Nu orice delimitare statala e o frontiera intre oameni! Cu atat mai putin, pentru artistul roman Lazar Novac, nascut pe 15 noiembrie 1955, la Iablanca, sat la un pas de cinci kilometri de Romania. Ca pasarea cu o aripa intr-o tara si cealalta aripa in alta tara, romanii de la Iablanca, purtand in leaganul sufletului odorul doinei romanesti, scurteaza timpul pana in veacurile fara frontiera de acum, iar doinele lor sunt un protest impotriva uitarii. Numai cinci kilometri sunt intre satul Iablanca si Romania, dar pentru locuitorii dintr-o parte si din cealalta vazduhul reprezentinta extensiv spatiul etno-folcloric romanesc banatean, nu marginile lui care incep din ce in ce mai conturate de dincolo de satele dimprejurul Varsetului, oras sarbesc aflat la zece kilometri de Iablanca.

Spiritul romanesc in locurile natale ale lui Lazar Novac se desfasoara fara fixism ancadramental in stilul banatean, fiind de fapt o panoramare melodica a toata Romania folclorica, pentru ca in cantecele sale, cantaretul re-creeaza existenta practica si idealul, materialul divizibil, infinitul spiritual, omul si natura, viata si nefiinta romanilor din toate zonele etno-folclorice romanesti, largite pana in Banatul sarbesc. De aceea, la Iablanca si in toate satele cu populatie de origine romaneasca din jur, cantecul romanesc este in casa lui.

Spre cunoasterea mai ideaproape a artistului Lazar Novac, ginerele sau Ionel Ivascu i-a facut o descriere dupa care se alcatuieste portretul de fata, oglindit intrucatva cu mandrie in spusele fara aparente lacunare ale cuvantului romanesc ci, dimpotriva, foarte bogate in vocabular si expresie. Parintii artistului banatean, Gheorghe si Domnica erau tarani nici prea instariti, nici prea saraci, dar harnici si fericiti pentru ca aveau trei urmasi sanatosi si cuminti pe cat puteau fi de cuminti, asa isteti, voiosi, nestiutori ai grijilor, cum erau: Gheorghe, Lazar, Marta. Pe langa joaca si libertate, insa, ei trebuia sa si ingrijeasca animalele, sa faca lucrari in camp si la vie. Joaca, lucrul, cantul, invatatul, acestea sunt cele ce au leganat junetea copiilor lui Gheorghe si ai Domnicai Novac din Banatul sarbesc!

La scoala, ei erau laudati de invatatori. Scoala aceea era cu predare in limba romana si invatau la ea si copii din satele invecinate, pur romanesti, Salcita si Mesiciti. La serbarile scolare, Lazar era un solist uimitor pentru toti, inca de pe atunci. Facea parte dintr-un ansamblu scolar cu dansatori, solisti vocali si orchestra-taraf. Talentul sau avea intrucatva sursa reflexa a familiei, pentru ca sora sa canta placut, tatal sau, solist si el al corului din sat, de asemenea, iar strabunicul, Lazar, fusese cantor la biserica romaneasca din sat. Toti dintre ei nu aveau voci catusi de putin irelevante pentru cantecul popular traditional romanesc. Lazar, insa, avea un talent aparte, sporit de mai multa ravna si inclinatie in nealegerea tintelor false ale cantecelor ieftine, comerciale, ci lucrand la fiecare, culegand pe cele valoroase melodic si folcloric. Scoala elementara a terminat-o ca elev eminent, dar tatal sau l-a oprit acasa, spre a ingriji glia stramoseasca si pazi traditiile si datinile romanesti. Pe cand, fratele mai mare si sora au continuat liceul la Varset, iar apoi, facultatea.

Inradacinat trupeste si sufleteste la Iablanca, Lazar a inteles ca niciodata apa nu se revarsa la deal si pentru aceasta a urmat cursul apei destinului sau de fiu al satului, fara a se porni impotriva curentului. S-a casatorit pretimpuriu, la 18 ani, cu Firuta Putnic, fata din sat si a dat cu ea viata copiilor, caci in familiile satesti, casa fara copii e hruba pustiului. In 1974 li s-a nascut fiica Domnita, apoi, in 1977 a venit pe lume Gabriela. Odata cu soarele, insa, a trecut pragul casei lor si umbra supararii! si-a pierdut in acelasi an tatal, pentru care fapt, glasul sau a tacut un timp. Dar cantecul nu-si paraseste melozii daruiti sa gradinareasca florile lui, cu lucrul spiritului. In 1979, producatorul de emisiuni radio-televizate din Novi-Sad, in cautare de tinere talente, a intalnit-o pe Marta, sora lui Lazar, care studia la Novi-Sad si inregistrase si ea cateva piese muzicale, la radio. Prilej inlesnitor de a-l face cunoscut pe fratele ei, Lazar! Spiritele alese, ca si comorile ascunse tind sa-si reverse stralucirea la suprafata, intotdeauna, oricat de tarziu. A venit, asadar timpul inregistrarilor radio, pentru Lazar Novac. Primele doine interpretate de el au plecat de la Novi-Sad in eter, pe calea undelor, dupa care, in decursul a cinci, sase ani, alte cincizeci de doine au fost transmise la radio. Lazar Novac s-a facut cunoscut si admirat in tot Banatul sarbesc. Apoi, din 1980, glasul sau a inceput sa-si fructifice caldura alinatoare, frumusetea melodica, emotia mesajului, la nunti si alte petreceri, acompaniat si reverberat de orchestra condusa de Nicolae Ciura si Vasa Trocea. in Banatul sarbesc, nuntile tin trei, patru, cinci zile. In aceasta cadenta, Lazar Novac a tinut piept istovirilor, timp de treizeci de ani. Au venit si s-au schimbat in muzica Serbiei de la frontiera cu Romania, cantareti din ce in ce mai tineri, dar Lazar Novac a ramas neschimbat.            

Romanii din aceasta parte de tara sarbeasca au plecat inca din anii 1960-1970 si s-au stabilit in toate laturile lumii. In locurile in care s-au adunat mai multi, s-au infiintat cluburi in care s-a aprins scanteia vietii culturale romanesti. Astfel, in New York a prins viata clubul „Banatul”, la care erau invitati la sarbatorile de iarna, romanii de acasa, alaturi de cei din strainatate. In astfel de ocazii a fost invitat si artistul Lazar Novac sa cante la New York, in Detroit, in Suedia, in Canada… In timp ce acasa, in Banatul sarbesc era omniprezent la spectacole, alaturi deseori si de artisti din Banatul romanesc, printre care: Nicoleta si Andreea Voica, Petrica Moise, Ramona si Petrica Nita, Liliana Laichici, Luminita Jucu-Pascu. Zorica Savu… In anul 1994 a inregistrat o caseta cu saisprezece piese, pentru ca in 2004 sa scoata un CD cu romante si cantece vechi si culese din zona de codru, asa cum sunt denumite satele din jurul Varsetului. 

Dar, prin 2010, artistul Lazar Novac a reflectat atent si obiectiv la obscurizarea ideii de muzica in spatiul folcloric, intensificat de managementul muzical, intru pierderea valorii si consolidarea obscuritatii. Culorile si ritmurile muzicale comerciale patrunsesera in muzica aceasta si a trebuit sa cumpaneasca mult daca este sau nu mai este rostul sau sa continuie in acest peisaj al culturii muzicale investite cu prea-plinul scenei. A decis sa predea elanul sau artistilor mai tineri. Insa, fiind invitat la Timisoara, in emisiunea tv „50+”, moderata de actorul Ion Besoiu afla ca pentru unii, mai tarziu poate fi niciodata daca isi iroseste sansele. Il cunosteau iubitorii muzicii folclorice romanesti din lume si nu-l cunoaste Romania.

Cum cerul cadelniteaza nu doar cu pietre de gheata, ci si cu scantei de soare, in satul Iablanca, intr-o zi s-a oprit din drum interpretul Benone Sinulescu! Pentru Lazar Novac aceasta avea sa insemne ochiul ferestrei catre lumea muzicala folclorica romaneasca. Doinele lui, piese de argintarie si broderie muzicala, de mare rafinament stilistic si melodic erau cunoscute de artistul Benone Sinulescu si de aceea venise maestrul Benone Sinulescu la Iablanca. Voia sa le asculte de aproape, de langa inima care le incalzea si le prefigura in aripi spirituale spre antablamentul catapetesmei constiintei pure si veritabile, a folclorului.

Cuvantul artistului Benone Sinulescu a fost pentru Lazar Novac lucrarea resadirii unei noi aspiratii catre scene si studiourile de radio si televiziune din Romania. Increderea pe care i-a inspirat-o maestrul Benone Sinulescu a spulberat pentru prima oara si definitiv hotarul cu Romania. Este de netagaduit ca pentru Romania, Lazar Novac a fost descoperit de catre unul si acelasi artist caruia Naidin sau Emilia Dorobantu, dar si unii interpreti apropiati generatiei sale si ajunsi azi celebri, ii datoreaza mult: Benone Sinulescu. Intr-o lume vasta si eterogena a artistilor, in care, de multe ori cei mici lucreaza sa surpe pe cei mari, iar unii dintre cei mari, nu neaparat cu sensul de seniori inaintati in zile ci cu intelesul de maestri, nu se incarca de griji pentru altii, maestrul Benone Sinulescu este descoperitor de talente, printre care, al lui Lazar Novac, intaiul, dupa Naidin, pe care il atrage in lumina rampei muzicii Romaniei. A intrevazut in Naidin un talent inestimabil si nu s-a inselat, a descoperit acelasi talent in Lazar Novac si nu se va insela. Daca se va insela chiar si acest titanic maestru, ne aflam pe o corabie in tangaj, furata de valuri. Dar nu se poate intampla aceasta. 

Maestrul Benone Sinulescu nu e val, e tarm! A intrevazut in doinele cantate de Lazar Novac, glasul duhului folclorului romanesc banatean, in primul rand, dar nu numai. A simtit si apreciat glasul catifelat al doinitorului din Banatul sarbesc, nazuitor de acum incolo, a-l ajunge in inaltimea valorii pe doinitorul cel pana azi nepereche, Achim Nica, a simtit vibratia armonica, dantelaria glasului artistului si a apeciat deopotriva ca omul Lazar Novac este de o simplitate si o modestie comportamentala necrezuta. Maestrul Benone Sinulescu, de aceea a mers la Iablanca: a intrevazut in cantaretul Lazar Novac pe cel mai stralucit doinitor roman din Serbia si alaturi de Achim Nica, din Romania. I-a apreciat glasul clar, acuratetea ce-o intrece pe cea din glasul doinitorului Achim Nica, intr-o privinta fiind aproape, daca nu lipit de harul acestuia.

Sub semnul luminos al destinului, intalnirea dintre artistul Lazar Novac si maestrul Benone Sinulescu este intalnirea soarelui cu oglinda. Avea nevoie cantaretul serb de un mentor care sa ii arate drumul! sansa, nicidecum ivita din intamplare, deoarece intre cei doi artisti, Lazar Novac si Benone Sinulescu exista deja o atractie, prin aceea ca banateanul de la Iablanca ii canta cu iubire si desavarsire artistica melodiile maestrului de la Siriu! Intr-o cursivitate a legiilor concordantei, azi, maestrul Benone Sinulescu ii intoarce admiratia, sprijinindu-l sa se lanseze in Romania. L-a insotit si l-a recomandat la Casa de discuri „Euro Star”, „predandu-l” producatorului caruia folclorul romanesc de maine are a-i cinsti o prolifica si selectiva comoara de inregistrari muzical-folclorice, Paul Stanga. Apreciat de la prima auditie de catre acest producator cu fin, experimentat si zelos spirit de depistare si cumpanire a talentului, interpretul Lazar Novac a inregistrat la „Euro Star” un disc in care doina e intonata „ca o rugaciune”, neindoielnic, daca asa spune Benone Sinulescu!

Urmeaza, fireste, lansarea discului, urmeaza, de asemenea, prezente ale artistului Lazar Novac pe micile ecrane ale televiziunilor, la radio, pe scenele din Romania…

Frumoasa si pretioasa descoperire a maestrului Benone Sinulescu si o tot pe atat de spectaculara aparitie in galaxia stelelor folclorului romanesc a unui doinitor, nu al doilea, nici primul, ci poate acelasi ca Achim Nica!

sursa foto: Lazar Novac