____________________________________________________________________

" ...Vad, in teatru, salvarea noastra, a tuturor. Are o poveste. Sa va agatati de ea si sa n-o lasati sa dispara..."

"Sunt convins ca teatrul este o forma de intoarcere la cultura, absolut necesara. De cate ori reusesc eu, Vladimir Gaitan, sa ma duc la teatru, la colegii mei, sa vad un spectacol, plec de-acolo alt om. Sunt mai bogat, sunt mai frumos, sunt mai drept ... Parca s-a intamplat ceva, parca am facut o cura de seruri minunate... Cartea si teatrul raman salvarile noastre!"

"Iti marturisesc ca prima oara am dat la geologie. Am fost pasionat de ideea de munte, de cercetare si, in conditiile acestea, am si dat la geologie."

"Pentru mine, definitia amintirii e o definitie in care nu stii ce sa cuprinzi. Imagineaza-ti ca pot fi niste amintiri cumplite, care nu se pot exprima, dar pot exista, si amintiri foarte placute, intr-o viata de om. Si-atunci, cum sa formulezi toata aceasta stare?"

"Sfintele sarbatori aveau o poezie si o bucurie, extraordinare! Mirosurile care imbracau casa, ca un brad, de Craciun, sau, ca un cozonac, de Paste… Spatiul in care casa parinteasca era asezata, cu biserica Mirauti la cativa metri – unde ma jucam si unde fusese miruit Petru Rares, cu o incarcatura de istorie si de cultura fantastica, cu Cetatea Sucevei, care era chiar in spatele gradinii noastre. Tin minte ca saream, cum se spune, parleazul si zidurile Cetatii Sucevei erau locul meu de joaca. Ce poate sa-si doreasca un copil, mai frumos decat atat: un spatiu atat de generos...?"

"Noi, breasla mea, suntem un aluat, pe care foarte multi oameni il iau in mana si il framanta. Unul din acesti <<brutari>>, cu mare talent, care m-au framantat, a fost si Lucian Pintilie, a fost si Sergiu Nicolaescu, a fost si Giurchescu, regizorul si directorul teatrului in care am fost angajat. Fiecaruia ii datorez o bucatica din nasterea mea ca actor."

____________________________________________________________________