„Formula de desfasurare a Concursului 2020 este inedita, dar foarte apreciata de oamenii de specialitate (membrii juriului international, concurentii, critici muzicali, posturi de TV internationale), care inteleg ca aceasta organizare online a Concursului Enescu este un semnal pe care il dam lumii ca muzica trebuie sa continue chiar si in vremuri de criza.

Este si pentru noi o incercare, dar am dorit foarte mult sa oferim tinerilor muzicieni inscrisi in Concurs posibilitatea de a fi vazuti si ascultati, iar publicului – ocazia de a vedea din nou <la lucru> Filarmonica George Enescu si de a asculta muzica buna.

Repetitiile de ieri au fost emotionante. Membrii orchestrei au venit cu mare drag sa repete impreuna, cu dor de munca, cu interes pentru cele doua piese care vor avea premiera mondiala la Gala, lucru apreciat atat de dirijor cat si de solisti.

Pentru Romania, din punct de vedere al strategiei si politicilor culturale, faptul ca reusim sa tinem acest Concurs in conditiile in care cea mai mare parte a evenimentelor importante de profil s-au anulat , inseamna foarte mult. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca Festivalul si Concursul George Enescu fac parte din patrimoniul cultural al Romaniei, dar si din patrimoniul muzical international”.

„TVR continua o traditie de peste o jumatate de secol de a prezenta publicului evenimentele desfasurate in cadrul Festivalului si Concursului George Enescu.

Pentru Gala de Deschidere am mobilizat forte si resurse tehnice si umane deosebite, pentru ca evenimentul sa fie preluat si transmis in conditii de calitate atat in tara cat si in strainatate. De asemenea, TVR va aloca spatiu si resurse pentru o agenda saptamanala a Concursului Enescu, unde va prezenta interviuri, testimoniale, desfasurarea etapelor, astfel incat sa pastreze evenimentul in atentia publicului”.

„Pentru Radio Romania este o traditie (din 1958) si o onoare sa ne aflam alaturi de acest brand cultural roman care este Festivalul si Concursul George Enescu. Intotdeauna am incercat sa fim o prezenta relevanta in aceasta colaborare, dar anul acesta simtim ca niciodata ca suntem impreuna intr-o reusita, pentru ca faptul ca se tine Concursul Enescu in contextul crizei de sanatate internationala rerezinta o victorie a artei, a frumosului si a emotiei asupra pandemiei”.

„Participantii la Concurs, tinerii muzicieni competitori sunt custozii mostenirii enesciene. Prin ei, spiritul lui George Enescu traieste.

Acest Concurs, care incepe in 2020 si continua in 2021, deschide seria manifestarilor dedicate mostenirii lasate de George Enescu patrimoniului universal.

Presedintele a amintit de

Increderea pe care George Enescu si-a pus-o in tineri si in viitorul culturii, in biruinta frumusetii in fata greutatilor vietii”.

„Dupa atatea luni de incertitudine, am fost onorat de invitatia de a dirija aici si mi-a facut placere intalnirea cu muzicienii intr-o atmosfera de o asemenea energie. A fost ca si cum toata lumea spunea, haideti sa facem muzica buna din nou. Toata lumea de pe scena era gata sa impartaseasca placerea muzicii. Asta este ceea ce facem noi.

E adevarat ca publicul aduce intotdeauna un sentiment special in sala de concert, ceva care ne lipseste acum. Dar piesele pe care le interpretam sunt extraordinare, solistii sunt fantastici, si suntem atat de bucurosi de puterea de a face din nou muzica, de energia de a interpreta ceva nou, incat pare ca toate problemele actuale vor fi solutionate cumva”.

„Experienta interpretarii intr-un concert fara public este foarte diferita. Ma inclin ca de obicei, ca sa salut publicul care ne urmareste online, dar ma inclin, de fapt, in fata unei sali de concert goale. Publicul este cel care creeaza atmosfera speciala, energia din orice sala de concert. Fiecare public e diferit si-ti transmite o vibratie aparte. Muzica mea este o muzica impartasita. Dar muzica este cea mai importanta, ea trebuie sa primeze intotdeauna – vine inaintea artistului, inaintea publicului”.

Interpretarea fara audienta este dificila pentru mine. Muzica inspira altfel, are alta semnificatie cand este impartasita cu publicul. Dar in vremurile in care traim acesta este cel mai bun mod in care putem continua, in siguranta, sa impartasim muzica noastra.

„Eu am o ipoteza inversa, ca in muzica – atunci cand vrem sa scoatem in evidenta o nota, o cantam inauzibil. Pentru ca si absenta evidentiaza. Publicul este mai evidentiat in absenta. Pe de alta parte, spun din experienta, oamenii stiu sa fie aproape chiar cu oceane intre ei. Personal, simt ca aceasta comuniune, aceasta clipa a concertului, are o frumusete aparte chiar si in absenta publicului. Prin muzica noi gasim intotdeauna apropierea de noi insine si de celalalt.”

„Astept cu mare nerabdare si cu mare incredere premiera de maine a lucrarii mele. I-am gasit pe muzicieni in mare forma; atat dirijorul, orchestra – trepidanta, cat si solistii – care mi-au facut o impresie extraordinara, incat aproape ca nu am avut ce sa le spun in plus.”

„Am emotii de fiecare data cand imi ascult o lucrare interpretata, pentru ca atunci descopar tot mai multe lucruri. Aportul interpretului  genereaza un upgrade al gandurilor mele pe care am incercat sa le ilustrez cu muzica pe care o compun. Am vrut sa scriu o muzica expresiva, mai sensibila, mai lirica, in care sunetul sa aiba efectul de surround. Astept un feedback, sa vad ce am reusit”.

„In perioade de criza toata lumea se gandeste la sine, la familie, la organizatia pe care o conduce si mai putin la arta, la muzica. Mediul privat trebuie sa sprijine artistii, arta, muzicienii, sa contribuie la continuarea experientei artistice. Efortul mediului de afaceri pentru a oferi continuitate trairii artistice este indispensabil in perioade de asemenea incertitudine”.

„In materie de experienta muzicala imi este greu sa vad vreo “mare oportunitate” oferita de criza. Din contra, criza COVID-19 a suprimat itineranta - o functie esentiala a muzicii, atat pentru muzica internationala cat si pentru public. Pe o scena internationala care crescuse enorm in ultimul secol, pandemia a blocat toate agendele, toate programele. Online-ul poate fi o solutie, dar eu percep ca ceva post-apocaliptic abordarea de a interpreta muzica clasica intr-un colt de apartament, cu acompaniamentul pe telefon, proptit pe un raft. E adevarat ca secolul 20 ne-a pregatit cumva pentru aceasta situatie – chiar cand ne intrebam ce sens poate avea enorma dezvoltare a tehnologiilor audio si video deopotriva, dar ne-a pus in acelasi timp si intr-o mare capcana. Ne gasim amplasati in centrul acestei experiente si cu deplin control la butoane, in pozitia de a influenta decisiv experienta muzicala in sine. Cred ca tristetea din lipsa itinerantei este de netrecut pentru muzica”.