| Adrian Berinde este nominalizat la Premiile Radio România Cultural |  |
| (Muzică) |
| Excelenta veste pe care doresc sa o impartasesc cu dvs., la Ceasca de Cultura de astazi, anunta ca: Adrian Berinde este nominalizat la Premiile Radio Romania Cultural. |
Artistul este nominalizat la categoria „muzica” pentru albumul Arcan, impreuna cu volumul de poezii „Dumnezeu rade singur”. Echipa Republic Production a inregistrat si produs acest album in ianuarie 2017.
Editia a XVIII-a Galei Premiilor Radio Romania Cultural va avea loc pe 19 martie 2018, la Teatrul Odeon din Bucuresti si va marca cele mai importante reusite ale culturii din anul 2017. Felicitari, cu toata inima, pentru aceasta nominalizare, maestre Adrian Berinde!
_______________________________________________________________
Radio Romania Cultural va premia luni, 19 martie, pe scena Teatrului Odeon, cele mai importante reusite ale culturii din anul 2017.
Juriul de specialitate a facut cunoscute nominalizarile la cele opt categorii de premii (literatura, teatru, film, arte vizuale, stiinta, educatie, muzica, implicare civica) care vor fi acordate in cadrul celei de-a XVIII-a editii a Galei Premiilor Radio Romania Cultural: https://radioromaniacultural.ro/gala-premiilor-radio-romania-cultural-2018-nominalizarile/
_______________________________________________________________
Primul martisor al primaverii 2018 vine in intampinarea inimilor noastre cu o veste, care transmite o colosala bucurie, atat publicului, audientei, grupurilor de fani si ascultatori, cat si noua, reprezentantilor mass-media, care iubim sa scriem, din pasiune, despre fiintele daruite cu har si cu o extra-capacitate emotionala, de a traduce cu intelepciune, sensibilitate si profunzime realitatile inconjuratoare, imediate, pe intelesul tuturor.
O astfel de fiinta este traducatorul, terapeutul, pictorul, scriitorul, inepuizabilul Adrian Berinde, despre care imi doresc sa scriu continuu, perpetuu.
De indata ce ajunge la tine, universul muzical berindian declanseaza, in matricea fiintei, dorinta de progres in fenomenul auto-cunoasterii, de a initia, de a sonda, de implicare, cu toate fortele infinitului, in munca “de-a vaslitul impreuna, prin a vietilor val”, intalnind “aprinsa faclia”, in timp ce “O ploaie de soare inunda campia”, aducand, pe “celestele maluri” motivatia de a continua explorarea sinelui si la alte etaje, ghidati fiind de constientizarea resurselor, energiilor inepuizabile de care dispunem. Citind si, ulterior, recitind cartea de poeme “Dumnezeu rade singur”, pentru ca este inevitabil sa nu-ti doresti sa te reintorci intr-un loc luminos, incandescent, preferat, cum este “taramul – lumina”, simti culoare, soare, sunete benefice, curcubee imense care emana parfum de stele, ceruri albastre-smarald, cu reflexii movii, trimitandu-ti vorbe, conexiuni, regasiri, identificari, o multitudine de intrebari si raspunsuri care ti se articuleaza echilibrat, sonor, concis.
Cant-autorul se autodefineste astfel: "M-am nascut la granita dintre colinde si ceardas, la 5 ani dupa moartea lui Stalin. Pe mine nu m-a deranjat chestia asta, pentru ca era o duminica insorita in Oradea la acel inceput de Mai. Unde mai pui ca eram si primul nascut dintre cei trei baieti pe care ai mei au considerat de cuviinta sa-i aduca in calatoria asta prin viata.
M-au dat la scoala, dar nu mi-a placut pentru ca ma plictiseam. Si ma tot gandeam cum sa fug: de la scoala, de acasa, din tara. Pana la urma am facut Artele Plastice la Cluj si am fugit. Ceausescu traia.
M-am oprit tocmai in Elvetia, stiam bine franceza, asa ca mi-am asezat cartierul general la Moudon pentru vreo 20 de ani. In Elvetia, totul e aliniat la boloboc, oamenii, regulile, casele, peisajul, tot. Si printre elvetienii oranduiti perfect, ce puteam eu sa fac, nepricepandu-ma nici la vaci, nici la ceasuri?! Am facut ce-am stiut eu mai bine. Am pictat.
La un an dupa acomodare, am facut prima expozitie personala la o galerie din centrul Lausanne-ului. In 3 saptamani s-a vandut toata si am castigat mai multi bani decat puteam sa imi imaginez la ora aia. Asa am inteles ca nu am dat cu oistea-n gard, dimpotriva, sunt pe drumul meu cel bun. Am trait cu, pentru si din pictura o buna bucata de viata, mai bine de 20 de ani. Si mi-a placut. Faceam aproape in fiecare an cate o expozitie personala la Lausanne, Estavayer-le Lac sau Avry Fribourg. Doi ani mai tarziu, am expus pentru Amnesty International la Payerne, Paris. La o expozitie-concurs la Vevey, la care au fost artisti plastici din mai multe tari, mi-au dat Premiul I. Participam la expozitii internationale de grup, nici nu mai tin minte cate. Mancam pictura pe paine. Centrul Cultural Francez George Pompidou mi-a scos si o carte postala cu un an inainte de lovitura de stat din Romania. Eram doar in crestere.
Numai ca intr-o buna zi, mi-am dat seama ca nu mai imi vine sa pictez, ma saturasem cumva. Asa ca m-am sucit in cap, am luat un creion si am inceput sa scriu. A iesit poezie.
A iesit si muzica si la 5 ani dupa primul zambet al lui Iliescu a iesit Absent, primul meu album de muzica, pe care l-am inregistrat in studioul pe care il construisem intre timp in Cluj-Napoca, Studioul Taurus. Asa am inceput cu muzica… Si daca tot m-am apucat, trebuia sa o fac ca lumea, nu? Anul urmator, am lansat al doilea CD, Negru de fum, apoi au urmat Vertical, Captiv in inutil, Albastri dupa ploi si, in sfarsit, in zilele noastre, Azil.
Am cantat pe scene mici si mari, in club, in aer liber, la festivaluri, in concerte televizate aproape un an, la inceputul acestui secol, am cantat in Cirque du Soleil in Canada, in spectacolul Varekai. M-am intors si muzica mea s-a auzit pe radio, la televizor, in case de oameni cu sufletul deschis spre lumea pe care o imaginez eu. Prietenii mi-au spus ca se fac si baieti frumosi pe muzica mea
Nu pot decat sa ii cred pe cuvant, pentru ca eu intre timp am mai avut ceva treaba: am facut niste emisiuni de radio, am scos un volum de versuri – Captiv in inutil, am regizat o piesa de teatru dupa o nuvela a lui Cehov – Salonul 6 si un videoclip, am condus cativa ani Clubul Prometheus, am facut prima mea expozitie de pictura in tara la invitatia Delegatiei ONU in Romania, am mai manageriat ceva evenimente culturale, campanii publicitare, gale."
La categoria MUZICA au fost facute urmatoarele nominalizari: soprana Adela Zaharia, pentru vocea exceptionala si pentru reusitele ei, la nici 30 de ani, pianista Dana Ciocarlie pentru lansarea integralei pieselor pentru pian solo, de Robert Schumann, si compozitorul si poetul Adrian Berinde pentru albumul ARCAN, impreuna cu volumul de poezii „Dumnezeu rade singur”.
ARCAN
Secunde se zbat
Sa devina o ora
Si orele curg
Inspre capat de zi.
In chinuri se nasc
Anii prinsi intr-o hora,
Ca un dans de ninsoare,
Peste tample-argintii.
Si in cercuri de viata,
Masluite de stele,
Curg povestile noastre
Innadite-n noian,
Ca un val care sparge
Capul strans de zabrele,
Ce de veacuri isi plange
Trupul prins in Arcan.
Suntem sclavi pe Pamant,
Imbatati de himere,
Suntem carne-n fiinta,
Cu miros de absurd,
Deopotriva iubim
Dansul jalnic de iele
Si cersim indurare
De la Zeul cel Surd.
Vise cad, vise vin
Si se vand in Lumina
Milenarilor astri,
Ce se sting an de an.
Vise vin, vise cad,
Se arunca-n Nimic,
Sa-si acopere vina
C-au ramas prizonieri in Arcan.
Facatori de-ntuneric
Si ciopliti din sperante,
Nauciti de oglinda
Ce ne-nvaluie-n Sine,
Ne-aruncam inspre ceruri,
Care sunt mai albastre,
Ca scaparea sa vina
De la Cel Ce Nu Vine.
E jale in ceruri
Cand zeii se cearta,
Ca a sortii izbanda
Peste oameni sa fie.
Rand pe rand, se arunca
Pe-a Pamantului poarta
Si ne joaca la carti
Moartea care ne-nvie.
Ne-au creat fara scop,
Fara tinta-n destin
Si acum trag de noi.
Cine poate sa scape?!
De-nvieri, si de morti,
Si de suflet ne tin,
Prin gramada de vremi,
Prinse-n tolba la spate.
Ei ne spun cand e bine
Sau cand totul e-n van,
Ei ne tin prinsi cu sfoara
In a teatrului viata
Si mai rad, cand ne zbatem
In celestul Arcan,
Doar satui mai adorm,
Prefacandu-ne-n gheata.
Extatic
O ploaie de soare inunda campia,
Vaslim impreuna ale vietilor valuri,
La capat de drum sta aprinsa faclia
Ce ne-asteapta de mult pe celestele maluri.
Ratacit-am prin Soare si prin burta de Luna
Si-am tesut nemurirea in al inimii scancet,
Incercand mii de vieti, pentru una mai buna,
Din portalul ceresc - in al mamelor pantec.
Si acum respiram, invatand sa iubim,
Corpul nostru-i o masca care rade cand plange,
Rascolind existenta intr-un singur sublim,
Pan’ la ultima clipa, ce Eternul o stinge.
Ochii nostri se-nchid in taramul Lumina,
Doar atunci prindem aripi si gandim infinit
Si zburam inspre Cel-Ce-Asteapta sa vina,
Cautandu-l pe Eu intr-un rand nesfarsit.
Si atunci, impreuna, prin a vietilor val
Vom vasli stropi de soare ce inunda campia,
Regasi-ne-om cu totii pe-a taramului mal,
Intregindu-ne-n Unul, ce nascu nemurirea.
_______________________________________________________________
Adrian Berinde, cant – autor
Va propun sa ne imblanzim asteptarile, ascultand muzica sub semnul careia se imbratiseaza frezia si anasonul verde, pigmentand, cu generozitate, cosmosul, rasaritul vietii cu extractul de absint, marca a glasului inconfundabil a lui Adrian Berinde.
_______________________________________________________________
Textul “Adrian Berinde este nominalizat la Premiile Radio Romania Cultural” este
pregatit de Stefania Argeanu pentru Ceasca de Cultura.
Sursa text : Stefania Argeanu
Autor : Stefania Argeanu
Sursa foto: din arhiva personala a domnului Adrian Berinde & Radio Romania Cultural
.
| |
|
|
|