Si totusi, el este foarte sarguincios in a o face, intreaga sa viata! Cu aceasta ravna si energie se lupta sa batuceasca pamantul care il ocroteste la san si il hraneste, cu urme de prada! Strangerea avutiilor si invidia il mana neobosit in lupta cu semenul si chiar in lupta cu sine.
Stela Popescu si Alexandru Arsinel
Dintre toate, sunt grele ca o calamitate palma vorbei si povara nedreptatii venite din partea acelor oameni de la care nu se asteapta nimeni, mai cu seama atunci cand ei datoreaza, de fapt, recunostinta. Cu o astfel de vatamatoare atitudine avem a face atunci cand se reped iar sa-l injunghie pe maestrul Alexandru Arsinel o parte din raspanditorii cliseelor cu evenimentele din decembrie 1989, pregatindu-i din nou iataganul misel pe care scrie vina nu numai a celor ce-l suiera pe deasupra-i, ci si a celor care fauresc iataganul!
N-a scapat de clevetire si ura turbata maestrul, cand, la piept cu moartea, a biruit, suferind un transplant de rinichi. Ce multa fiere puteau varsa atunci infierbantatii rasariti din putul negru al despiritualizarii politice, cativa dintre ei fiind unii si aceiasi cu atacatorii de acum, care, dac-ar fi posibil, i-ar scoate inapoi rinichiul maestrului. Este vorba despre o minuscula parte a media, care mananca o oaie cu lupii, contestand ciobanul!
Dar, sa se tipe ca in gura de sarpe impotriva maestrului Arsinel, spre hazul abia asteptat de pamfletari fara noima, chiar de catre acei oameni ce spun ca apara memoria si drepturile revolutionarilor, inseamna o lamurire ca limba omului e adaptata cel mai mulat pe brutusul vorbei nechibzuite, cand este vorba de frustrare. Cum sa spuna cineva ca maestrul Alexandru Arsinel nu a participat la revolutie? Cat de masurat in vorbire este cel ce rosteste asa ceva, indiferent cine ar fi el?
Intocmai artistul Alexandru Arsinel este un revolutionar veritabil, pentru ca a inceput revolutia cu trei decenii inaintea celor ce-si impart azi certificatele! Oare nu Alexandru Arsinel, cel mai adesea in cuplet de scena cu Stela Popescu, si-a riscat propria sanatate, linistea, confortul libertatea, tinand aprins opaitul nadejdii si vegherii, serpuind printre parolele hazului de necaz cate-o soparla de-si muscau limba unii si-si varcoleau nodu-n gat? Oare nu artistul Alexandru Arsinel chibzuia din vreme sa gaureasca sita textului, ca sa strecoare cate una de te cruceai? Cine mai avea acest curaj? Putini! Printre ei sa nu-l uitam pe Toma Caragiu care, nu-i asa, n-a facut revolutia pentru ca murise din 1977...!? Se trece insa, cu vederea, ca de la Constantin Tanase, Mircea Crisan, Toma Caragiu, Alexandru Arsinel, Stela Popescu si alti cativa artisti, a inceput, demult, revolutia! Ce-ar fi si cine stie daca ar fi libertatea de azi, fara lupta lor! Cenzura pentru ei n-a fost decat o panza de paianjen in care au incremenit gazele mici, dar pe care fluturii mari au rupt-o.
Cata imbuibare de nesabuinta poate avea cel ce zice ca maestrul Alexandru Arsinel nu este revolutionar?! Cuvantul trebuie sa fie oglinda faptei! Ce poate oglindi, asadar, un cuvant impotriva maestrului Alexandru Arsinel? Afara de lupta de o viata a sa, in transeea binelui sufletesc al romanilor, nu se stie oare, ca si la evenimentele din decembrie 1989 a fost pe baricade, cu armele sale, printre altele vorbind natiunii la Radio, povatuind si insufletind la ridicarea intru libertatea ei? Cu ce sunt mai revolutionari altii, decat maestrul Alexandru Arsinel? Oare nu e o cinste pentru intreaga asociatie a revolutionarilor aceea de a-l avea in randurile sale pe Alexandru Arsinel?
A-l exclude dusmanos pe maestru este o masura maxima a neintelegerii faptului ca istoria e cea mai mare, ea ii cuprinde pe toti, iar ratiunea e forta universala al carei drum trece prin minte si duce la biruinta. In istoria Romaniei, fara indoiala, cu vrerea sau fara vrerea unora sau altora, maestrul Alexandru Arsinel va ramane un revolutionar care nu a luptat o zi, ci o viata!
Ceea ce se intampla azi cu impartirea, in baze circumspecte, a cerificatelor de revolutionar, isi afla intelesul in urmatoarea pilda: „Lupul a vazut cum pastorii mancau o oaie, s-a apropiat si a zis: «Daca as fi facut eu asa ceva, cata galagie ati fi facut!»”.
Semnalul de liniste si impacare in ce priveste ciclonul de invective iubucnit impotriva maestrului Alexandru Arsinel, cu privire la apartenenta sau neapartenenta sa la calitatea de revolutionar vine de la un lucru absolut clar: maestrul nu poate fi considerat revolutionar, decat daca aceasta nu include si atributul onoarei!
„Caracterul”, spune maestrul Benone Sinulescu, „este bunul si deopotriva raul oamenilor. Oricat ar fi cineva de mester sa fure, actorului Alexandru Arsinel nu i se poate fura ce este al actorului Alexandru Arsinel: meritul! Cum sa nu fie revolutionar? Derulati cateva secvente din filmoteca de aur a umorului romanesc si nu va va putea scapa din vedere cum biciuia el regimul cu cate-o soparla, putandu-se astepta in orice moment sa i se puna brutal pumnul in gura si sa piarda tot!
Alexandru Arsinel, Aurel V. Zgheran 22 octombrie 2014
Eu cred ca actorul Alexandru Arsinel a trait in lupta de-o viata, ca virtute a dragostei si datoriei fata de public, deasupra viciului compromiterii cu osanale de partid si conducator. Aceasta a facut-o cel mai bine in cuplet cu o alta marita actrita a scenei si ecranului romanesc, Stela Popescu.
Fara indoiala ca Alexandru Arsinel a fost mereu in miezul unei revolutii prelungite pana azi!”
.
|