| Alin Potop: Am nevoie de teatru pentru că mă face să trăiesc într-un “acum” esenţializat, plin de adevăr şi magie, care îţi îmbogăţeşte fiinţa şi o vindecă. |  |
| (Teatru) |
Cand avea 8 ani l-a intalnit pe actorul Florin Zamfirescu, care i-a scris pe un servetel un mesaj subtil, ca si cum ar fi intrezarit si proiectat, deopotriva, o lumina aparte in destinul celui din fata sa: ”Sa imi arati servetelul peste 10 ani”. Iar cand se implinesc 10 ani de la momentul-cheie, Alin Potop face parte din clasa profesorului Zamfirescu. |
Daca cele relatate v-au determinat sa va intrebati cum este posibil asa ceva, momentan va livrez drept raspuns la curiozitatea si uimirea dvs. titlul lucrarii de doctorat a indragitului actor, regizor si profesor Florin Zamfirescu: Magie sau actorie.
Va invit sa-l descoperiti pe Alin Potop, studentul in anul II, la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale” din Bucuresti si actorul, in acelasi timp si cu aceeasi masura, care marturiseste cu maturitate, in cadrul acestui interviu, rostul existentei actorului, in termenii unui paratrasnet al vietii care inregistreaza si binele si raul, si il transforma in materie sufleteasca, fara de care nu se poate trai, care este cartea memorabila ce reprezinta, pentru el, o demonstratie a iubirii neconditionate si o analiza microscopica a fiintei umane, oferind detalii din laboratorul rolurilor pe care le asimileaza. Iar daca Teatrul Neconventional ar fi un personaj, in sine, aflati tot de la Alin Potop care ar fi cuvintele, emotiile, framantarile, bucuriile, speran?ele, iluziile pe care le-ar impartasi, cu publicul, acest personaj.
_______________________________________________________________________
In aceste personaje, am descoperit, insa, 6 tineri care au nevoie de intelegere, si, datorita, lipsei acesteia, se refugiaza intr-o lume paralela care este, paradoxal, plina de sensibilitate.
_______________________________________________________________________
Stefania Argeanu: Care sunt abilitatile, atributele, calitatile de care trebuie sa dispuna sau pe care trebuie sa le cultive o persoana pentru a face teatru radiofonic?
Alin Potop: Unicul mijloc artistic de care dispune actorul pentru a face teatru radiofonic este vocea. Pentru un student la actorie, este destul de complicat sa poti face acest exercitiu, de a-ti face intelese intentiile prin intermediul unui singur instrument. Antrementul vocal este necesar pentru ca vocea sa exprime coerent si in forma estetica impusa de text sau regizor.
Actorului ii este necesara o unitate de timp, in care sa parcurga drumul de la persoana la personaj. Care au fost timpii de care a avut nevoie faurirea, modelarea rolului tau din Pisica verde?
Am primit textul in decembrie si am inregistrat in luna ianuarie. In acest interval au fost cateva intalniri in care am facut lecturi, iar perioada de inregistrare a durat aproximativ o saptamana.
_______________________________________________________________________
Aceasta pisica verde este un subterfugiu pentru un tanar, exponent al unei
generatii, care in cautarea unei salvari din aceasta lume sufocanta, o gaseste
in lucuri usor decondamnat de ceilalti.
_______________________________________________________________________
In ce a constat asimilarea personajului?
Domnul profesor (n.r.: Florin Zamfirescu) spune ca nu tu lucrezi personajul, ci personajul lucreaza asupra ta. Asa s-a intamplat si acum.
Ce mesaj ti-a transmis textul Elisei Wilk, la o prima lectura? Ulterior, s-a schimbat perspectiva de receptare a cartii? Daca da, care au fost aceste modificari, imbogatiri perceptuale pe care le-ai resimtit in urma reiterarii lecturii?
A fost o bucurie sa pot sa face parte din lumea aceasta, a blocurilor gri, in care am crescut, de fapt, si in care e nevoie de o pisica verde. Aceasta pisica verde este un subterfugiu pentru un tanar, exponent al unei generatii, care in cautarea unei salvari din aceasta lume sufocanta, o gaseste in lucuri usor de condamnat de ceilalti. Acesti eroi sunt usor de judecat, sunt eroii din curtea scolii care chiulesc de la ore si fumeaza in baie. Am descoperit, insa, 6 tineri care au nevoie de intelegere, si, datorita, lipsei acesteia, se refugiaza intr-o lume paralela care este, paradoxal, plina de sensibilitate.
Ce ai invatat, ce ai descoperit despre propria persoana, in urma acestei experiente radiofonice?
Am trecut, prin liceu, fara sa ma gandesc de ce actionam si gandeam asa cum o faceam atunci. Nevoile si gandirea acestei varste sunt fascinante. Boogie (personajul pe care il interpretez) spune: ”Stiti de ce as avea chef acum? Sa-mi creasca niste aripi mari de tot, din plastic, cu care sa ma ridic sus si sa zbor departe, sa ma inalt, pana nu mai vad nimic.” Tinerii nu admit usor ca au slabiciuni, nu admit ca au probleme, dar cauta, totusi, o salvare. Boogie o gaseste in droguri, eu personal am gasit-o in altceva. Boogie si cu mine ne-am intalnit usor, pentru ca problemele noastre au fost asemanatoare, rezolvarile au fost altele.
______________________________________________________________________
Actorul este un paratrasnet al vietii care inregistreaza si binele si raul si il
transforma in materie sufleteasca, fara de care nu se poate trai.
_______________________________________________________________________
Ce conexiune se stabileste, in viziunea ta, intre un spectacol, un film, o piesa de teatru si fiinta umana?
Eu cred ca actorul are nevoie sa plaseze undeva, in fiinta lui, subiectul piesei, ca pe o samanta pe care o arunci si de care ai nevoie sa creasca. Actorul are datoria de a se ingriji de aceste seminte, de a le ajuta sa prinda radacini. E ca o gradina care, cu cat e mai bogata, cu atat e mai frumoasa.
In ce maniera, in ce masura, reuseste teatrul sa apropie, sa seduca, sa emotioneze, sa motiveze, sa reactiveze energii creatoare, valori universale, readucand la viata esentialul?
Forta teatrului este mare, nu imensa ca in antichitate, dar ceva din acea magie, inca, se pastreaza. Eu, atunci cand merg la teatru, simt o legatura si un fel de comunicare intre oameni pe care nu am intalnit-o nicaieri altundeva. Eu, personal, am nevoie de teatru pentru ca ma face sa traiesc intr-un "acum" esentializat, plin de adevar si magie, care iti imbogateste fiinta si o vindeca.
Cine este actorul? Ce viziuni, ce mecanisme, dorinte, imagini, sunete, povesti il definesc?
Care este rostul existentei sale?
Actorul este un paratrasnet al vietii care inregistreaza si binele si raul si il transforma in materie sufleteasca fara de care nu se poate trai.
Cum ai inceput colaborarea cu Teatrul Radiofonic?
Am dat uncasting.
Un profesor cu un rol aparte in existenta ta de elev/student este/ a fost:..., de la care ai invatat:...
Domnul profesor Florin Zamfirescu, la 8 ani, mi-a scris pe un servetel: ”Sa imi arati servetelul peste 10 ani."
10 ani s-au implinit in anul in care dansul lua clasa din care fac parte. Aici am intalnit-o pe doamna profesor Bogdana Darie, care m-a ajutat sa imi gasesc libertatea creatoare si potentialitati ale fiintei mele de care nu eram constient.
Pe de alta parte, doamna profesor Mirela Gorea m-a luat de mana si m-a pus sa fac o plecaciune in fata acestei meserii si sa fiu constient de respectul, smerenia, dar si curajul pe care ea o cere.
_______________________________________________________________________
Cred ca lucrul asupra unui rol nu se opreste niciodata, pentru ca tu esti altul in fiecare seara si aceasta variabila nu face decat sa te ajute sa descoperi noi profunzimi. Evident ca exista o structura pe care o construiesti, pe de o parte, impreuna cu regizorul si pe de alta parte, tu cu tine, incercand sa ii gasesti un loc in tine acestui nou "eu".
_______________________________________________________________________
Ce culori, pasiuni, sunete, carti, autori, sentimente iti definesc personalitatea?
E o intrebare grea, pentru ca, inca, sunt intr-o perioada de formare, dar imi doresc, de la mine, sa nu imi pierd niciodata curiozitatea.
Cum se numeste una dintre cartile memorabile pe care le-ai citit? Si care este mesajul pe care l-ai retinut dupa calatoria in universul ei?
Imi vine in minte “Idiotul” pentru ca este o demonstratie a iubirii neconditionate si o analiza microscopica a fiintei umane, ca de altfel toate scriierile lui Dostoievski.
In ce alte activitati, proiecte culturale te (re)gasim? Bornele esentiale ale C.V.-ul tau sunt:
Sunt student, in anul II, la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale”, clasa Florin Zamfirescu. Va astept la Teatrul National, la spectacolul “Medeea, mama mea”, regia Ivan Dobcev si Margarita Mladenova, si la Teatrul Arte dell’Anima, la spectacolul: “Copii rai”, regia Geanina Herghelegiu.
Ai fost distribuit in spectacolele “Medeea, mama mea” (regia Ivan Dobcev si Margarita Mladenova) si “Copii rai” (regia Geanina Herghelegiu). Ce imi poti spune despre mesajul/ povestea pe care le transmit, in linii mari, acestea? Dar despre semnificatia implicarii tale in cele doua proiecte artistice?
In spectacolul "Copii rai" spunem povestea unei fetite care este supusa violentei in scoala. Este un spectacol care vorbeste despre sistemul de educatie romanesc din perspectiva elevilor abuzati, a copiilor rebeli si a parintilor neatenti, fara a fi, insa, un spectacol tezist. In "Medeea, mama mea", este reluat mitul antic si transpus, in contemporan, prin povestea unui tanar care se intoarce in Bulgaria pentru a-si cunoaste mama ce l-a vandut cand era mic. L-a finalul acestei cautari, in care este martor al vietii unor oameni saraci care se lupta sa supravietuiasca, Bojidar spune: "Lumea s-a schimbat, toata gena umana s-a schimbat", pentru ca constientizeaza degradarea morala si momentul de cotitura in care se afla azi umanitatea.
Detaliaza-mi, te rog, cate ceva din laboratorul rolurilor pe care ti le-ai insusit.
Cred ca lucrul asupra unui rol nu se opreste niciodata, pentru ca tu esti altul in fiecare seara si aceasta variabila nu face decat sa te ajute sa descoperi noi profunzimi. Evident ca exista o structura pe care o construiesti, pe de o parte, impreuna cu regizorul si pe de alta parte, tu cu tine, incercand sa ii gasesti un loc in tine acestui nou "eu". La "Medeea, mama mea", am lucrat foarte mult la intelegerea textului si a problematicii, pe cand, in spectacolul "Copii rai", la redescoperirea framantarilor specifice varstei.
Ce a presupus, din punctul tau de vedere, sa transmiti un mesaj despre sistemul de educatie romanesc?
Mi-a placut ca am putut sa spun ceva despre sistemul de educatie, din perspectiva copiilor, fara sa imi fie frica de profi!
_______________________________________________________________________
Teatrul neconventional este un personaj curajos, fara prejudecati, cu mintea libera, care este greu de asimilat de o societate care functioneaza dupa
prejudecati.
_______________________________________________________________________
Cum te raportezi, atat din calitatea de actor, cat si din ipostaza umana, fata de mesajele celor doua piese de teatru?
Cred ca sunt doua spectacole care au puterea de a schimba sau a trage un semnal de alarma, fara sa devina o lectie de educatie civica. Spectacolele au o forma estetica speciala, care ajuta receptarea mesajului.
In ce a constat castingul, cum te-ai pregatit pentru acest moment, ce calitati ti-au fost testate?
La ambele spectacole, castingul a constat in lectura textului. Inainte de casting am primit cate un monlog din piesa, pe care l-am invatat si pregatit.
Cat de facil este, pentru un actor debutant, sa reuseasca performanta de a fi distribuit, astazi, in 2016, cand numarul absolventilor este mai mare decat numarul institutiilor artistice din tara?
Depinde, pana intr-un anumit punct, de noroc si, dupa, de munca, de foarte multa munca. Sau invers, se poate si invers.
In ce masura, teatrul neconventional este o alternativa, o solutie?
Teatrul neconvetional este o solutie pentru orice artist care vrea sa se exprime si sa lucreze. Teatrul neconventional sau independent nu este decat un alt fel de cadru in care un artist poate comunica si creea, evident, prin mijloacele specifice spatiului. Personal, cred ca acest tip de spatiu este locul de joaca al oamenilor care vor sa experimenteze mai mult.
Daca ar fi sa realizezi o comparatie intre teatrul care reprezinta o conventie, avand ca suport un loc de desfasurare stabil, care transmite si impune, totodata un comportament manierat, ritualic, aproape, si teatrul neconventional, ce avantaje, dezavantaje si puncte comune identifici si le consideri esentiale in acest sens?
In teatrul independent atmosfera e mult mai relaxata si spectacolele sunt construite altfel, relatia cu publicul fiind una direct si cu toate armele la vedere. Cu toate astea, arderile actorului si implicarea acestuia sunt cam aceleasi, indiferent unde joaca.
Iti propun un exercitiu de imaginatie: daca Teatrul Neconventional ar fi un personaj, in sine, o fiinta care poarta asupra sa o masca si povara unor idei, ganduri, sentimente interiorizate, neexprimate, nerostite, care ar fi, in acceptia ta, cuvintele, emotiile, framantarile, bucuriile, sperantele, iluziile pe care le-ar impartasi, cu publicul, acest personaj?
Raspunsul se potriveste cu ceea ce spune personajul Sonia, in finalul piesei "Unchiul Vanea" (scrisa de Anton Cehov): "Ce sa-i faci, trebuie sa traiesti!"
Cred ca, la inceput, teatrul neconventioanal a fost asemenea copilului antipatic dar cu care, dupa un timp, toti se obisnuiesc, pentru ca, mai tarziu, toti sa ii dea dreptate. Teatrul neconventioanal este un personaj curajos, fara prejudecati, cu mintea libera, care este greu de asimilat de o societate care functioneaza dupa prejudecati.
Sursa: Stefania Argeanu
Autor: Stefania Argeanu
.
| |
|
|
|