| Iar cand s-a nascut fiul meu, Alex, ideea a devenit si mai adanca, pentru ca mi s-a modificat profund viata. Aveam 32 de ani. Apoi am trecut alt prag, in momentul in care am auzit ca sunt considerat intelectual sau artist. „Ai grija ce vorbesti, ce referinte utilizezi…“, mi s-a spus. Atunci am devenit circumspect si am recitit tot ce citisem pana atunci.”
”Incerc sa fac lucrurile cum cred eu de cuviinta, fara sa deranjez. E adevarat, e din ce in ce mai greu, pentru ca eu traiesc intr-o tara, iar guvernele, de orice culoare ar fi ele, traiesc in cu totul alta tara. E ca relatia unui imparat cu inteleptii din jurul lui. Ei pun pe masa idei, concluzii, previziuni, dar imparatul face tot ce vrea el.”
”Viata mea nu este construita pe rastit, pe injuraturi, pe relatii de forta. Eu nu mi-am permis niciodata sa ma rastesc la nimeni. Probabil ca autoritatile ar reactiona daca as incepe sa injur. Sa spun tot felul de vorbe grele. Dar nu pot, pentru ca ma imbolnavesc. Relatia asta de ostilitate e derizorie. Daca eu vad la televizor ca o majoritate agramata aflata in sanul Parlamentului se rasteste, mie bunul simt si educatia imi spun ca trebuie sa fac invers. E o chestie elementara, crestina, sa cumpanesti si sa stabilesti cu blandete ce ai de facut.”
”Pana la urma, ce trebuie sa faca un om? Sa se trezeasca, sa se spele, sa se inchine, sa-si hraneasca copilul si apoi sa munceasca. Daca se poate, macar sa respecte trei din cele 10 porunci. Daca te uiti la lista de reguli si la cea de datorii, vei vedea ca pe prima ai "dreptul sa inveti, dreptul la informare", iar pe a doua ai "obligatia sa inveti, datoria sa te informezi". Despre o astfel de iubire de tara vorbesc. Nu despre aceea declarata la televizor de cei care se simt responsabili sa ne invete, sa ne educe, doar pentru ca declara public ca isi iubesc tara mai mult.”
”Eu cred ca sunt un om normal. Sigur, el poate face zgomot, isi poate face simtita prezenta, dar un om normal nu poate comunica atunci cand toata lumea vorbeste in acelasi timp, fara sa asculte; cand suiera sirene, cand cad blocuri, cand se urla, cand se claxoneaza, cand se intampla mii de lucruri in acelasi timp. Cam asa arata societatea romaneasca in momentul asta. Plus ca nu cred ca trebuie sa ne facem simtita cu orice pret prezenta indiferent cine am fi. Nu cu orice pret. Trebuie sa iei o decizie ca sa comunici ceva. Si ca s-o iei trebuie sa ai ce sa comunici.”
sursa: ziarulmetropolis.ro; elle.ro; ziarulring.ro;
|