| Helen Garner, marea doamnă a literaturii australiene, tradusă în premieră la Anansi |  |
| (Literatură) |
| Romanul Bach pentru copii, „o bijuterie de roman despre familia perfecta care se destrama!” (David Nicholls), este prima carte aparuta anul acesta in traducere sub umbrela imprintului Anansi. World Fiction de la Editura Trei. |
Este cel de-al treilea roman al scriitoarei Helen Garner, marea doamna a literaturii australiene, publicat in 1984, dar descoperit recent de catre cititorii de limba engleza de pe ambele tarmuri ale oceanului, prin publicarea concomitent, anul trecut, in Statele Unite ale Americii si Marea Britanie. Odata cu publicarea editiilor engleza si americana, vanzarile au explodat, iar mii de cititori continua sa se intrebe in lumea social media de ce-a tinut-o Australia atatia ani ascunsa ca pe-o comoara.
Editia in limba romana este parte a acestui fenomen international si apare in excelenta traducere a Veronicai D. Niculescu:
„Un roman scurt si dens, dintr-o epoca atat de cunoscuta mie, dar dintr-o lume atat de necunoscuta... Australia! M-am delectat traducand, m-am delectat descoperind cuvinte care in engleza britanica (sau americana) au sensuri dintre cele mai banale, dar care in Australia inseamna cu totul altceva, surprize, multe surprize, deci si multa distractie, am scotocit pe forumuri si site-uri unde studentii si cititorii patimasi se straduiesc sa priceapa cat mai bine carti si discuta pasaje mai complicate sau cu sensuri multiple din cartile lui Garner. Una dintre cele mai frumoase experiente – de traducere si de viata. O carte care-i va fermeca pe multi, fara indoiala.”
Plasat in Australia anilor 1980, romanul Bach pentru copii urmareste viata lui Dexter si a Athenei Fox, care, alaturi de cei doi fii ai lor, traiesc linistiti la marginea orasului Melbourne. In ciuda provocarilor obisnuite ale vietii de familie, sunt fericiti. Dar cand o prietena din trecutul lui Dexter apare si aduce cu ea lumea boema a orasului, in mintea Athenei se naste indoiala ca viata alaturi de familie ii e de ajuns, iar legaturile fragile care o tin langa cei apropiati incep sa se destrame.
Considerat unul dintre cele mai importante romane australiene din ultimii cincizeci de ani, Bach pentru copii s-a bucurat de cronici extraordinare, atat din partea criticilor, cat si din partea unor nume importante ale literaturii internationale de astazi:
Anne Enright: „Helen Garner isi portretizeaza extraordinar personajele, cu un ochi atent la visele, nesigurantele si umanitatea lor profunda in acest roman-bijuterie, intim si captivant.”
James Wood: „Helen Garner e o povestitoare innascuta.“
Observer: „Un amestec seducator de spirit si lirism.”
The New York Times: „Stilul lui Helen Garner aminteste de scriitori daruiti cu arta simplitatii, precum Jean Rhys, Jane Bowles si Paula Fox.”
Slate: „O voce puternica, plina de onestitate.”
Australian: „Iata puterea din scrisul lui Helen Garner: ea sapa printre intamplarile vietii si scoate la iveala lucruri rafinate care, odata ce le citesti, sunt parte a fiintei tale. Helen Garner este in fiecare dintre noi.”
Helen Garner s-a nascut in 1942 in Geelong. Si-a luat licenta la Universitatea din Melbourne si a fost profesoara pana in 1972, cand a fost concediata pentru ca raspundea fara ocolisuri la intrebarile despre sex ale elevilor. Concedierea a atras manifestari de solidaritate din partea colegilor ei, care insa nu au avut niciun rezultat. Ca sa-si castige existenta, a devenit jurnalista. Primul ei roman, Monkey Grip, a aparut in 1977, a castigat National Book Council Award un an mai tarziu si a fost ecranizat cu acelasi titlu in 1981. De atunci a publicat mai multe romane, povestiri, eseuri si articole jurnalistice. Scenariul The Last Days of Chez Nous a fost ecranizat in 1992. In 2006, Helen Garner a primit Melbourne Prize for Literature. Cel mai recent roman, The Spare Room (2008), a fost tradus in numeroase limbi si a castigat Victorian Premier’s Literary Award for Fiction, Queensland Premier’s Award for Fiction si Barbara Jefferis Award. Helen Garner traieste in Melbourne.
„Scriu despre lucruri pe care le stiu si pe care le-am trait, despre oamenii cu care am crescut”, declara Helen Garner intr-un interviu de anul trecut din The Guardian si se pare ca, de cele mai multe ori, fictiunea ne arata realitatea cu o claritate absoluta.
.
| |
|
|
|