| Steampunk si Randy Nakamura (II) |  |
| (Arte vizuale) |
Afirmand ca ”Steampunk e o farsa”, Nakamura are in vedere si faptul ca Steampunk ar fi o ”reciclare culturala”, sugerand faptul ca Steampunk ar putea fi o disimulare sau, mai degraba, o simulare a unui curent/gen/fenomen artistic. Acestei afirmatii, Nakamura ii aduce argumentul cum ca Steampunk ar fi inclinat mai mult spre Disney, prin apropierea de comercial si prin prostul-gust evidentiat de ”remodelarile” unor aparate electrice. |
Referitor la acest lucru, il putem aminti pe J. Baudrillard care, in lucrare sa, Simulacre si simulare, vorbeste despre fenomenul Disneyland. Acest din urma fenomen pune in discutie problema hiperrealitatii si a imaginarului. Imaginarul Disneyland, va afirma Baudrillard, ”nu e adevar sau flas: e o masinarie infantila, care ne face sa credem ca adultii sunt altundeva, in lumea ‘reala’”; e evident, insa, faptul ca aceasta copilarie e pretutindeni, mai ales pentru acei adulti care merg acolo pentru a se purta copilareste astfel incat sa alimenteze iluziile copilariei lor reale” .
Totusi, Disneyland nu e unic. Baudrillard va aminti si ”Enchanted Village”, ”Magic Mountain”, ”Marine World”. Citind aceste lucruri despre Disneyland, Nakamura a facut, poate, corelatia cu Steampunk. Astfel, desi poate avea un pretext estetic si de creatie prin intermediul design-ului, Steampunk nu e decat o simulare a unui trecut ”atrofiat”.
In aceeasi lucrare amintita, Baudrillard mai afirma ca ceea ce s-a petrecut in cultura postmoderna e increderea prea mare pe care societatea o acorda modelelor si ”hartilor” sau ”ghidurilor”, astfel incat pierde contactul cu lumea reala care precede harta. Cand vine vorba de simularea si simulacrul postmodernist, nu mai e vorba de imitare sau duplicare, ci de o chestiune de a substitui semnele realului pentru real. Astfel, se pierde capacitatea de a distinge intre natura si artificiu. Pentru a clarifica acest lucru, Baudrillard va aminti trei categorii de simulacre: in perioada pre-moderna, imaginea e un fals al realului; imaginea e recunoscuta ca fiind iluzie; in perioada Revolutiei Industriale a secolului XIX, distinctia dintre imagine si reprezentare incepe sa se surpe datorita productiei in masa si proliferarii copiilor. Aceasta productie mascheaza o relaitate prin a o imita atat de bine, amenintand sa o inlocuiasca (de exemplu, prin fotografie sau ideologie); totusi, exista credinta ca, prin critica sau actiune politica eficienta, se poate accede la miezul ascuns al realului; in perioada postmoderna, unde ne confruntam cu o depasire a simulacrelor; adica, reprezentarea precede si determina realul. Nu mai exista o distinctie intre realitate si reprezentarea sa; nu mai exista decat simulacrul .
Astfel, luand in considerare ceea ce afirma Baudrillard si ceea ce sustine Nakamura despre Steampunk, putem considera faptul ca Steampunk e o simulare a unei miscari artistice veritabile. Steampunk va fi rezultatul unei culturi media (televiziune, film, reviste, Internet) care se preocupa, pentru noi, de interpretarea celor mai intime trairi umane, facandu-ne sa ne apropiem unul de celalalt si de lume, prin imaginile pe care ni le prezinta; dar si datorita fenomenului valorii de schimb, in care fiecare lucru e transformat in intrebari precum ”Cat valoreaza?”, ”Ce pot primi in schimb?”. Din momentul in care banul devine ”echivalent universal”, in care orice lucru e masurat, lucrurile isi pierd realitatea materiala. Aceste fenomene duc la simularea unei realitati straine, pe care Steampunk, prin arta pe care o propune, incearca s-o deconstruiasca. Acest lucru, contrar afirmatiei lui Nakamura, precum ca, in cazul Steampunk, exista ”fiorul imediat al unei presupozitii ce ia viata”.
.
| |
|
|
|