photo credit Doru Oprisan Photography

Cine este Bianca Grin si de ce bijuterie contemporana?

Bianca Grin este, in primul rand, un om norocos, un om care a muncit mult pentru a ajunge unde a ajuns si care-si permite sa faca ce-i place si poate sa traiasca din asta. M-am apucat de bijuterie contemporana printr-o intamplare fericita, desi cred ca pana la urma nimic nu e intamplator. Am terminat Medicina Veterinara, am lucrat in vanzari si marketing, apoi in publicitate si de acolo am pornit pe drumul meu. Am inceput sa ambalez cadouri din placere, apoi sa le creez, sa le produc si sa le vand. Si asa am ajuns sa fac din asta o mica afacere care sta in picioare de mai bine de 6 ani. Am muncit mult, dar ma mandresc ca am reusit sa ajung unde sunt astazi pornind la drum cu doar cateva "monede" in buzunar: cuvantul meu, disciplina, hotararea si entuziasmul. De la decoratiuni si podoabe, trecerea la bijuterie a fost oarecum fireasca. M-am jucat cu o margica si un inel de cristal, le-am insirat pe un fir de guta si de aici s-a declansat totul. Intamplarea a facut ca a doua zi sa-l intalnesc pe David Sandu, fondatorul Scolii de Bijuterie Contemporana Assamblage, si, sub indrumarea lui, am devenit un an mai tarziu primul absolvent.

photo credit Doru Oprisan Photography

Pentru cei care nu stiu, ce este bijuteria contemporana, cum poate fi ea definita? Este o forma de a relationa cu propria personalitate si de a transmite un mesaj celor din jur? 

Bijuteria contemporana este, in primul rand, un act artistic si trebuie privita ca atare. Este construita in baza unui concept, a unei povesti si asta o face sa depaseasca granitele bijuteriei clasice, cea cu menire stricta, de podoaba. Este o forma de a relationa cu propria personalitate, este expresia unor ganduri, a unor trairi dar si un mod de interactiune cu exteriorul. Este un dialog permanent cu tine si cu cei din jur, este o evadare din cotidian, o izbucnire de emotii.

Cat de receptivi sunt romanii la un astfel de concept? 

Romanii sunt in general receptivi daca reusesti sa le starnesti interesul si ii faci sa te asculte. Sa le povestesti ce inseamna bijuteria de autor, cum se realizeaza, ce ai vrut sa exprimi. Sa le arati, sa-i lasi sa puna mana, sa interactioneze. Eu ii intreb mereu ce parere au pentru ca este important sa stabilim un dialog. Exista, uneori, o parte delicata a discutiei, respectiv cea financiara. "De ce costa atat de mult?", "Cat este gramul?", "Pretul este negociabil?", "Pot sa platesc la salariu?", sunt cele mai frecvente intrebari. Bijuteria de autor, la fel ca orice obiect cu valoare artistica, nu se evalueaza la gram, asa cum pictura nu se evalueaza in centimetri patrati de panza. Pretul nu este negociabil, decat in situatii speciale, iar atunci reducerea este simbolica. Si nu, nu se poate plati la salariu, asa cum nici in magazin nu se poate. Artistul traieste din munca lui, nu are un venit fix si nici sigur. Investeste foarte mult in pregatire, in materiale si scule si la fel ca toate lumea are nevoi si plateste taxe. Sa explici asta cu delicatete, dar in acelasi timp cu fermitate, nu este intotdeauna usor. Unii iti intorc spatele bombanind, altii raman. Cei din urma sunt cei care conteaza cu adevarat pentru ca deja ai stabilit o conexiune. Sunt cei care, fie vor cumpara, fie, daca nu-si permit, vor povesti despre tine.

Piata din Romania este la inceput, dar are perspective reale. Conteaza ca suntem din ce in ce mai multi artisti-bijutieri, as zice ca suntem o comunitate. Impreuna construim piata, pentru ca mereu avem ceva de spus, de aratat, un mesaj de transmis. Noi suntem motorul, o punem in miscare, o facem vizibila. Bijuteria contemporana este expusa si comercializata in galerii de arta, in boutique-uri, concept stores si la expozitii special dedicate. In Romania sunt la ora actuala 2 targuri bianuale dedicate acestor bijuterii: Targul de Bijuterie Contemporana Autor, aflat deja la editia a 10-a, desfasurat in perioada 16-17 noiembrie la Sala Dalles si JDF - Jewelry Design Fair care tocmai s-a incheiat.

photo credits Angie Li Photography

Pai, este posibil sa am materialele si apoi sa imi vina ideea unei colectii sau, dimpotriva, sa am deja ideea si sa caut materialele potrivite pentru a o pune in aplicare. Totul depinde de comenzile pe care le primesc, de targurile la care particip si de inspiratie. Daca am povestea in cap, ma apuc de lucru imediat, nu astept prea mult.

Orice, oriunde, oricand. Poate fi o carte, o floare, un zambet, o stare, un gand, o fotografie, un mesaj scris pe un zid, un vis. Inspiratia insa nu vine intotdeauna din frumos, uratul poate fi o sursa la fel de buna. Tin un carnetel langa pat, pentru ca uneori ma trezesc noaptea cu o idee si trebuie sa o notez, altfel pana dimineata o pierd. Exista si momente "oarbe" cand te uiti la foaia de hartie si nu stii ce sa faci mai departe, cand te simti un izvor secat, cand orice desenezi ti se pare dupa 10 minute o idee proasta. In momentele acelea ma duc la mare si ma uit in valuri. 

Acolo se spala indoielile, se ineaca framantarile si totul devine limpede.

Ma mai inspira povestile. Cele din carti, dar si cele din viata, povesti pentru copii si pentru copiii mari. De exemplu, ECO, prima colectie, a fost inspirata de "Micul Print".

Nu este un ritm anume, sunt perioade mai incarcate si perioade in care nu fac ceva neaparat productiv. Asta nu inseamna ca stau, ci doar ca lucrez cu capul, nu cu mainile. De bijuterie ma ocup cca 6-8 ore in fiecare zi, iar in restul timpului de cadouri. Si visez cu ochii deschisi. Asta cred ca e de fapt ocupatia principala: locuiesc in capul meu.

Cel mai mult imi place argintul. E un material viu, cu personalitate, in permanenta interactiune cu mediul. Cochetez si cu lemnul, portelanul si materialul textil. 

Imi plac si pietrele naturale, dar le prefer pe cele brute sau cu taieturi speciale, pentru ca ma atrage orice iese din anonimat. Cel mai inspirant, insa, este ca sunt un artist ECO. Lucrez in metal reciclat, atat cat este posibil, iar acesta este felul in care am ales sa lupt pentru protectia mediului. Practic, topesc bijuterii vechi si le transform, le dau o noua viata

Am multi creatori pe care ii admir, mi-e greu sa "pun degetul" pe unul anume. Iau ideile asa cum imi vin si nu ma las canalizata intr-o singura directie. Daca ar fi asa, cred ca m-as plictisi. Azi pot sa fac motive geometrice, maine flori si fluturi, peste o saptamana orice altceva. Deci nu am un stil anume care sa ma defineasca, sa fie recognoscibil si asta ma face sa ma aseman cu mai multi, nu doar cu unul singur.

Si una si alta. Uneori creez pentru un public tinta, iar alteori las lucrurile sa curga si vad ce se intampla. Prima situatie se aplica atunci cand primeaza partea materiala sau dorinta expresa a clientului pentru ceva anume. Atunci incerc sa simt piata si sa ii ofer ceva ce poate asimila usor pastrand, totusi, o linie personala. Tratez creatia ca pe un brief si asta vine cu usurinta din experienta de vanzari, marketing si publicitate. Este acea situatie in care cererea creeaza oferta si mergi oarecum la sigur. A doua situatie, insa, este atunci cand lucrez pentru mine, din bucuria pura de a creea si piesele sunt mult mai incarcate de emotie, de substanta. Cu ele poti obtine feed-back, recunoastere, publicul te valideaza sau nu. Atunci trebuie sa fii cel mai bun, sa dai tot ce poti si sa fii pregatit pentru orice reactie.

Da, am o relatie foarte buna cu ceilalti colegi, ne sustinem si ne ajutam reciproc, ne sfatuim, facem schimb de bijuterii si, de multe ori, ne recomandam clienti unii altora. Sincera sa fiu, nu cred ca prezenta noastra pe aceasta nisa este neaparat o concurenta, ci o vad mai degraba ca pe o forma de stimulare a creativitatii. Activam toti intr-un spatiu restrans, avem acces la o scoala, cativa furnizori si invatam aceleasi tehnici de baza. Pornind toti din acelasi punct, practic numai creativitatea face diferenta. Eu ma consider singurul meu competitor real, nu-mi place sa ma compar cu altii ci doar cu mine cea de ieri. Si asta ma stimuleaza sa fiu mai buna.

Eu as zice ca, in primul rand, prin educarea gustului ii putem ajuta pe cei care cumpara si creeaza sa faca diferenta intre calitate si kitch. Cel mai important este sa te uiti, sa citesti, sa asculti, sa te documentezi, sa scormonesti, sa porti, sa compari, sa analizezi reactiile celor din jur dar si pe ale tale. Poate la inceput este mai greu, dar cu timpul incepi sa intelegi diferenta intre hand-made, bijuterie comerciala si bijuterie contemporana, iti dai seama care este kitch asumat sau care este de prost gust si atat. Simti daca are in spate un fundament, sau este doar un obiect estetic sau inestetic.

Absolut! De multe ori vad creatii ale unor artisti care ma lasa muta si imi vine sa ma las de asta si sa fac altceva. Mi se pare ca nu am ce sa caut alaturi de ei. Cred ca fiecare artist trece prin asta, la un moment dat. Eu insa ma ambitionez si incep sa studiez mai mult, si mai mult. Incerc tehnici noi, uneori gresesc, dar o iau de la capat, iar si iar, pana sunt multumita de mine.

In bijuteria contemporana mai sunt foarte multe de spus. La noi acum se construieste viitorul, se pun pietrele de temelie. Dar la felul in care vad ca evolueaza lucrurile, in cativa ani sigur ne vom putea compara cu tari care au deja "traditie".

photo credits Angie Li Photography