| Alin Potop: “ Spectacolul – laborator îți cere să te pui într-o condiție de permanentă căutare, condiție care, de fapt, îți hrănește și cultivă, ființa creatoare.” |  |
| (Teatru) |
| Bine v-am gasit in 2018, fericitilor, care indragiti sa va savurati zilnica ceasca de inspiratie, citindu-ne si, astfel, intalnindu-ne visurile, dorintele, emotiile bogate in bunastare la Ceasca de Cultura. Am un mesaj foarte important pe care doresc sa vi-l impartasesc la inceput de an, cu energie si recunostinta. |
Gaseste ceva care te face sa te simti bine, care rezoneaza cu inima ta. Urmeaza-ti fericirea si universul iti va deschide usi, acolo unde erau doar ziduri. Inainteaza! Gandeste-te doar la ce iti doresti! Atrage experiente de viata, care sa te ajute sa decizi ce iti doresti. Adevarata ta munca este sa decizi ce iti doresti si, apoi, sa te concentrezi sa faci tot ce este posibil sa se indeplineasca. Sa inseram doze echilibrate de timp, intelepciune, blandete in evolutia, asezarea si manifestarea interogatiilor urmatoare, care, pentru fiecare dintre dvs., vor dobandi semnificatiile, culorile, reflexele, sunetele proprii.
Ce iti doresti cu adevarat? In ce consta fericirea ta?
Suntem fiinte creative, creatoare, bogate, nelimitate, stralucitoare, abundente, talentate, inzestrate, puternice, cu surse imense de vointa, bucurie, dragoste, libertate, bunastare, intelepciune, fericire, zambete, prietenie, blandete, daruire, generozitate, noblete, frumusete, maiestrie, gingasie, iubire, mister. De fiecare data cand pornesc intr-o noua calatorie umana, pe aripile dezvoltarii profesionale si personale, indragesc sa fiu insotita, calauzita, de prezenta si bucuria acestor stari de spirit. De curand, am resimtit vapaia entuziasmului tonic, generator de portii sanatoase de motivatie, ludicul implicarii, acutul simt de seriozitate si res-ponsabilitate, in egala masura, pentru mesajul de intampinare a publicului. Si asta, multumita unui dialog deplin cu Alin Potop, pe care, initial, l-am descoperit in spectacolul de teatru radiofonic “Pisica verde”, productie care poarta semnatura Radio Romania Cultural. Atunci, la primul interviu, atentia si memoria inimii erau concentrate, cu predilectie, la: analiza microscopica a fiintei umane. Transmite(em) acum, din universul hamletian, din laboratorul rolurilor pe care Alin Potop le imbraca sub semnul daruirii launtrice, al sentimentelor statornice, de durata, care protejeaza glasul bland, creativ, intuitiv si curajos al profesiei nobile de actor. Si pentru ca, asa cum chiar el se confesa data trecuta, spunandu-mi ca: ”lucrul asupra unui rol nu se opreste niciodata, pentru ca tu esti altul, in fiecare seara, si aceasta variabila nu face decat sa te ajute sa descoperi noi profunzimi”, am reinitiat rolurile, de intervievat si intervievator, din dorinta de a genera sensuri noi, pornind de la geografia aceleiasi bucurii: cea de a trasmite din materia sufleteasca a binelui, a frumusetii, a sensibilitatii artistice care, o data descoperita, devine cea mai puternica resursa de care dispunem. Si, da, Alin, continui sa citez din tine si afirm ceea ce deja mi-ai marturisit si care, pentru mine, constituie cheia dialogului nostru:
“E foarte frumos cand poti sa traiesti asemenea experiente! E foarte frumos cand descoperi un actor nou sau cand redescoperi un actor, un regizor sau un text!”
____________________________________________________
Popas prin texturile sufletului uman, in viziunea shakespeariana…
“De cate ori simti nevoia, aprinde un vis si lasa-l sa arda in tine.”
“Orsino: Daca muzica e hrana iubirii, continua sa canti.”
replica din piesa de teatru A douasprezecea noapte, Actul I, Scena 1, scenariu de Wiliam Shakespeare (1601)
“Pe pamant e mult mai fericit un trandafir ce-si daruie mireasma decat cel ce-n sihastra bucurie traieste, creste, si-apoi se usuca vegheat de feciorelnicii sai spini.”
William Shakespeare in piesa de teatru Visul unei nopti de vara (1596)
“Destinul nostru nu este scris in stele, ci in noi insine.”
William Shakespeare
“Prospero: Partea cea mai nobila a ratiunii mele este impotriva furiei pe care o simt uneori. Caci partea aceea nobila imi spune ca este lucru mai pretios sa ierti decat sa te razbuni.”
replica din piesa de teatru Furtuna, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shake-speare (1611)
“Nu exista lucruri rele sau bune; gandurile oamenilor sunt cele care le fac sa para astfel.”
“Hamlet: Ce capodopera e omul! Cata noblete in ratiune! Ce infinit in facultati! Cat de expresiv si de admirabil in forma si miscare! Cat de asemanator unui inger in actiune! Cat de asemenea unui zeu in conceptie! Frumusetea lumii! Modelul desavarsit al fiintelor!”
replica din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shake-speare (1599)
“Coriolan: Pe mare lina toate vasele pot naviga cu multa maiestrie.”
replica din piesa de teatru Coriolan, Act IV, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1607)
“Claudio: Tacerea e cel mai desavarsit sol al bucuriei; n-as fi indeajuns de fericit daca as putea sa spun cat de fericit sunt.”
replica din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Leon Levitchi
“Hamlet: Exagerarile nu au ce cauta pe scena; scopul teatrului, la inceput, dar si acum, a fost si este cel de a oglindi natura, de a arata virtutii adevarata ei valoare, viciului propria ipostaza, iar varstelor si vremilor, o imagine cat mai exacta.”
replica din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinas
____________________________________________________
_______________________________________________________________
“Suntem un grup de oameni, care si-au sacrificat job-uri, contracte, alte roluri, spectacole, prie-tenii, vacante si timp liber, in numele unei credinte si al unui drum, in care noi avem foarte mare incredere.“
“Sa reusesti sa refaci un spectacol, construit in modul acesta, este un tur de forta si e destul de solicitant, pentru ca in mainile tale sta, de fapt, toate constructia, nu ai nici un fel de sprijin exte-rior. Inainte de fiecare reprezentatie se repeta, atat pentru a recapitula, in primul rand, partea de miscare foarte prezenta in aceasta montare, dar si pentru a descoperi sensuri si nuante noi.”
“Eu am nevoie sa ma detasez, pentru ca, altfel, nu pot sa trec la urmatorul personaj.
Si nu numai pentru asta, ci si pentru a ma regasi intr-un fel. Cu toate astea, de multe ori te bantuie intrebari, scene, care pot sa fie facute, altfel, sau replici, carora nu le-ai gasit, inca, sensul.”
Alin Potop, actor
_______________________________________________________________
Stefania Argeanu: "Hamlet si noi", dupa W. Shakespeare este un spectacol-laborator de Antoaneta Cojocaru, in care joci, in prezent, asimiland si traind fibrele personajului pe care il intruchipezi. Despre ce personaj este vorba? Care este povestea sa de viata, care este contextul in care el vietuieste si ofera contur, profil, luminozitate spatiului (receptat ca teritoriu geografic, istoric si, mai ales, ca spatiu artistic, cultural, in care sensibilitatea are propriile ei cai de manifestare, de exterio-rizare, cautare, regasire si impartasire) caruia ii apartine?
Alin Potop: Este vorba despre doua personaje, Hamlet si Fortinbras (fiind pe dublu cu Vlad Brumaru, atunci cand joaca el Hamlet, eu fac Fortinbras, si invers). Sa le luam pe rand. Hamlet este un tanar, al carui tata a murit, mama se marita cu unchiul lui si, in urma unei intalniri cu duhul tatalui sau, destinul lui se schimba pentru ca aceast spirit ii cere sa razbune crima infaptuita de actualul rege, unchiul, im-potriva fostului rege, tatal. De aici incepand, el este tradat, oamenii de la curte incep sa urzeasca planuri pentru a-l dezarma, pentru ca, ei, incepand cu Claudius, simt un fel de pericol din partea acestui tanar. Presiunea pusa pe umerii lui Hamlet este uriasa, sa schimbi un sistem, un curs al lucrurilor nu e tocmai usor si acest tumult se sparge intr-un mod sangeros, facandu-se astfel dreptate in aceasta mocirla a viciilor, desfraurilor si a pacatelor. Hamlet nu este un personaj luminos, pentru ca e greu sa iesi nepatat dintr-o astfel de lupta. Vorbim, astfel, despre un context de care, cu tot re-gretul spun, nu suntem straini. Fortinbras este cel care a fost invins, in lupta, de batranul
Hamlet si care, acum, vine sa isi recupereze teritoriile pierdute. Un personaj martor al acestei schimbari, care profita de finalul tragic, pentru a impune o noua ordine.
Echipa "Hamlet si noi" inseamna, in esenta: Horia Fedorca, Alin Potop, Adrian Ciobanu, Vlad Brumaru, Marina Fluerasu, Alexandru Moldovan, Ciprian Chiriches, Alexandru Ionescu, Teodora Antal - studenti UNATC. Ioana Lupu, Maria Bucur, Tatiana Gingarasu, Laura Teodor, Cosmin Rudeanu, Ovidiu Condurache. Sarah West si Antoaneta Cojocaru. Ce inseamna pentru tine sa faci parte din aceasta distributie?
A fost o experienta foarte speciala, cu care te intalnesti de putine ori in viata. Am petrecut foarte mult timp impreuna si legatura ce s-a creat intre noi este, intr-adevar, un bun foarte rar gasit in zilele noastre! Suntem un grup de oameni, care si-au sacrificat job-uri, contracte, alte roluri, spectacole, prietenii, vacante si timp liber, in numele unei credinte si al unui drum, in care noi avem foarte mare incredere.
Care sunt particularitatile, culorile, reflexiile, oglindirile, realitatile sintagmei "spectacol - laborator"?
Din punct de vedere al constructiei unui spectacol, acest mod de lucru cred ca muta atentia de pe artificiile regizorale sau scenografice, strict pe actor si potentialul acestuia. Pe de alta parte, sa reusesti sa refaci un spectacol, construit in modul acesta, este un tur de forta si e destul de solicitant, pentru ca in mainile tale sta, de fapt, toate constructia, nu ai nici un fel de sprijin exterior. Inainte de fiecare reprezentatie se repeta, atat pentru a recapitula, in primul rand, partea de miscare foarte pre-zenta in aceasta montare, dar si pentru a descoperi sensuri si nuante noi. Acest tip de spectacol cred ca iti cere sa te pui intr-o conditie de permanenta cautare, conditie care, de fapt, iti hraneste si culti-va, fiinta creatoare.
Prin ce anume difera un spectacol-laborator de un spectacol - non-laborator?
Intr-un spectacol “non-laborator”, lipsurile actoricesti pot sa fie mascate de o indicatie regizorala inteligenta sau de o scenografie speciala. Pe cand, intr-un spectacol-laborator, actorul este sub lupa, performanta acestuia este obligatorie.
La ce sa se astepte publicul, cei care vad afisul, prin oras, cu "Hamlet si noi" si au intentia, dorinta de a ocupa un loc in Sala Palatului Sutu din Bucuresti, din ipostaza de spectator?
Sa vada niste tineri curajosi, care au puterea si credinta necesara de a spune o poveste puternica despre Romania.
In general, cum este mai benefic, ca publicul sa vina in sala de spectacol cu o serie de proiectii personale, in sensul de asteptari, expectante, aspiratii, sau doar sa astepte, cu sufletul la gura, ziua evenimentului, iar introspectiile ulterioare sa se contureze in sinea lui dupa momentul vizionarii, dupa ce s-a conectat la energiile primite de la actori, abia atunci cand intensitatile s-au mai domolit, semnificatiile s-au asezat pe un drum mai mult sau mai putin lin, insa cu substanta?
Eu cred ca este foarte greu sa nu ai asteptari, dar e sanatos sa ai propriul sistem. Evident ca, ideal este sa mergi fara nici o parere sau preconceptie, ci doar sa primesti si te bucuri de lumea pe care o descoperi. Asta e oarecum imposibil. Cu toate astea, imi povestea un regizor ca a montat “Livada de visini”, intr-un oras din Canada, si oamenii aceia nu auzisera vreodata de Cehov si au fost absolut uluiti. E foarte frumos cand poti sa traiesti asemenea experiente! E foarte frumos cand descoperi un actor nou sau cand redescoperi un actor, un regizor sau un text! Pe de alta parte, exista artisti care si-au creat un stil, o estetica speciala, o anumita calitate a creatiei lor te atinge si mergi la spectacolele lor pentru aceasta particularitate. Bob Wilson face spectacole in care foloseste lumina intr-un mod foarte special si mergi la montarile lui tocmai pentru aceasta unicitate.
Iti propun un joc de rol. Sa presupunem ca acum, in momentul de fata, cand purtam acest dialog, te detasezi de Alin Potop - actorul si esti Alin Potop - spectatorul.
Cum ti se dezvaluie rolurile din "Hamlet si noi"?
Hamlet este un tanar care incearca, prin toate mijloacele, sa amane sau sa schimbe un final tragic, pe care il presimte, iar Fortinbras este un om cu putere, fara scrupule, care, avand noroc sa intalneasca o situatie favorabila, profita, pentru a stabili o noua ordine.
Dar celelalte roluri in care esti implicat?
Billy (spectacolul “Pe lacul auriu” , regia Dinu Cernescu, Teatrul Bulandra) este un baietel obraznic, cu parintii divortati, care se schimba total, odata ce traieste o vara alaturi de Tom si Kate. Lucas (spectacolul “Ospatul de piatra”, regia Ana Ioana Macaria, Teatrul Bulandra) este dansator in cabaret si, impreuna cu Tomasa, formeaza cuplul de indragostiti din aceasta lume burlesca.
Cat de benefic este un astfel de exercitiu, fie el si ipotetic, la nivelul imaginatiei creatoare?
Imi este benefic la inceput, la lecturi, cand imi fac o imagine a intregului traseu al personajului, in care trasez traiectoriile, sa spunem.
Ce isi spun, ce isi transmit actorul si spectatorul, atunci cand se privesc in oglinda? Care sunt subiectele, experientele, momentele despre care nu-si povestesc unul altuia?
In acceptia ta, cand nu isi mai vorbesc/ cand nu si-ar mai vorbi unul celuilalt? In ce context?
E semn bun cand publicul vede scena ca pe o oglinda, inseamna ca e un spectacol reusit. E clar ca isi spun mai multe decat si-ar spune in viata reala, asta e sigur. E o comunicare care implica foarte multe, de asta e si asa miraculoasa, uneori, si oamenii ies din sala schimbati. E o comunicare bazata absolut pe sinceritate si adevar si, odata ce inceteaza sa mai fie asa, ceva se rupe.
Artistul se poate detasa complet de starea pe care i-o confera atmosfera personajului, in termeni generali, fiind doar spectator?
Eu am nevoie sa ma detasez, pentru ca, altfel, nu pot sa trec la urmatorul personaj. Si nu numai pen-tru asta, ci si pentru a ma regasi intr-un fel. Cu toate astea, de multe ori te bantuie intrebari, scene, care pot sa fie facute, altfel, sau replici, carora nu le-ai gasit, inca, sensul. E ciudata trecerea asta, pentru ca, doar aparent, te detasezi, dar, practic, sunt multe care iti vin in cap, chiar si dupa mult timp de la premiera. Si daca mi se intampla sa fiu pe dublu, cu un coleg, si, intr-o seara, joaca el, nu ma pot detasa complet, pentru ca, fara sa vreau, fac drumul impreuna cu el si urmaresc spectacolul, fiind atent mai mult la procesul actoricesc decat la poveste.
Daca privim inversat aceasta ipoteza, spectatorul se poate detasa de "rolul" sau, fiind actor si atat?
Daca vorbim de actori profesioniti, este obligatoriu acest pas. Din momentul in care te urci pe scena functionezi dupa alte reguli, este obligatoriu sa faci pasul de la civil la actor.
Cat de mult conteaza faptul ca spectacolul - laborator "Hamlet si noi", dupa W. Shakespeare, se va juca in mai multe muzee si case de patrimoniu din Bucuresti si din tara? Locatia desfasurarii spectacolului influenteaza modul de receptare a povestii, a mesajului artistic, este un vehicul inzestrat cu strania, uluitoarea capacitate de a tese un traseu unic de ganduri, emotii, amintiri, recunoasteri, identificari, situatii si sentimente, prin mintea si inima celor prezenti?
Noi vrem sa atragem atentia asupra bogatiei arhitecturale pe care o avem in Bucuresti si in tara, si cum lucurile bune pe care le faci, se intorc intotdeauna, am avut norocul sa jucam in anumite cladiri si contexte, care au imbogatit enorm mesajul spectacolului. Spre exemplu, cand am jucat in Casa Oromolu din Piata Victoriei, afara erau proteste si, in spectacol, sunt cateva scene in care poporul se revola impotriva puterii. Am jucat la Palatul Regal, cu o zi inainte ca Regele Mihai sa fie depus in Sala Tronului, iar in “Hamlet”, acesta este motorul povestii, moartea regelui. Inca de la inceput, Antoaneta a spus ca acest text este unul extrem de social, care vorbeste, in mare parte, despre pierderea valorilor. In Bucuresti sunt zeci de cladiri, bijuterii arhitecurale, care stau sa se darame.
Ce iti transmite tie Palatul Sutu?
Cum i-ai descrie, aceasta veche resedinya aristocratica din Bucuresti, unei persoane care doar astfel va avea acces la ea, facand apel la vizualizarea cu ochii mintii si ochii sufletului?
Noi, in spectacol, nu avem foarte mult decor, pentru ca am pornit de la premisa ca locatiile vor fi atat de spectaculoase, incat trebuie puse in valoare. Ei bine, cand am ajuns la Palatul Sutu, nu numai ca am fost uimit de ce ce se putea construi in 1835, dar mi se parea ca a fost construit pentru specta-colul nostru. In spatiul de joc, adica in fata spectatorilor era o oglinda uriasa, iar Hamlet spune ca “scopul teatrului a fost si este sa tina, lumii, oglinda in fata”.
Stiu ca Laboratorul de Arta este un mod de viata pentru tine din momentul in care l-ai descoperit. Cum a luat fiinta aceasta colaborare?
Antoaneta cauta studenti pentru un workshop, am fost chemat de cineva de la laborator pentru a participa, am acceptat si, de atunci, lucrurile au inceput sa se intample intr-un mod foarte special. Cei de la laborator lucrau, deja de trei ani, un curs de teatru cu Antoaneta si, impreuna cu ei, am inceput sa lucram scene din Hamlet, care apoi s-au transformat in acest spectacol. Aceasta colaborare a fost ca o maturizare profesionala, in care am inteles ce fel de implicare necesita acesta meserie.
Ce ai invatat, ce ai aflat nou despre tine de cand te-ai alaturat echipei Laboratorului de Arta?
A fost foarte frumos pentru ca cei de la laborator, nefacand actoria ca meserie, nu sunt interesati de afirmare, ci doar de a face procesul actoricesc cu cinste si implicare totala, fara orgoliu. A fost o lectie importanta pentru mine. Acesti oameni au facut parteneriate, contracte, evenimente de stran-gere de fonduri si au construit un spectacol, plecand de la nimic, si mi-au dovedit astfel, prin puterea exemplului, ca totul se poate, indiferent de bariere si oprelisti.
Interviul este realizat de Stefania Argeanu pentru Ceasca de Cultura.
Sursa : Stefania Argeanu
Autor : Stefania Argeanu
.
| |
|
|
|