Scrisul acorda un beneficiu cui isi ia curaj sa faca o creionare afectiva a actritei Maia Morgenstern prin aceea ca scapa cel putin de sfiala. Ceea ce depinde de rostire pentru aceasta, nu se poate realiza decat prin intonatie, pe cand scrisul are exclamatii pornite din resorturi intime. Admiratia fata de cineva poate tulbura launtrul in singuratate cu sine, pe cand glasul in rostirea admiratiei intimideaza si invalideaza ultima picatura de curaj! 

Actrita Maia Morgenstern este frumoasa, placuta, inteligenta, iubita! Ca o bucurie, ca o caldura a nimbului inimii iubitorilor teatrului si cinema-ului! Nascuta pe 1 mai 1962, la Bucuresti, descinzand dintr-o familie evreiasca, Maia Morgenstern a urmat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale” din Bucuresti, clasa prof. Dem Radulescu, iar dupa absolvire, din 1985, pana in 1988 va activa ca actrita la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. In 1988 primeste mentiune la Festivalului National de Film de la Costinesti, pentru rolul Maria, din filmul „Maria si marea”. In 1989 devine actrita la Teatrul Evreiesc de Stat, iar din 1990 joaca si la Teatrul Na?ional din Bucuresti. Primeste in anul in care se angajeaza la Teatrul National, premiul UNITER pentru cel mai bun rol feminin, Medeea din „Trilogia antica” si, de asemenea, Premiul National „Lucia Sturdza Bulandra” pentru cea mai buna actrita a anului 1990, in acelasi film si Premiul UCIN pentru rolul din filmul „Cei care platesc cu viata”. In 1992 i s-a acordat „Les stars de demain”, la Geneva, pentru „Cea mai buna actrita”, Premiul Criticii, pentru rolul din filmul „Balanta” si Premiul AUR (Asociatia Umoristilor Romani), pentru rolul din filmul „Balanta”. In anul 1993 i se acorda mai multe premii: premiul revistei „Flacara”, pentru rolul Ioana Nebuna, din „Cruciada copiilor”; Premiul National „Lucia Sturdza Bulandra”, pentru cea mai buna actrita a anului 1993, in rolul Haya, din „Ghetto”; „Ursul de Argint” la Festivalul Filmului de la Berlin, pentru rolul din filmul „Balanta”; premiul „Theatre vivant” al Radio France International pentru cel mai bun spectacol in franceza - „Teatru descompus”; premiul UNITER pentru cea mai buna actrita a anului 1993, in rolul Lola, din spectacolul „Asta seara: Lola Blau”; premiul „Felix” (European Film Awards) pentru rolul din filmul „Balanta”. In 1995 este desemnata membra in juriul Festivalului de la Geneva, iar in 1996, in juriul Festivalului de la Salonic. In 1997 primeste premiul „Irina Rachiteanu Sirianu” pentru spectacolul „Dama cu camelii”, iar in anii 1988 si 2000 este membra in juriul Festivalului de la Angers si al  Festivalului de la Monte Carlo. In anul 2004, Parlamentul European de la Strasbourg o desemneaza „Actrita si Femeia anului 2003” si tot in acest an primeste premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul Emma, Londra, in rolul mamei lui Iisus din filmul „Patimile lui Hristos”. In 2010 este numita ambasador pentru Alianta Civilizatiilor in Romania, in 2012 devine societar de onoare al Teatrului National din Bucuresti, primeste „Ordinul Artelor si Literelor in grad de Cavaler”, in Franta si devine manager al Teatrului Evreiesc de Stat Bucuresti. In 2013 primeste Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. In 2014 este membra in juriul Carnavalului de la Venetia…

Maia Morgenstern - The passion of the Christ 2004

                              

Documentarul artistic de lung-metraj, Regina Maria, „ultima romantica, prima femeie moderna”, cu scenariul si regia semnate Sorin Iliesiu, este o noua oglindire emotionanta a istoriei monarhiei si regalitatii romanesti. Are o durata de cincizeci si doua de minute si creioneaza figura luminoasa a ilustrei personalitati istorice Regina Maria, continand si un epilog de douasprezece minute, in care Majestatea Sa Regele Mihai o evoca. Filmul a fost prezentat in afara concursului, pe 25 noiembrie 2011 la Astra Film Festival Sibiu, un festival de documentare referentiale pentru Europa Centrala si de Est. La editia din 2006 a acestui festival, varianta scurta a filmului regizorului Iliesiu a fost distinsa cu Premiul pentru cel mai bun film romanesc. Titlul peliculei este ”Cate ceva despre Regina Maria”, iar un alt scurt-metraj pe aceeasi tema a fost realizat in 2002.

Referitor la fotografiile care o reprezinta pe Regina, regizorul Sorin Iliesiu afirma ca sunt subsumate mesajului celui mai reprezentativ ce descrie colosalul potential cinematografic al frumoasei si expresivei noastre Regine. Aceste fotografii sunt considerate de catre regizor drept cele mai frumoase care au existat vreodata cu vreo regina, redand cel mai expresiv portretul celei in jurul careia s-au tesut mituri legende, povestiri.

Interpretarea textelor a fost incredintata actritei Maia Morgenstern, care reuseste prin intonatia vocii expresivitatea, esentialul complexei personalitati a Reginei. Asa cum remarca maestrul Sorin Iliesiu, combinatia de insusiri spirituale si fizice ale Reginei Maria nu se poate regasi la niciuna dintre ”reginele” republicane: Elena Ceausescu, Nina Iliescu, Nadia Constantinescu sau Maria Basescu! Regina Maria este un simbol al creativitatii, feminitatii, vrajii, fortei, geniului - atat artistic, cat si politic - delicatetei, superbitatii, sfinteniei, credintei, optimismului, reliogiozitatii, fair play-ului, romantismului si modernismului, naturaletei, maternitatii, umanitatii, nonconformismului, seductiei, tenacitatii, rationalismului, feeriei…, spune regizorul. 

Dupa rolul Maicii Fecioare din filmul lui Mel Gibson, „Patimile Lui Hristos”, Maia Morgenstern s-a aflat la o noua provocare a superlativului profesional si, lasand sa vorbeasca cele mai indreptatite voci, alaturi de Sorin Iliesiu, actrita a izbutit!

Dar, rolurile jucate in filmul si teatrul romanesc de admirabila artista Maia Morgenstern sunt toate de referinta, iar cinema-ul international a asimilat-o in istoria lui contemporana, in principal pentru rolul Maicii Fecioare interpretat in filmul magnific, „Patimile Lui Hristos”, si nu numai. Maia Morgenstern e o actrita pe care o intalnim, o privim... ne bucuram de vizionarea ei in roluri de teatru si film, de ascultarea ei in rare ocazii de conversatie la televiziune, dar o concizie de expresie care sa o adevereasca e numai in puterea iubirii. Cum doar in puterea iubirii sta portretizarea multor frumosi, placuti, inteligenti, iubiti artisti romani!

Maia Morgenstern si Monica Bellucci - The passion the  Christ 2004

Tot ce a jucat si a creat in interpretarea din filme si teatru artista Maia Morgenstern, nu este nicidecum neanalizabil, dar daca analiza se reflecta doar intr-o simpla alcatuire de cronica, ea poate avea ori parti seci, ori enunturi curente in forma ingrata comuna care-i aseaza pe toti laolalta. Actrita Maia Morgenstern este cu totul distinsa si ar avea insasi o revilocventa in expunerea propriei personalitati, pentru ca nu deschide niciodata gura ca sa nu vorbeasca inteligent! Infatisarea, cuvantul ei, sunt expresive in forta de atragere de la sine a unei admiratii, au o sobriatate ce nu demasca asumarea superioritatii ermetizante, in niciun caz, dar au un ceva ales in tot, un ceva care subliniaza o noblete. O frumusete a caracterului ce isi are resorturile intr-o educatie aparte. Maia Morgenstern are un timbru vocal ce impune bland la tacere si ascultare, vorbeste rar, clar, lamuritor si nu inlocuieste gandurile cu vorbe false. Este sincera, iubeste viata si-o traieste decent, frumos si roditor in primul rand cu fructele scenei, iubeste oamenii si ii respecta, dar fara sa comita niciun gest de forta impune respect, tuturor!

Maia Morgenstern - Domnisoara Christina (2013)

Actrita Maia Morgenstern nu poate lasa pe nimeni dintre cei indeletniciti cu scrisul cronicilor in afara unei implicari afective. Dar cuvintele se aduna singure, chemate sa vorbeasca despre ea! Ar fi o serie nesfarsita de modalitati ale exprimarii prin cuvant, pentru multi, insa artista Maia Morgenstern are in tot o forta de trimitere a cuvantului la o destinatie in care culmineaza admiratia si abia de acolo merge el sa fie scris!

                      
Maia Morgenstern cu Aurel V. Zgheran, Teatrul Evreiesc de  Stat,
Bucuresti, 13 februarie 2015                 

Maia Morgenstern este o actrita atat de inalt apreciata in lumea internationala a cinema-ului incat idealul ei e uniform cu idealul actului artistic universal, care nu va fi niciodata sub mode si vremi, ci oricand peste mode si vremi!

Timpul, inaintea unei intalniri cu actrita, aduce batai frigide inimii, iar drumul spre ea e un ghetar, asteptandu-te sa ai a face cu o personalitate granitica, inalta, ca un castel sobru, in fata careia omul simplu primeste disproportionat dreptul si curajul de a murmura. Nici gand de asa ceva!

Actrita Maia Morgenstern nu joaca o poetica a sublimitatii feminine, a bunatatii si frumusetii morale, in rolrile sale, asa este ea! Un om frumos, un om bland, bun, generos, fin, elegant... Daca ar juca zane, nu ar trebui sa recurga la efortul cladirii unui portret ideal, asa este! Are drumuri de exprimare in conversatie de la inima la inima. Vorbirea ei e ca sunetul violoncelului, cald, lin, suav. ii poti spune, o poti intreba, o poti privi, o indragesti din prima clipa si pleci de la ea bogat cu o admiratie pe care inima o cere ca pe doctorie!

Necrezut de agreabila discutie e aceea cu actrita Maia Morgenstern!

Maia Morgenstern si Marius Manole - Mecanica inimii

Actorul are inca o viata data lui de propriu-i har: viata scenei. La cladirea temeliei spirituale a acestei vieti lucreaza zidarul ancestral care este asezarea natala, una singura pentru oricare om - nu exista mai multe localitati natale ci numai una! Ce denumire are aceea a dumneavoastra?

         
M-am nascut in Bucuresti, am copilarit in Bucuresti, traiesc in Bucuresti. Asta nu inseamna ca nu ma deplasez, ca nu exist si-n alte locuri din tara, de mai aproape, de mai departe din tara, din strainatate, dar locul unde am vazut lumina zilei este in Bucuresti. Am deschis si eu ochii si sufletul in Bucuresti si-mi plac foarte multe lucruri, si-mi displac tot atatea lucruri, dar, in orice caz, de fiecare data mi-e dor sa ma intorc in Bucuresti.

         
Mama si tatal dumneavoastra sunt economia tezaurului spiritual, sporita de educatie, iubire, truda, uneori sau cel mai adesea, sansa... in masuri variate, acest testament inseamna caramizi si soarta pentru zidirea vietii fiecaruia. Cat de mult au insemnat pentru dumneavoastra parintii? Alegerea si pasirea drumului destinului dumneavoastra are dependenta de ei?

         
A vorbi despre parinti, despre ce-nseamna ei, despre ce au sadit, despre ce-au lasat, despre ce-au asteptat de la mine, copil fiind, si-apoi adult, matur, cu sperante, cu promisiuni ale viitorului, cuvintele cred ca sunt putine, palide, marunte... Amintirea parintilor mei este vie, recunostinta mea pe care n-am stiut s-o manifest, cred ca n-am stiut s-o port, Doamne iarta-ma pentru aceasta confidenta, n-am stiut s-o port la adevarata ei dimensiune, n-am stiut s-o arat parintilor mei pentru tot ce-au facut pentru mine, n-am stiut sa le-o arat atata cat ar fi meritat, cat ar fi trebuit atunci cand traiau si cat trebuie azi. Dar, poate ca asta este o conditie a intelegerii, a constientizarii a tot ce-au lasat, tot ce ti-au daruit, tot ce-au cladit parintii tai in tine, in ani, in timp, cu momente de negare, cu momente de revolta, cu momente de duiosie, momente de slabiciune, cand ii cautai, si-apoi nu-ti era usor... parintii reprezinta sprijinul tau cel mai ales... chiar si acum cand nu mai sunt, parintii mei sunt sprijinul meu de nadejde! Desi ma cert de multe ori cu ei in gand, si de multe ori le reprosez foarte multe lucruri, sunt in continuare sprijinul meu!

Casa parinteasca, pentru fiecare este nucleul localitatii natale, asa cum aceasta localitate e mijlocul pamantului, pe cand familia e centrul lumii. Va tine treze amintirile casa in care v-ati nascut? Prietenii din copilarie va recheama? Ati pornit pe drumurile destinului artistic otelita de energia si vitalitatea sevelor absorbite de radacini?

E complicat de vorbit despre casa copilariei. Am copilarit in mai multe locuri. Am copilarit intr-o casa care nu era cine stie ce grozava, si conditiile erau poate improprii cresterii unui copil, si era greu, si erau vremuri de saracie. Parintii, mai ales mama, incercau sa ne faca simtite cat mai putin neajunsurile, lipsurile, greutatile - mama, tin minte, incerca sa compenseze cu buna dispozitie si cantece, cu, pur si simplu, dragoste de viata si ambitia de a trai demn; tata, apoi, cu un orizont cultural tulburator. Asta este de fapt casa parinteasca. Locuiam undeva pe „Occidentului”, apoi am locuit undeva intr-un bloc, iarasi impropriu, iarasi plin de igrasie, iarasi... Copilaria mea si casele copilariei au fost marcate de frig, am indurat frig, asta cred ca ar putea fi una din trasaturile caselor copilariei mele.

Prieteni din copilarie am, sau... de cand eram foarte, foarte tanara... si ma aflu alaturi de ei, si ne gandim, ne chemam, tinem aproape. Ei sunt, iarasi, un sprijin de nadejde.

Cumpana, inzestrarile, sansele viitorului dumneavoastra s-au ales in anii de scoala, s-au deschis si clarificat pe rand, ori dintr-o data, covarsitor, intr-un moment anume...? De la clasele primare, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica au fost raspantii, sau a  fost o cale croita drept si ferm...?

Nu stiu cum am pornit pe drumul destinului artistic...! Extrem de confuza, extrem de tematoare, de vulnerabila, fara o conceptie foarte, foarte bine argumentata, foarte ferma, tatonand, incercand cu foarte multe spaime, foarte multa emotie, suficienta neincredere in fortele proprii, iar unul din indemnurile tatalui meu, modul tatalui meu mi-a fost in viata si reprezinta si acum cunoasterea si increderea in fortele proprii, respectul de sine. Este, cred, un bagaj extrem de important ce m-a-nsotit.

Clasele primare, scoala... iarasi, schimbandu-mi locuinta de cateva ori, am invatat in mai multe scoli, am intalnit mai multi profesori, am intalnit mai multe metode. A fost un drum sinuos. N-am fost o eleva stralucita, n-am iubit matematica, nici matematica nu m-a iubit pe mine, chiuleam de la ore, ca sa pot citi in biblioteca scolii, scoala Generala de Fete, „Zoia Kosmodemianskaia”, pe vremea mea, apoi, cand nu mai tinea cu chiulul luam cartile imprumutate de la biblioteca si le asezam sub caietul de fizica in care nu stiu ce faceam... niste semne fara de inteles pentru mine si pentru profesor...! Tin minte, un coleg mi-a facut chiar o caricatura, cum citeam eu pe sub banca, literatura ce ma interesa.

Studiile superioare de teatru si cinematografie sunt in ce va priveste, temeinicia profilului dumneavoastra prezent, de actor celebru?

Cred ca studiile, vorbim de studii superioare de teatru si cinematografie, sunt o temelie importanta. Cred in studiu, cred ca studiile nu se termina niciodata. Chiar daca a fost incheiata o anumita etapa, chiar daca am absolvit, cred ca a studia, a incerca sa-ti imbogatesti bagajul de cunostinte, orizontul, ar trebui sa fie o preocupare permanenta. Nu stiu cum e cu profilul meu de actor celebru...! In orice caz, cautarea surselor de inspiratie, cercetarea cu atentie, cu interes si onestitate a ceea ce e nou, ceea ce-i proaspat, ceea ce e altfel decat ceea ce ai invatat cum era pe vremea ta, desi esenta a studiilor actorului, pana la urma, esenta ramane adevarul pe care il cauti in personaje. Metodele, modul de comunicare poate sa se schimbe si se schimba, dar preocuparea pentru studii, eu cred ca ar trebui sa ramana vie. 

Pe langa talent si studii exista la dumneavoastra o asumare mai mult a trudei si seriozitatii, niciodata inversabile ca ordine ci pe aceeasi treapta cu cele dintai?

Pe langa talent si studii nu cred ca as vorbi de truda, cred ca este vorba despre preocuparea, atentia si felul in care consider ca trebuie sa-mi pregatec rolurile, aparitiile, spectacolele si cred ca, daca ar fi sa se masoare talentul, desi talentul nu se poate masura, daca ar fi asa, intr-un scenariu fantezist, este vorba despre timpul pe care ti-l acorzi, ca un privilegiu, studiului, perfectionarii, implicarii, daruirii cu care te aproprii de un personaj sau altul, de un rol sau altul, de un proiect sau altul.

Filmele si piesele de teatru in care ati jucat vor avea viata nesfarsita. Sunt absorbite in ele viata, aspiratiile, trudele dumneavoastra, in forma, in spirit, valoare si orizont. Aveti un repertoriu vast, ce sporeste an cu an. intreaga dumneavoastra cariera artistica nu pare sa oglindeasca o irosire a niciunei clipe de viata. Timpul curgator construieste urme. Ati simtit vreodata o obosire?

Sigur, oboseala isi spune cuvantul de multe ori si e foarte bine ca se intampla asa, e foarte bine si trebuie sa recunosti aceste momente cand obosesti, cand ti-e greu, cand trebuie sa te opresti, cand spui „stop!”, e o nevoie a fiintei - organism, minte, spirit, din ce-i compusa fiinta asta - de a lasa la o parte ceea ce poate sa devina rutina, un fel de perpetuu mobile care nu exista si risti sa te repeti, sa intri in stereotipii si-atunci sa-ti recunosti oboseala, sa-ti respecti propria oboseala e o forma de respect fata de sine.

Actorii Maia Morgenstern si Radu Beligan