| Belle époque cu violonistul Daniel Hope |  |
| (Muzică) |
| Dintr-o alta viata, dintr-o alta lume: cred ca asa vedeau oamenii din timpul gripei spaniole perioda belle époque. Si poate tot astfel ne gandim si noi la zilele unui februarie 2020 cand viata era normala si un violonist britanic lansa un disc intitulat chiar asa: Belle époque. |
Sunt o mare admiratoare a violonistului Daniel Hope, care nu doar este un muzician exceptional, dar care are si numeroase idei care ii transforma fiecare aparitie discografica intr-un adevarat eveniment. A fost elevul lui Yehudi Menuhin, caruia i-a dedicat in 2016 albumul My tribute to Menuhin – se implineau 100 de ani de la nasterea marelui violonist. Si pe acest disc din 2016, Hope nu a uitat sa includa doua piese care evidentiaza legatura lui Menuhin cu profesorul sau iubit, George Enescu: Horia Unirii de George Enescu si Rumanisch de Jo Knumann.
In 2016, Daniel Hope mi-a acordat un interviu, cu ocazia lansarii albumului My tribute to Menuhin, in care spunea ca lucreaza si la interpretarea Impromptu-ului concertant de George Enescu, iar Sonata a III-a in caracter popular romanesc de George Enescu este una dintre lucrarile lui favorite.
In 2020, gasim Impromptu-ul concertant de George Enescu pe albumul Belle époque semnat de Daniel Hope, printre alte numeroase lucrari camerale si concertante existente pe acest dublu CD cuprinzand doua ore si jumatate de muzica.
Cred ca pentru cei care au trecut peste primul razboi mondial, perioada anilor 1871-1914, asa numita “belle époque”, le evoca paradisul pierdut: o epoca linistita, de dezvoltare din istoria omenirii, cand artele si stiinta au inflorit. In muzica, in aceasta perioada apare si se dezvolta stilul modern, impresionismul in Franta si stilul celei de a scoli vieneze coexistand cu romantismul.
Albumul Belle époque evidentiaza aceste caracteristici stilistice, pastrand ca nota unitara ethosul muzicii, pe care l-as numi nostalgic. Avem un mix de lucrari foarte cunoscute, cum sunt Meditatia din opera Thais de Jules Massenet, preludiul Fata cu parul balai de Claude Debussy, Chanson du matin de Edward Elgar, Suferinta dragostei de Fritz Kreisler, cu lucrari foarte rar cantate, ocazie de a-i descoperi pe Schonberg, Webern si Berg in lucrari din perioada cand inca scriau intr-un limbaj mai curand romantic.
Daniel Hope este din 2015 directorul muzical al Orchestrei de Camera din Zürich, alaturi de care apare si pe primul disc al acestui album. Pe al doilea disc, avem inregistrari cu vioara si pian, partenerul lui Hope fiind pianistul Simon Crawford Phillips. Piesa de rezistenta a albumului este Concertul op. 21 pentru vioara, pian si ansamblu de coarde semnat de Ernest Chausson, o lucrare compusa intre 1889 si 1891 de un compozitor francez care s-a stins din viata la doar 44 ani, exact in momentul cand incepea sa culeaga roadele talentului sau (a murit intr-un stupid accident de bicicleta, lovindu-se de un zid coborand de pe un deal). Alaturi de Daniel Hope, solista este pianista franceza Lise de la Salle careia i se potriveste foarte bine aceasta partitura eminamente romantica, impetuoasa si plina de avant.
Sunt de acord cu alti cronicari internationali care remarcau fie ca lungimea albumului e nejustificat de mare, fie ca mai bine savurezi pe rand piesele, ca si cum ai alege din cand in cand cate o bomboana dintr-o cutie cu delicatese. Insa nu pot decat sa apreciez ideea de a recrea o lume la care inca ne raportam cu nostalgie, precum si modul cum se realizeaza aceasta recreere. Belle époque este o experienta auditiva interesanta si potrivita, mai ales in aceste timpuri neobisnuite si pline de provocari pe care le traim. Cu speranta ca intr-o zi, vom reveni sau vom ajunge la belle époque...
Albumul Belle époque a fost difuzat de Radio Romania Muzical si selectiuni pot fi ascultate aici. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2020/disc.htm?a=2574771&c=6341&g=2
Albumul este disponibil pe platformele de streaming online, de tipul Spotify.
.
| |
|
|
|