i-au fost tovarasi de calatorie pe tot parcursul drumului catre sufletul lui Edith Piaf. Si cum rugaciunea este cea mai scurta cale catre esenta fiecaruia dintre noi, simbolurile sale domina inceputul spectacolului Patriciei Kaas. Asezata in genunchi, cu mainile pe un scaun inalt, ce poarta semnul crucii, artista se joaca cu notele piesei “Mon Dieu" si cu starile celor care si-au ciulit urechile pentru a nu scapa nici un sunet, fie ca se afla aproape de scena, fie ca o zaresc pe ecranele mari amplasate langa scena. Graba, trecerea, firescul, umanul, cotidianul se regasesc in tinuta sa. Un trench simplu, crem, ii imbraca gesturile, miscarile de dans incarcate de senzualitate, de artificialitatea unei papusi cu ate, de durerea unor iubiri neimplinite si de ritm profund asimilat, pana in varful degetelor. 

Dupa un debut incarcat de dramatism, Patricia Kaas isi drege vocea pentru alte reinterpretari suprinzatoare ale cantecelor lui Edith Piaf, cantece reorchestrate de Abel Korzeniowski, unul dintre cei mai cunoscuti compozitori de muzica de film, nominalizat la Globurile de Aur. Intre bucatile muzicale vorbeste cu publicul, ii destainuie mici secrete din viata celei evocate si il indeamna la implicare. "Padam, padam”, "Avec ce soleil", "T'es beau tu sais", cateva dintre cele mai cunoscute cantece ale lui Edith Piaf au rasunat in Piata Palatului din Iasi aducand cu ele jocuri de lumini, imagini in alb-negru pe ecranul din spatele scenei, inregistrari cu vocea in original a lui Edith Piaf si pofta de o plimbare prin orasul marilor iubiri. Cand ajunge la “Milord”, Patricia Kaas aminteste publicului despre prietenia lui Edith cu Alain Delon, incurajand nostalgia sa dea din coate si sa treaca dincolo de imaginile de film de pe ecran si dincolo de miscarile de dans nascute pe ritmurile binecunoscutului slagar. 

Dupa prietenie, e randul marilor iubiri ale lui Edith Piaf sa anime spatiul scenic. Pastrate pentru final, binecunoscutele “La vie en rose", "Hymne à l'amour", "La Belle Histoire D' Amour” rascolesc istoria sentimentala a Europei si ii evoca pe celebrii Marcel Cerdan si Jean Cocteau. Intr-o rochie alba cu tul, Patricia Kaas spune publicului poveste dupa poveste. Acordurile din “La vie en rose" ating buzele majoritatii celor prezenti, iar iubirea isi face simtita prezenta in fiecare detaliu. Cand ajunge la povestea de dragoste dintre Edith Piaf si Marcel Cerdan, marele boxeur, pentru care artista omagiata a scris trei cantece de dragoste, Patricia uimeste publicul prin manusile de box cu care isi accesorizeaza tinuta. Astfel feminitatea, delicatetea se  amesteca cu masculinul, puterea, lupta, gustul victoriei si gustul  infrangerii. 

Dupa aplauze dezlantuite urmeaza si bis-ul. Kaas are deja pregatita piesa si ii roaga pe cei din fata scenei sa se ridice in picioare si sa aplaude inregistrarea cu vocea lui Edith Piaf care da tonul. Este unul dintre cele mai frumoase, mai emotionante si mai de succes cantece ale lui Edith Piaf, “Non je ne regrette rien". Pe ecranul din spate un cal negru alearga, cade, se ridica si alearga din nou. Simbolurile musca din toate directiile simturile spectatorilor. Aplauzele se amesteca cu franturi din cantec fredonate mai mult sau mai putin fals de catre cei mai extrovertiti. Dupa ultimele note muzicale, o Patricia multumita de ceea ce a iesit, dar si putin dezamagita de intensitatea implicarii publicului, isi prezinta instrumentistii, dansatorul si se retrage in sine. Scenariul nu presupune foarte multa spontaneitate, iar iesirea din rol, stim asta din piesele de teatru, nu este intotdeauna una usoara. Florile pentru Edith Piaf au fost depuse, omagiul adus, show-ul dus pana la final cu succes.

Amestecand trecutul cu prezentul continuu, bucuria cu durerea, iubirea cu deznadejdea, amintirile legate de concertul Patriciei Kaas la Iasi nu se lasa povestite doar cu unul dintre aceste doua timpuri, trecut sau prezent. Desi Kaas Chante Piaf a fost, dansul, decorul, interpretarile muzicale, emotiile starnite, imaginile inedite si filmarile din colectia personala a lui Edith Piaf care nu au mai fost difuzate pana acum sunt. Ele oricum curg pana la sfarsitul anului pe multe alte mari scene ale lumii si pana la uitare in memoria celor care si-au insusit statutul de spectator. 

Foto: Pro Image