| Echipa Clubului de Mobilitate Urbană SenseAbility: “Percepția se desfășoară, concomitent, pe mai multe paliere” |  |
| (Arte vizuale) |
| CMU Senseability este un proiect de integrare sociala a persoanelor cu deficiente de vedere, prin dezvoltarea abilitatilor de viata independenta, socializare si experiment, alaturi de persoane tipice. Atelierele interactive CMU Senseability propun o abordare unica - un spatiu de contact intre persoane cu deficiente de vedere si specialisti din diverse domenii: educatie, servicii sociale, arhitectura, design, cultura si alti profesionisti care doresc sa faca un prim pas, pe nevazute, catre un viitor Bucuresti Incluziv. |
Scopul Clubului este cresterea gradului de incluziune sociala a persoanelor cu deficiente de vedere, care se lupta cu fenomenul de (auto)izolare sociala si au o teama naturala de a explora mediul urban local. Clubul de Mobilitate Urbana SenseAbility este un proiect AMAis (Asociatia Metodelor Alternative de Integrare Sociala), finantat in 2017 de Fundatia Orange in cadrul programului "Lumea prin culoare si sunet".
http://www.amais.ro/
Prin bunavointa arhitectei Iris Popescu, din Bucuresti, aveti acces nu doar la suprafata randurilor ce vor veni, ci mai ales la adancimea si esenta unor concepte care, atunci, cand sunt impregnate cu suflet si motivatia launtrica de a face ca lucrurile bune sa se intample, dizolva bariere si aduc in prim-plan apropierile umane, reamintindu-ne ceva ce se uita in interactiunile zilnice, si anume: “toti trebuie sa intelegem ca suntem oameni, indiferent de (diz)abilitati.”
In textul de fata, va fac cunostinta cu o mana de fiinte, care dau continut echipei CMU Senseability/AMAis: Mihaela Serban, Sabrina Ahmad, Alexandra Anastasiu, Alexandru Cucu, Andreea Gheorghe, Oana Totoret, Ioana Enache. Va invit la un dialog sinestezic, la care au participat proactiv: Atelierul de Arhitectura pe Nevazute, mainile, urechile, parfumul texturii pasilor, pe strazile zumzaitoare ale unui oras suprastimulat, atat cat dureaza o plimbare dorita si indelung -asteptata, ochii, atingerea, prin imbratisare, dintre granitele atat de fine --- tipic – atipic, abilitate – dizabilitate, invizibil – vizibil --- .
_______________________________________________________________
“Arhitectura este alfabetul gigantilor, este cel mai mare set de simboluri realizate vreodata pentru a intalni privirile oamenilor.”
Gilbert Keith Chesterton – scriitor, filosof si jurnalist englez
“Arhitectura este marea carte a umanitatii.”
Victor Hugo - poet, dramaturg si romancier francez
“Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al formelor reunite sub lumina.”
Le Corbusier - arhitect, urbanist, decorator, pictor, sculptor, realizator de mobilier, teoretician si scriitor elvetian, recunoscut pentru contributiile sale importante la curentele arhitecturale ce astazi poarta numele de: modernism, brutalism sau stilul internationalin arhitectura.
“Arhitectura este vointa unei epoci, tradusa in spatiu.”
Ludwig Mies van der Rohe – architect german
“A fi impreuna este un inceput. A ramane impreuna este un progres. A lucra impreuna este un succes!” Henry Ford - fondator al industriei americane de automobile, a intemeiat Ford Motor Company, autor al unui nou mod de organizare a productiei industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
“In primul rand, “Atelierul de arhitectura pe nevazute” consta in depasirea unei idei preconcepute, conform careia arhitectura este pur vizuala sau dependenta de acest simt.”
_______________________________________________________________
Iris Popescu
Stefania Argeanu: Ce este esential sa dobandim, sa retinem, sa daruim si sa restituim umanului din propria noastra fiinta, atunci cand “mainile vor sa vada si ochii sa atinga “, potrivit acceptiei lui W.Goethe?
CMU Senseability: Este esential sa pastram o curiozitate vie, deschisa si activa in explorarea locurilor, fenomenelor si a oamenilor ce compun viata de zi cu zi, din cat mai multe perspective diferite, pentru a putea avea o intelegere holistica. Simturile lucreaza impreuna pentru a construi aceasta intelegere, si suntem obisnuiti sa atingem pentru a vedea cum se simte si sa privim pentru a putea atinge ceva la care mainile nu pot ajunge, un simt venind in continuarea celuilalt, pentru a putea cuprinde limitele curiozitatii noastre umane. Empatia are rolul de a ne transpune in alt punct de vedere, pentru a putea experimenta mai multe moduri de a privi sau de a pune problema si de a depasi limitele autoimpuse sau preluate de-a lungul timpului, de a ne oferi un alt mod de a experimenta tot ceea ce ne inconjoara.
In ce consta initierea, desfasurarea, proiectarea, impartasirea cu ceilalti a “Atelierului de arhitectura pe nevazute”?
In primul rand, atelierul de arhitectura consta in depasirea unei idei preconcepute, conform careia arhitectura este pur vizuala sau dependenta de acest simt. Participantii sunt atat persoane cu deficiente de vedere, cat si persoane tipice. Pe toti ii invitam, pentru cateva ore, sa perceapa mediul construit, bazandu-se foarte mult pe auz si tactil, dar si pe olfactiv si gustativ, simturi care stimuleaza si memoria emotionala.
_______________________________________________________________
“Tactilul este folosit inca de la inceputul omenirii, prin existenta instrumentului de mobilitate numit de aproape un secol "bastonul alb", acesta fiind tinut in mana, transmite o serie de informatii despre mediul construit, cum ar fi: diferentele de nivel, textura pavajului, existenta unor obiecte sau oameni.”
_______________________________________________________________
Cum se dezvaluie arhitectura, pe nevazute, omenirii?
In functie de dependenta fiecaruia de vaz, experienta aceasta este diferita. Relatia cu spatiul este permanenta prin toate simturile, doar ca, pe nevazute, devenim mai constienti de aceste paliere de comunicare. Arhitectura se va dezvalui treptat, sunetul, acustica spatiului este ceea ce inlocuieste simtul vizual. Alaturi de vaz, auzul este un instrument implicat in perceptia la distanta. Acest simt este utilizat pentru a obtine informatii prinvind caracteristicile unui spatiu, functiunea lui, inaltimea si chiar obstacolele. Sunetul, si felul in care se propaga el, ofera indicii clare in legatura cu compozitia unui spatiu sau a raportului plin/gol. Apoi, intervine cunoasterea mai personala a spatiului, pentru a sesiza detaliile prin intermediul simturilor perceptive de contact: tactil, gustativ. Si olfactiv (este tot simt al perceptiei la distanta, dar functioneaza strans legat de gustativ).
_______________________________________________________________
“ …invatand sa fie prietenosi cu un mediu neprietenos…”
“…toate simturile influenteaza perceptia unui spatiu…”
“… Este nevoie de medii ce pot fi memorate usor, cu repere, cu ritm, continue. Spatii care sa nu dezorienteze, in care din cand in cand sa apara un reper si pentru alt simt in afara de vaz, pentru a inlatura nesiguranta produsa de intuneric. Arhitectura ar trebui sa protejeze omul, nu sa-l puna in dificultate sau sa creeze obstacole. Arhitectura ar trebui sa stimuleze relatiile sociale intre oameni, nu sa determine persoanele cu diverse dizabilitati sa se izoleze de comunitate din cauza dificultatilor intalnite in mediul urban.
Incorporarea celorlalte simturi ar putea amplifica experienta spatiala umana si ar facilita restabilirea dialogului intre individ si spatiu. Arhitectura ar trebui sa ofere o experienta completa care sa stimuleze toate simturile si sa combata dominanta imaginii in era contemporana.”
_______________________________________________________________
Este stiut, intalnit, sesizat si, de cele mai multe ori, tratat cu indiferenta aspectul care priveste calitatea vietii unei personae cu dizabilitati in Romania. Asociatia pe care dvs. o reprezentati vine in intampinarea unei categorii umane profund defavorizate, aducandu-le un crampei de luminozitate, de empatie si solidaritate. Ati intampinat dificultati pe masura inaintarii acestui atelier?
Persoanele cu deficiente de vedere se confrunta cu un puternic fenomen de izolare, provocat atat de cauze subiective (perceptiile si comportamentele celorlalti oameni), cat si de cauze obiective (mediul construit neprietenos). Aici regasim si provocarea pe care am intampinat-o in implementarea proiectului CMU Senseability: cum ajungi la beneficiari, atunci cand majoritatea lor sunt in afara mijloacelor uzuale de comunicare?
Din informatiile pe care le-ati cumulat deja, ce ne puteti impartasi despre mobilitatea urbana a persoanelor cu dizabilitati, in Romania?
In Romania, persoanele cu dizabilitati tind sa fie indeosebi izolate din cauza mediului construit inaccesibil, dar parte din acestea reusesc sa urmeze diverse forme de invatamant, sa se dezvolte cat mai mult si sa reuseasca in viata profesionala. O parte mica lucreaza in administratia publica, o parte din persoanele nevazatoare sunt maseuri, dar si it-isti, manageri, operatori CallCenter sau profesori. O alta parte sunt antreprenori, dezvoltand firme competitive in diverse piete sau merg la diverse competitii paralimpice, unde obtin rezultate remarcabile. Mobilitatea acestora se desfasoara alaturi de prieteni, familie, rude si in cadrul diverselor ong-uri, cum este si recentul Club de Mobilitate Urbana Senseability, dezvoltat de noi in Bucuresti. Ca apoi, sa inceapa sa faca “skill sharing” si sa se descurce in spatiul urban, invatand sa fie prietenosi cu un mediu neprietenos. Din experientele intalnite sau aflate de catre noi, societatea incepe sa fie deschisa si sa invete sa fie incluziva cu persoanele cu dizabilitati.
Dar despre Clubul de mobilitate urbana senseability?
Clubul de mobilitate urbana - SenseAbility sau CMU SenseAbility, este un spatiu de contact intre persoanele cu deficiente de vedere si cele tipice. Un loc in care putem sa ne invatam unii pe altii cum sa ne descurcam intr-un oras neprietenos. Facem asta prin ateliere cu teme ce au un impact direct asupra mobilitatii: arhitectura, urbanism, tehnologie, ecolocatie (mobilitate alternativa) si dezvoltarea personala si profesionala. Ne dorim de fapt sa dezvoltam o comunitate de skill sharing bazata pe design incluziv. Pe langa acestea, fiecare are de fapt propria lui definitie a clubului in functie de experienta avuta in cadrul proiectului. Fie ca esti parte din echipa, voluntar, participant, tipic sau cu deficiente de vedere, perceptia o sa fie diferita in ceea ce priveste acest nou concept deoarece este strict legata de aportul personal. Fiecare de fapt aduce ceva nou in cmu si-l ajuta sa se dezvolte.
_______________________________________________________________
“Relatia cu spatiul este permanenta prin toate simturile, doar ca, pe nevazute, devenim mai constienti de aceste paliere de comunicare: auditiv, tactil, gustativ, olfactiv.”
_______________________________________________________________
Care sunt elementele definitorii care stabilesc granitele dintre tipic – atipic, abilitate – dizabilitate, invizibil – vizibil?
Granitele sunt dificil de stabilit, in schimb, mergand pe aceste axe spre capete, contrastele sunt evidente:
- Tipic – atipic – o persoana este atipica daca se dezvolta foarte diferit de restul comunitatii. Se poate intampla pe orice plan, intelectual sau fizic(de obicei persoanele supradotate sunt atipice, pentru ca investesc mai mult timp studiului in comparatie cu restul comunitatii, iar persoanele cu dizabilitati la fel, daca privim la mobilitatea unora dintre acestea: baston alb/fotoliu rulant). Totodata, spunem despre un om ca este tipic daca indeplineste standardele comunitatii unde traieste – nu iese in evidenta.
- Dizabilitate-abilitate: Daca pornim de la ideea ca toti suntem oameni, care isi accepta setul de valori si, din nou, privim la comunitatea in care traim fiecare din noi, calitatea de tipic/atipic transmite existenta unor abilitati sau dizabilitati, existente la fiecare individ (ceea ce actual, in societatea romaneasca, este numit “dizabilitate”, intr-o societate “incluziva”, in care toti actorii se accepta intre ei, indiferent de (diz)abilitati, nu mai reprezinta ceva special, sau diferit).
- Invizibile sunt persoanele care exista intr-o tara, intr-un oras, in numar destul de mare si nu sunt intalnite, aproape deloc, in piata muncii, in institutiile de invatamant sau in viata socio - culturala a orasului.
_______________________________________________________________
“Ce e important, insa, de tinut minte, atunci cand discutam despre un ideal sau altul, este faptul ca perfectiunea nu exista si ca adevarul nu se gaseste in extreme, oricare ar fi natura acestora.”
“Este necesara si o motivatie pentru a explora spatiul, prin elemente punctuale atractive, semnalate senzorial (auditiv, olfactiv), prin calitatea unui spatiu de a facilita orientarea si mobilitatea.”
_______________________________________________________________
Ce se dobandeste pe parcursul explorarii tangibilului, senzatiilor texturate, sonore, olfactive, gustative, in contrast cu arsenalul “suprematiei vizualului”, in care trepideaza un nr. incomensurabil de ecrane tactile?
Cea mai mare parte dintre noi oamenii, nu ies din sfera vizualului, acesta acoperindu-le 90%+ din activitatile zilnice. Persoanele cu dizabilitati vizuale, obligate fiind, isi dezvolta integrarea celorlalte simturi in viata cotidiana, recunoscand persoane, locuri, obiecte cu ajutorul simtului olfactiv. Tactilul este folosit inca de la inceputul omenirii, prin existenta instrumentului de mobilitate numit de aproape un secol "bastonul alb", acesta fiind tinut in mana, transmite o serie de informatii despre mediul construit, cum ar fi: diferentele de nivel, textura pavajului, existenta unor obiecte sau oameni. Apoi, utilizand alfabetul Braille, sau alte modalitati reliefate de scriere, simtul tactil ajuta la dezvoltarea intelectuala a persoanelor nevazatoare. Informatia exprimata in Limbajul Braille, azi este transmisa tiparit, pe foi, obiecte, pereti si pe harti tactile cum sunt cele create in cadrul CMU Senseability. Sau cu ajutorul dispozitivelor electronice, cum ar fi Display-urile braille si recent smartwhatch-urile. Exista ceasuri tactile care transmit informatia prin vibratii, exprimand, de exemplu, ora 3 prin trei vibratii lungi. Aceasta serie de informatii, corelata cu informatia adusa de celelalte simturi, fac persoana cu dizabilitati vizuale sa se dezvolte atat pe plan personal: socializarea, accesul la cultura, la relaxare. Cat si profesional prin invatare, participare la cursuri(fie scoala/universitate, sau de specializare) si prin imbinarea dorintelor personale cu piata muncii, isi pot gasi un job, deschide o firma sau lucra independent.
Auzul este cel mai utilizat simt in randul persoanelor nevazatoare. In acest moment, el constituie modul principal de interactiune cu instrumentele tehnologice, prin feedback-ul vocal transmis de pc-uri(desktop sau laptop) la apasarea tastelor, de ecranele tactile aflate pe telefoanele mobile/tablete sau alte dispozitive. Totodata este un simt important in mobilitate, contribuind la procesarea creierului a zgomotelor urbane, estimarea pericolelor si a spatiilor(ex. Utilizarea ecolocatiei) si la interactiunea cu ceilalti oameni.
Ecolocatia este una din cele mai utilizate abilitati ale nevazatorilor, constient sau inconstient. Inconstient acestia proceseaza sunetele auzite si reactioneaza in functie de acestea, instinctual. Folosirea constienta a ecolocatiei este mult mai ampla, fiind dezvoltata in decursul anilor, traind si observand ce se intampla si cum reactioneaza la ce se intampla, apoi se integreaza usor, usor in subconstient ca “tipare” de reactii si situatii. Unii cercetatatori spun ca tiparele create prin folosirea ecolocatiei sunt stocate inclusiv in cortexul vizual.
Ecolocatia reprezinta modul in care procesam informatia auditiva, venita tridimensional. De la sunete provocate de individ, sau de obiectele/persoanele din jur(in liniste, pasii reprezinta un sunet care poate sa fie estompat sau nu, prin asta confirma/infirma existenta unui zid).
Mergand mai departe si imbinand aceste simturi, se dezvolta o serie de abilitati care pot lupta impotriva “suprematiei vizualului”. In continuare, daca extragem ce este important, adica existenta unei comunitati mari si fara aversiune, toti trebuie sa intelegem ca suntem oameni indiferent de (diz)abilitati.
Ce linii de dialog exista intre “accesibil – inaccesibil”, “incluziv – ostentativ, indiferent, inuman, nedemn”?
Asa cum dialogul dintre alb si negru da nastere nuantelor de gri, la fel si acesti poli opusi dau nastere unor polemici, adesea atinse de subiectivism. Asta nu e nici rau, nici bine, e doar asa cum e; ce e important, insa, de tinut minte, atunci cand discutam despre un ideal sau altul, este faptul ca perfectiunea nu exista si ca adevarul nu se gaseste in extreme, oricare ar fi natura acestora.
Cum se cultiva umanul, empatia, sensibilitatea, venirea in intampinarea celorlalti cu solutii, astfel incat sa exista un plus de valoare, o imbunatatire pe termen lung a unui segment dintr-o comunitate?
Imbunatatirile pe termen lung, vin si ele tot pe termen lung. Umanul, empatia si sensibilitatea sunt aspecte ce se impletesc cu mentalitatile din spatiul socio-cultural caruia te adresezi. Iar atunci cand vrei sa abordezi din aceasta perspectiva problemele detectate, trebuie sa incluzi in strategia de implementare a solutiei/-ilor multa rabdare si perseverenta. Acest lucru este necesar atat pentru atingerea scopului propus, cat si pentru a putea filtra si raspunde la reactiile si feedbackul oamenilor din jur, care adesea nu sunt constienti ca trecerea timpului poate fi de fapt o unealta de mare pret.
Caracteristicile spatiului pot amplifica sau reduce abilitatile noastre, in functie de dimensiunea senzoriala. Despre ce atribute ale teritoriului vorbim, in acest sens si cum influenteaza, concret, perceptia?
Perceptia se desfasoara concomitent pe mai multe paliere, in functie de componenta senzoriala dominanta. Ne bazam in mare parte pe componenta vizuala pentru orientare prin spatiu/teritoriu si pentru a crea o reprezentare spatiala, dar, in egala masura, primim informatii prin celelalte simturi, prin perceptia auditiva sau haptica (tactil-kinestezica). Un spatiu larg, aglomerat si zgomotos va fi perceput drept obositor, creand o stare de agitatie prin supra-stimulare senzoriala (fie ea vizuala, auditiva, olfactiva, etc), indiferent de abilitatile/dizabilitatile individului care percepe acest spatiu. Un spatiu care poate fi usor inteles ca forma si organizare, care are o acustica buna si in care intalnim texturi si detalii fine, placute la atingere va fi unanim perceput drept un spatiu agreabil si confortabil. In lipsa simtului vizual, spre exemplu, perceptia tactila este esentiala pentru explorarea “microspatiului” personal, a obiectelor si fenomenelor din imediata apropiere, in timp ce perceptia auditiva este folosita pentru intelegerea spatiului indepartat, a eventualelor sale limite si raportarea la spatiul “macro”. Este necesara si o motivatie pentru a explora spatiul, prin elemente punctuale atractive, semnalate senzorial (auditiv, olfactiv), prin calitatea unui spatiu de a facilita orientarea si mobilitatea.
Prin workshop-urile organizate in cadrul CMU-Senseability vrem sa atragem atentia asupra modului in care toate simturile influenteaza perceptia unui spatiu si sa exploram impreuna moduri de a dezvolta si a imbunatati aceste aptitudini pentru o intelegere mai completa a spatiului inconjurator, adresata tuturor categoriilor de persoane.
Ce implica un mediu construit incluziv si prietenos?
Un mediu absolut universal este o utopie, dar se poate spune ca este nevoie de medii ce pot fi memorate usor, cu repere, cu ritm, continue. Spatii care sa nu dezorienteze, in care din cand in cand sa apara un reper si pentru alt simt in afara de vaz, pentru a inlatura nesiguranta produsa de intuneric. Arhitectura ar trebui sa protejeze omul, nu sa-l puna in dificultate sau sa creeze obstacole. Arhitectura ar trebui sa stimuleze relatiile sociale intre oameni, nu sa determine persoanele cu diverse dizabilitati sa se izoleze de comunitate din cauza dificultatilor intalnite in mediul urban. Incorporarea celorlalte simturi ar putea amplifica experienta spatiala umana si ar facilita restabilirea dialogului intre individ si spatiu. Arhitectura ar trebui sa ofere o experienta completa care sa stimuleze toate simturile si sa combata dominanta imaginii in era contemporana.
Interviul cu Iris Popescu si echipa AMAis & CMU Senseability - Sabrina Ahmad, Alexandra Anastasiu, Alexandru Cucu, Iris Popescu - este pregatit de Stefania Argeanu pentru Ceasca de Cultura.
Autor : Stefania Argeanu
Sursa text : Stefania Argeanu
.
| |
|
|
|