Este un proiect unic si orginal care a dat nastere unui performance de dans contemporan in trei parti, Singing Bodies’ Trilogy, care incorporeaza trei productii solo independente create de cei trei artisti in urma unui proces de cercetare colectiva desfasurat deopotriva in spatiul public si in sala de repetitii. Un rol important in definitivarea celor trei productii l-au avut cei trei artisti vizuali: Andrei Cozlac (video-proiectii), Hermina Stanciulescu (Light design si Grafica) si Lavina Pollak (documentare foto-video).
Premiera a avut loc pe 10 octombrie la Bucuresti, la Linotip - Centru Independent Coregrafic, si este urmata de un turneu in tara, la Cluj (care a fost deja), Sfantul Gheorghe (30 octombrie), Timisoara (9 noiembrie), si la Bucuresti pe 14 noiembrie. Alexandra Balasoisiu, una dintre coregrafe si coordonatoarea proiectului, ne-a acordat un interviu in care vorbeste detaliat despre acest proiect.
Cum v-a venit ideea acestui proiect si ce inseamna Singing Bodies?
Pentru noi, Singing Bodies vorbeste, in primul rand, despre capacitatea corpului de a rezona cu mediul, dar si despre modul in care prezenta si actiunea corpului modifica spatiul public. Ideea s-a dezvoltat organic din proiectele noastre anterioare si experientele comune ale echipei de proiect. Un pilon principal a fost reprezentat de atelierele de dans contemporan Flowprints, al caror format l-am initiat in 2016 si care exploreaza capacitatea corpului de a actiona pe paliere diferite, fiind interesati de modul in care intentia modifica corpul. Flowprints a fost mediul in care am explorat concepte precum corpul care respira, corpul care vorbeste, corpul care gandeste s.a, iar capacitatea corpului de a comunica muzical a fost directia pe care am ales s-o studiem in profunzime in 2018. Un punct important al acestei decizii a fost background-ul muzical al unuia dintre cei trei coregrafi, Denis Bolborea, care a realizat in intregime sound design-ul celor trei productii. Interesul pentru spatiul urban a crescut organic din nevoia noastra de a fi mai aproape de public si de a crea in relatie cu realitatea cotidiana de care ne izolam in procesele creative anterioare. O influenta importanta a avut-o colaborarea dintre Denis si Mara Maracinescu in proiectul EartoBucharest (2015) care isi propunea o cartare a peisajului sonor bucurestean, precum si o incorporare a sunetului urban in productii si performance-uri muzicale. Apoi intalnirea celor trei performeri cu coregrafa Claudia Bosse, in cadrul unui workshop de explorare urbana, a fost o experienta scurta, dar intensa, care a plantat in ei dorinta de a continua cercetarea in aceasta zona.
De ce sunteti 3 coregrafi si nu mai multi?
In primul rand pentru ca ar fi fost curata nebunie sa ne avantam in productia a mai mult de 3 spectacole simultan, dar si pentru ca suntem un grup care a colaborat intens in contexte diferite de educatie si cercetare, avand multiple interese comune. Proiectul a venit ca un raspuns al nevoii noastre de a duce mai departe cercetarea desfasurata in trecut si de a incapsula in produse artistice aceste experiente anterioare.
/>
Cum au primit oamenii performance-ul vostru stradal?
Reactiile sunt diverse si depind de mediul in care alegem sa plonjam. Sunt locatii in care reactiile sunt foarte pozitive, iar oamenii devin realmente interesati de dansul contemporan si posibilitatile de a se inscrie la cursuri sau de a viziona spectacole. Dar ne-am intalnit adesea si cu reactii negative, cu judecati de tipul: “sunt nebuni”, “sunt drogati”, “isi bat joc”. Incercam sa intervenim cat mai delicat in spatiile pe care le alegem, dar in acelasi timp ne dorim sa declansam procese de reflectie asupra modului in care oamenii comunica si populeaza spatiile publice.
S-a mai facut asa ceva inainte in Romania?
Coregraful Cosmin Manolescu lucreaza de ceva vreme in spatiul public, desfasurand ateliere de explorare urbana in diferite contexte si orase. Pe noi ne-a influentat foarte mult intalnirea cu Claudia Bosse, care a fost invitata in Romania pentru un workshop in cadrul eXplore dance festival 2016, dar si conceptul de plimbare sonora pe care l-am explorat alaturi de Mara Maracinescu. Cu siguranta mai exista si alti artisti care exploreaza peisajul sonor si spatiul urban, iar pe noi ne bucura de fiecare data cand cei care participa la ateliere isi deschid corpurile si interesele spre aceasta zona.
Va ganditi sa dezvoltati acest proiect in viitor?
Proiectul lasa in urma lui un concept de workshop de dans contemporan extrem de amplu. Atelierul Singing Bodies a existat inaintea proiectului, dar integrarea Valentinei de Piante in procesul nostru de cercetare si educatie, precum si intalnirea cu spatiul public, au dat o amploare neasteptata conceptului initial. Cu siguranta il vom reface in contexte diferite. Momentan, urmeaza sa ne intalnim cu publicul din Timisoara si Sfantu Gheorghe pe care ii invitam atat la spectacol, cat si la workshop.
Ce va urma dupa Singing Bodies?
Anul viitor ne propunem dezvoltarea si prezentarea unui performance colectiv in diferite spatii publice din Bucuresti si din tara. O prima schita a fost creata si prezentata in august, dupa o scurta rezidenta in Sfantu Gheorghe, unde am fost invitati pentru a prezenta un teaser al proiectului Singing Bodies. La invitatia lui Atilla Bordas in cadrul CAMP - Contemporary Artistic Movement Platform, ne-am intalnit cu artistul vizual Andrei Cozlac care ulterior a devenit un membru important al echipei noastre. Propunandu-ne sa aducem atmosfera Singing Bodies in Piata Centrala din Sfantu Gheorghe, am creat un performance colectiv, de 50 minute, care nu era inclus in proiectul initial si care s-a nascut organic din interesele noastre comune, procesul de cercetare a spatiului public in care eram deja implicati si sarcina de a prezenta chiar intr-un spatiu public. Performance-ul contine video-mapping pe cladiri, muzica creata live, dans contemporan si interactiune cu publicul. In 2019, ne propunem o evolutie progresiva a acestui performance, prin itinerarea lui in format de work-in-progress in diferite orase din tara, folosind fiecare experienta pentru a-l imbunatati si a-l conecta din ce in ce mai mult cu oamenii care il experimenteaza.
Proiectul se numeste Pallesthesia under the urban skin, iar titlul face referire la conexiunea pe care fiecare o are cu mediul in care traieste, indiferent de gradul de constientizare al acestui aspect. In paralel, alaturi de Lavinia Pollak, cea care a documentat vizual proiectul Singing Bodies, imi doresc sa finalizez un film de dans care exploreaza calatoria in spatiul comun si are la baza cercetarea realizata in tramvai.
Parteneri: Asociatia casa PLAI, Asociatia Reactor de creatie si experiment, Asociatia Culturala si de Tineret Moira, Museum of Senses.
Parteneri media: Life.ro, Ceasca de Cultura.
Proiect cultural co-finantat de Administratia Fondului Cultural National. Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitatea beneficiarului finantarii.
.
|