Artistul Adrian Enache este propulsat de propria-i energie descatusata in uragan, la umbra virtutilor, are praf de pusca in voce, iar scena de sub picioare e mare infurtunata. Despre aceasta, prezentatorul Octavian Ursulescu avea sa consemneze intr-o carte album dedicata artistului de fanii entuziasti in jurul Ioanei Matfeev, fana cu multa afectivitate si prin aceasta, disponibilitate de colaborare la alcatuirea prezentarii de fata: „Aparitia pe scena a lui Adrian Enache este ea insasi un spectacol, face toti banii, cum se spune! Mergeti sa-l vedeti intr-una din montarile de la Teatrul de revista «Constantin Tanase», unde realmente straluceste, este pus in valoare, se simte in elementul lui, pentru ca Adrian Enache trebuie lasat sa faca tot ce vrea, ce simte, indemnat sa se dezlantuie, neinchistat in reguli, rigori, limite. Merita sa vedeti cum oameni in varsta nu se mai pot stapani, se ridica in picioare, bat din palme, canta cu el, sunt antrenati intr-o frenezie a cantului. Adrian Enache este, hotarat lucru, show man-ul total, canta, danseaza, se unduieste din solduri, genunchii parca o iau razna, dar stiu foarte bine ce au de facut. Urmariti-l cu atentie si veti constata cat de eleganta este miscarea sa scenica-moderna, dezlantuita, dar perfect coordonata, gandita pana in cele mai mici detalii. Am fost si raman un fan neconditionat al lui Elvis Presley, de aceea il vad uneori parca reincarnat in galateanul acesta chipes si plin de verva, niciodata incruntat, ursuz. Enache are charisma, transmite optimism si bucurie, el nu insiruie niciodata cateva melodii si atat, cum fac altii, ci transmite o stare - una de bine, de fericire, de relaxare. Impresionant este si faptul ca el abordeaza un repertoriu extrem de vast, putand canta absolut orice, de la rock and roll, romante, piese orientale, cantonete, balade pop la muzica clasica, nemaivorbind ca show-ul sau scenic este unul coplesitor, nu apuci sa respiri, esti tinut permanent in socuri electrice: imita instrumente, cantareti indieni, se ascunde dupa copaci ca in «O floare si doi gradinari», spune bancuri, dialogheaza cu publicul. Din acest punct de vedere, Adrian Enache trebuie neaparat vazut la un eveniment special, o aniversare sau chiar o nunta”.

       

Adrian Enache, Silvia Dumitrescu

Nu e de inteles, in masura capacitatii umane, de ce, dupa colosalul numar de ani de la insufletirea lutului in primul om al universului, desi urmele varstei sunt mult prea evidente pentru a mai fi necesare, Dumnezeu nu se decide sa inceteze efectele anilor, lasand ca tineretea sa dainuie pana la moarte, daca tot  nu se poate incredinta omului vesnicia. Asa se face ca e de neconceput un Adrian Enache batran! El a ramas tanar, asa cum este cunoscut de la prima aparitie pe scena. Asta inseamna mai ales ca, in viata solistului de muzica usoara, verva vietii fara sa respinga echilibrul, nu duce la exces, dupa cum nu duce nici la irosire. Adrian Enache isi arde in foc funia anilor, dar nu consuma viata din ei. inapoi e urma, inainte e calea. Nici un milimetru de drum nu e schita, e spirit si fiinta, e frenezie si luciditate, e viata si dinamul vietii, e reputata autoritate a timpului si temerara aparare de el, e mirajul muzicii si actul ei.

Aurelian Temisan, Adrian Enache, Conect R

S-a nascut pe 12 iunie 1966, la Galati. A urmat cursurile scolii nr 6 si liceul Alexandru Ioan Cuza din Galati, apoi a absolvit Institutul Politehnic, sectia Metalurgie, devenind inginer. 

Incepuse de copil sa joace fotbal si a facut parte chiar din lotul de juniori al Romaniei, in 1976, dar parintii l-au povatuit sa prefere ghetelor invatatura. Atractia lui magica avea sa fie insa, muzica! Solist fiind la Phoebus, unde l-a avut coleg pe cunoscutul chitarist Nicu Patoi, a primit din partea formatiei „Compact” oferta de solist vocal in locul lui Paul Csucsi care plecase pentru o perioada in America. Nu a dat curs acestei oferte, fiind in primul an la facultate si alegand sa acorde atentie pregatirii pentru a desavarsi studiile universitate, cel putin pana la obtinerea diplomei de inginer, nerenuntand insa la proiectele muzicale, alaturi de galatenii sai.

         

Adrian Enache

Momentul cardinal al viitorului sau artistic il constituie intalnirea cu interpreta Mihaela Runceanu care i-a propus sa urmeze cursurile scolii Populare de Arta la clasa ei si a lui Ionel Tudor. Astfel, Adrian Enache se va alatura unui sir eminent de elevi trecuti prin filtrul profesionist muzical al regretatei interprete si va fructifica aceasta ocazie in timpul cel mai scurt. In 1989 a participat la festivalul de la Mamaia dar, din pricina stilului sau considerat in exterioritatea impunerilor dezaxate ideologic din acea vreme, a fost descalificat. Un an mai tarziu regimul cade, iar solistul persevereaza, si obtine locul al II-lea la sectiunea Interpretare, locul I fiind cucerit de Laura Stoica..

In anul 1992, melodia „Moartea mea e dragostea” compusa de Dani Constantin, devinind un hit, intra in atentia regizorului TVR care s-a deplasat special pentru Adrian Enache la Galati si a filmat videoclipul piesei, inclusa in acelasi an pe o compilatie alaturi de alti artisti in voga atunci. A urmat o perioada de confirmare, cu participari numeroase la emisiunile radiofonice si de televiziune, ale tanarului interpret ce promitea. In 1994 a inregistrat impreuna cu Monica Anghel, Vlad Fugaru si Aurelian Temisan imnul campionatului de fotbal pentru echipa nationala, intitulat „Sa fii cel mai bun”. Urmeaza un an cu-adevarat prolific pentru cariera sa, anul 1996 in care a participat la sectiunea „slagare” a Festivalului National de Muzica Usoara „Mamaia” cu piesa „Totul e o loterie”, dupa care a fost invitat in recitalul pe care Elena Carstea l-a sustinut pe scena festivalului „Cerbul de aur” si a participat, totodata, in festival. 1966 este anul in care Adrian Enache si-a lansat primul album, sub egida Intercont Music, un prilej pentru presa de specialitate de a-l numi pe artist sex-simbolul muzicii romanesti, iar pentru artist de lansare a sampaniei ce-i poarta numele. Sub semnul unei vadite admiratii, Arina Avram scrie o carte care-l are ca personaj principal pe Adrian Enache: „A alerga dupa o stea”.

         

Adrian Enache, Mihnea - fiul sau, Maria Dragomiroiu

Fulminanta aparitie in orizontul spectacolului muzical a artistului Adrian Enache se constituie in motiv de a fi supradenumit „copilul teribil al muzicii romanesti”. In 1997 a obtinut locul al II-lea la festivalul International „Pamukalle” din Turcia iar in anul urmator a fost invitat in recital la acelasi festival si a cantat in deschiderea concertelor, alaturi de Diana Ross si Tom Jones - idolul sau pe care il intalnise si in 1966 la Festivalul „Cerbul de Aur” si chiar a si ciocnit cu el un pahar de sampanie. La randul sau, celebrul Tom Jones l-a apreciat pentru calitatile vocale, acceptandu-i invitatia de a canta impreuna la lansarea primului sau album, refrenul melodiei „Delilah”.

Adrian Enache, concert la Moscova

In 1998 Adrian Enache, alaturi de Marina Florea, Sanda Ladosi, Daniel Iordachioaie si Aurelian Temisan a partiocipat la selectia nationala a concursului Eurovision cu piesa „E, e, e iubire”. Melodia a devenit unul din slagarele anului, bucurandu-se de invitatii la majoritatea posturilor de radio din tara. In acelasi an a castigat trofeul la festivalul „Cantecului de Dragoste”, cu aceasta piesa, iar la sectiunea „slagare” a Festivalului de la Mamaia, va participa cu piesa „Esti o simpla amintire”, compusa de Viorel Gavrila. 

         
Timpul celui de-al doilea album nu s-a lasat asteptat si in 1999 Adrian Enache l-a lansat, sub denumirea sugestiva, „Nebun dupa Fe.Me.i”, la care a colaborat cu Adrian Ordean, 1Q Saphro, Dan Teodorescu (trupa Taxi) etc. A fost declarat solistul anului pentru acest album, difuzat si pe unele posturi de radio private. In acelasi an a participat si la Mamaia, sectiunea Creatie, cu piesa „Viata de artist” pe muzica lui Ionel Tudor si a sustinut si un recital, alaturi de Monica Anghel, Mirabela Dauer si Daniel Iordachioaie.

Ioana Matfeev, Adrian Enache

In 2000, din nou la sectiunea Creatie a festivalul de la Mamaia a cantat piesa „De azi iti promit” pe muzica lui Adrian Romcescu si a sustinut impreuna cu Laura Stoica, dupa zece ani de la debut, un recital. Un succes deosebit ii surade in anul 2001, obtinand Premiul pentru cea mai buna voce masculina si locul al III-lea la Festivalul International „Vocile Asiei” din Kazahstan. In acelasi an a lansat si un nou album in colectie privata, intitulat „My favourite songs” care cuprinde o colectie cu cele mai indragite ever-greenuri dar si piese din repertoriul propriu. Dar marea realizare artistica a lui Adrian Enache o constituie cea din anul 2002 cand, la festivalul National de Muzica Usoara de la Mamaia castiga trofeul cu melodia „O singura noapte”, pe muzica lui Andrei Kerestely. Este acelasi an in care casa producatoare Roton ii propune o schimbare totala de look, lucru acceptat de solist si la finele caruia lanseaza cel de-al 4-lea album din cariera intitulat „O singura noapte”.

         

Adrian Enache, Diana Enache

Ca director artistic la Complexul Orizont din Predeal, Adrian Enache realizeaza in fiecare an programul artistic de sarbatori. Johnny Logan este doar unul din invitatii de marca pe care artistul i-a avut ca invitati intr-un an de Revelion.

In 2006 artistul este evocat in doua aparitii editoriale: partea a doua a cartii lansate in 1996, cu titlu revizuit, „Ispita”, semnata Arina Avram si „Bucate cu dragoste”, un volum de bucate scris de bucatarul Jakob Haussmann. Fotografia lui Adrian Enache apare pe coperta cartii fiind numit de catre autor nasul ei. Din anul 1999 Adrian Enache este angajatul Teatrului de Revista „Constantin Tanase” din Bucuresti. A debutat in acest Teatru cu muzicalul „Nota 0 la purtare” in care joaca alaturi de Aurelian Temisan.

         
Cel mai profund si deopotriva proeminent in toata cariera artistica a interpretului Adrian Enache se distinge consacrarea in spectacolul muzical, ca si aspiratia si tonusul aspiratiei. Adrian Enache e un solist de muzica usoara, debordant ca vulcanul. Singurul obiect al contoversei in raport cu vulcanul e ca nu cenusa izbucneste din glasul sau, nici lava fara fiinta, ci cantec si entuziasm. Spectacolele in care joaca Adrian Enache la „Tanase”, dar si pe scenele de oriunde, ori la televiziune, poate ca mult prea rar aici, din cauze arhicunoscute, denota ca nu e efemera clipa daca are roade.

Si are roade neintocmite, roade care inmuguresc din spirit si infloresc in viata sufleteasca a unui public tot mai chemat la spectacol, desi e tot mai refuzat la bunastare. Spectacolele in care joaca Adrian Enache, dar nu numai datorita lui, ci intregii pleiade de artisti sfinti ai scenei romanesti cladesc certitudinea ca destinul unui neam neaga trairea sub pedeapsa si propune recurgerea la visuri.

Ar fi gresit sa credem ca romanului nu i-a mai ramas nimic. Cat timp locuieste intre frontiere unde cantecul mai are libertate i-a mai ramas mult de la Dumnezeu! Din aceasta perspectiva a judecatii, Adrian Enache este acoperit de laude, ca unul dintre cantaretii iubiti de neam! 

Aurel V. Zgheran, Adrian Enache