| Mai tarziu, in 1777, cand Banatul intra in gestiune maghiara, localitatea Valeapai va apartine comitatului Caras. Astazi asezarea apartine de comuna Ramna, judesul Caras-Severin.
La inceputul secolului XIX, terenurile din Valeapai sunt daruite fratilor Marcel si Emil Atanasievici, membrii ai unei familii nobiliare sarbesti, ca urmare a unor servicii aduse de acestia Coroanei Imperiale. In 1840, fratii Atanasievici vor incepe constructia unui ansamblu, ce urma sa contina palatul, cladiri anexe, o ghetarie si o moara, la ridicarea caruia se vor folosi atat mesteri sarbi, cat si colonisti italieni.
In a doua jumatate a secolului XIX mosia din Valeapai este mostenita de o nepoata a fratilor Atanasievici, fiica Ioanei Atanasievici si a contelui Baiky de Varadia. Sotul acesteia, baronul Tallian Béla, arendeaza mosia nobilului Ambrozy Béla, care va ipoteca terenul. Astfel, dupa Primului Razboi Mondial, proprietatea va fi cumparata de familia Riesz. In perioada interbelica, ansamblul din Valeapai apartine lui Petru Riesz, care este desproprietarit in perioada de nationalizare de dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
In perioada comunista conacul a fost utilizat initial ca si Casa de Nasteri, apoi ca sediu CAP si loc de cazare a muncitorilor sezonieri. Dupa 1989, palatul a fost abandonat.
Ansamblul palatului este situat in apropierea bisericii ortodoxe a satului si consta intr-un singur corp, de dimensiuni impresionante, ce domina zona. Cladirea este alcatuita din caramida si era acoperita cu o sarpanata cu structura din lemn, astazi prabusita. Avand la baza un plan simetric, palatul este compus dintr-un demisol boltit, destinat functiunilor anexe si deservit de accese secundare pe laturile scurte, si un etaj reprezentativ, destinat locuirii. Pentru a asigura legaturile pe verticala existau doua scari, una care lega cele doua nivele si una intre etaj si pod.
Astazi, palatul Atanasievici, desi clasat ca monument istoric, este intr-o continua stare de degradare. Avand acoperisul surpat, cladirea isi urmeaza procesul de ruinare, fiind uitata de proprietarii caruia a fost retrocedat. Numai satenii din Valeapai si turistii rataciti deplang disparitia unei cladiri ce putea fi o emblema a locului.
|