| Julien Colonna: „Nimic nu e alb sau negru în acest film, totul e în nuanțe de gri.” |  |
| (Cinema) |
Regatul / Le Royaume.
Un film de Julien Colonna. |
Cu: Ghjuvanna Benedetti, Saveriu SantucciDurata: 1h51min
Premiera in Romania: 26.09.2025
Distribuit de Independenta Film
Corsica, 1995. Lesia abia a devenit adolescenta si vara sta sa inceapa. Intr-o zi un barbat apare pe neasteptate si o duce la vila izolata unde tatal Lesiei se ascunde de autoritati impreuna cu clanul sau de mafioti. Cand izbucneste un razboi cu un clan rival, latul se strange tot mai mult in jurul lor, iar moartea pare sa pandeasca la fiece pas. Nevoiti sa fuga, tatal si fiica vor invata sa se cunoasca si sa se inteleaga reciproc...
________________________________________
Cum ati ajuns la cinema?
Am fost atras foarte devreme de fotografie - la cinci ani ii furam constant aparatul mamei. Apoi am inceput sa scriu povesti, pe care doar eu le citeam. Desigur, eram deja cinefil: parintii mei m-au crescut cu filme. Mama visa sa devina actrita, era pasionata de filmul noir si de vedete ca Gabin, Garbo sau Dietrich. Tatal meu visa la libertate si iubea Vestul american si westernurile. Copil fiind, am oscilat intre aceste doua universuri, iar adolescent am inceput sa-mi construiesc propriile repere: Coppola, Lynch, Wong Kar Wai si multi altii. Mai tarziu am inteles ca puteam reuni cele trei pasiuni - cinema, fotografie si scris - intr-o singura meserie: cea de cineast. Si am decis sa merg pe acest drum.
Cum a aparut ideea pentru Le Royaume?
Scanteia a venit in urma cu sase ani, cand sotia mea mi-a spus ca este insarcinata. Vestea m-a zguduit si m-a facut sa ma gandesc, inevitabil, la copilul care urma sa vina, la tatal care urma sa devin si la copilul care am fost, la parintii pe care i-am avut. Atunci mi-a revenit in minte un episod din copilarie: aveam zece ani si eram cu tatal meu si prietenii lui intr-un mic adapost improvizat pe malul marii. Pescuiam, dormeam sub cerul liber - o viata salbatica, in aparenta lipsita de griji. Abia mai tarziu am inteles ca, pentru el, acel moment insemna cu totul altceva. Din acel amestec de amintire personala si reflectie asupra relatiei dintre parinte si copil s-a nascut ideea filmului: povestea unui tata si a unei fiice care, fortati de imprejurari sa fuga impreuna, incearca sa se cunoasca, sa se inteleaga si sa se iubeasca.
Este deci o poveste autobiografica?
Chiar daca relatia parinte-copil din film seamana mult cu cea pe care am trait-o eu si am construit-o pe un context pe care il cunosc, am vrut sa scriu o fictiune pur cinematografica. Nici eu, nici altcineva nu putem pretinde ca am trait intocmai povestea din Le Royaume. Este un exercitiu de imaginatie pe care l-am facut impreuna cu Jeanne Herry, coautoarea scenariului, nu un demers de memorie personala.
Le Royaume © 2024 - CHI-FOU-MI PRODUCTIONS
Filmul este construit din perspectiva unei adolescente, Lesia. A fost aceasta intentia inca de la inceput?
Da, alegerea de a privi povestea prin ochii unui copil aflat intr-o lume opaca de adulti a fost de la bun inceput evidenta. Am vrut sa surprindem o relatie parinte-copil care incearca sa existe si sa supravietuiasca intr-un context dominat de moarte si violenta. Am cautat sa insuflam o emotie care traverseaza intreg filmul prin acest liant universal: legatura dintre tata si fiica. O legatura care ridica intrebari despre innascut si dobandit, despre mostenirea violentei, dar si despre posibilitatea impacarii. Un drum marcat adesea de greseli ale iubirii.
Aceasta alegere influenteaza intreaga structura a povestii.
Lesia nu intelege ce se intampla in jurul tatalui ei, iar asta creeaza tensiune si o zona de mister. Provocarea in scriere a fost sa mentinem ritmul si suspansul avand un personaj principal care ramane la marginea intrigii, departe de jocul de viata si de moarte al barbatilor. Lesia trebuia sa fie realista, dar si surprinzatoare in alegerile ei, imprevizibila in actiuni. Ne-am dorit o „copil-santinela”: matura si fragila in acelasi timp, blanda, dar curajoasa, rationala si totusi incapatanata. Parcursul ei trece de la ascultare la actiune: in timp ce barbatii vorbesc despre afacerile lor, Lesia cauta sa afle mai mult pentru a se apropia de tatal ei.
Desi filmul isi propune un realism cat mai fidel, aici a trebuit sa facem o concesie: in realitate, un copil nu ar avea acces la asemenea conversatii sau conflicte sangeroase. Asa cum spunea Pasolini: „Istoria este pasiunea fiilor de a incerca sa-si inteleaga tatal.” Iar acesta este, probabil, demersul Lesiei pe tot parcursul filmului.
Le Royaume © 2024 - CHI-FOU-MI PRODUCTIONS
Intriga care il priveste pe tata si pe oamenii lui ramane intentionat ambigua.
Nu stim daca este urmarit din motive mafiote, politice sau personale. In viata, ca si in cinema, in Corsica sau oriunde altundeva, povestile de clan se aseamana, din pacate, peste tot. Impreuna cu Jeanne Herry am vrut ca Le Royaume sa fie altceva. De aceea am lasat in plan secund conventiile tipice de gen - jocurile de putere, razboaiele de teritoriu - pentru a face loc unui alt tip de poveste: cea a unei relatii tata-fiica, spusa pe fundalul consecintelor dramatice ale unei vieti la margine. Am cautat sa cream un spatiu intre destin si liber-arbitru, o privire mai fidela asupra unui mediu adesea mitizat, si astfel sa trasam reperele unui veritabil „anti-film de mafie”.
Ce inseamna asta? Care a fost intentia dumneavoastra?
Le Royaume este o tragedie in care destinul apasa asupra povestii cu o lentoare implacabila. Am vrut sa arat mecanismul voyoucratiei in inexorabila ei disparitie. Personajele nu sunt nici eroizate, nici sacralizate, dimpotriva: sunt prezentati ca niste penitenti ai propriei existente, fantome care au murit deja, dar nu stiu inca.
Contrar cliseelor, restaurantele luxoase sunt rare, masinile scumpe sunt interzise pentru ca atrag atentia, iar femeile „frumoase” poarta adesea povara nelinistii. Am vrut sa descriu vieti traite ca in salbaticie, intre vanatoare si haituire, cu frica prezenta la fiecare pas: frica barbatilor de a-si pierde un prieten, de a lasa in urma o vaduva sau un orfan, de a nu accepta sfarsitul inevitabil al Malavitei. Si frica Lesiei, de a-si vedea tatal murind in orice clipa, neputincioasa in fata violentei care o inconjoara si a copilariei care ii scapa printre degete.
Cum priviti fenomenul banditismului si al clanurilor?
Asa cum apare si in film, sunt oameni care si-au ales singuri destinul. Pretutindeni in lume exista tineri care traiesc cu iluzia unei vieti usoare, guvernate doar de bani si putere. Filmul meu s-a nascut si din dorinta de a arata ca acest drum nu duce decat la drame si singuratate. Daca macar un singur tanar care se gandeste sa urmeze aceasta cale isi pune intrebari dupa ce vede Le Royaume, pentru mine va fi deja o victorie.
Cum a decurs scrierea scenariului impreuna cu Jeanne Herry?
Inca de la inceput mi-am dorit sa scriu cu o femeie. Cand am cunoscut-o pe Jeanne, totul a fost limpede: sensibilitatile, metodele, felul nostru de a lucra s-au potrivit imediat. Lunile petrecute impreuna au insemnat doar munca si delicatete. Jeanne este una dintre cele mai frumoase intalniri din viata mea, atat ca om, cat si ca cineast.
Le Royaume © 2024 - CHI-FOU-MI PRODUCTIONS
Totusi, cinematografiile voastre sunt foarte diferite.
Avem obsesii diferite pentru ca venim din povesti diferite. Dar eu ma regasesc mult in filmele ei, asa cum si ea, cred, se regaseste in Le Royaume.
Le Royaume este foarte zgarcit in dialoguri. Mizanscena se bazeaza mai mult pe corpuri, pe chipuri, pe gesturi, pe miscari si pe priviri…
Regia a fost pusa in slujba unui scenariu retinut, care la randul sau servea unui personaj ce vorbeste putin si asculta mult. Este o forma narativa pe care o pretuiesc si in care ma regasesc: sa faci personajele sa actioneze cat mai mult si sa vorbeasca cat mai putin, pentru ca vorbele, atunci cand vin, sa aiba greutate. Asta am incercat sa facem pe tot parcursul filmului: sa reducem dialogurile pana in punctul in care, inevitabil, digul se rupe si cuvintele izbucnesc.
Aceasta a fost si una dintre marile provocari ale castingului: sa gasim oameni cu o prezenta natural fascinanta, care sa poata fi filmati prin comportamente, priviri si taceri – fara a se sprijini pe replici.
Le Royaume © 2024 - CHI-FOU-MI PRODUCTIONS
Regia este pusa si in slujba unui realism destul de taios...
Nu am vrut o dogma care sa impuna o singura versiune a adevarului. Nimic nu e alb sau negru in acest film, totul e in nuante de gri. Am dorit ca regia sa reflecte aceasta fuga continua, instabila, mereu in schimbare - o experienta derutanta pentru spectator, unde nimic nu e fix sau garantat. Aceasta imprevizibilitate mi s-a parut esential de redat.
Impreuna cu directorul de imagine, Antoine Cormier, am lasat loc variatiilor si ruperilor: filmari din camera de mana, zoomuri foarte lente, miscari fluide si precise, dar si cadre lungi, contemplative. Personajele cauta o libertate care le este refuzata. Regia trebuia, in schimb, sa fie libera - pentru a surprinde complexitatea situatiilor, a emotiilor, a tacerilor si a lucrurilor nespuse. De-a lungul intregului proces de filmare am urmarit sa atingem un naturalism estetic cat mai sobru.
Le Royaume © 2024 - CHI-FOU-MI PRODUCTIONS
Le Royaume datoreaza enorm actorilor sai, majoritatea neprofesionisti sau interpreti necunoscuti, dar toti remarcabili. Cum a decurs procesul de casting?
I-am gasit dupa opt luni de casting „salbatic” in toata Corsica, coordonat de mai multe directoare de casting. Cei mai multi provin direct din societatea corsicana, selectionati dintre sute de persoane dupa numeroase call-back-uri, in functie de sensibilitatea lor, de capacitatea de lucru si de autenticitatea naturii lor.
Odata alesi, Ghjuvanna (Lesia) si Saveriu (Pierre-Paul) au lucrat fara incetare timp de mai multe luni, in cadrul unor ateliere desfasurate intre Corsica si Paris. A fost emotionant sa-i vad cum evolueaza si cum devin constienti de propriul lor potential. Lucrul cu ei, cu „clanul” si cu restul distributiei a fost o aventura umana si spirituala extraordinara. S-au lasat ghidati fara sa stie exact unde merg, bazandu-se doar pe increderea pe care mi-au acordat-o, iar pentru asta le voi fi mereu recunoscator.
Le Royaume © 2024 - CHI-FOU-MI PRODUCTIONS
De ce titlul „Le Royaume”?
„Regatul” este acel teritoriu pentru care oamenii lupta – fie intre ei, fie impotriva altora. Este locul unde tatii sunt priviti ca niste regi de catre copiii lor, inainte de a muri si a fi inlocuiti, la nesfarsit, de cei care vin dupa ei. Exista insa si un „regat” imaginar, alcatuit din amintiri si senzatii, un spatiu interior ale carui chei le avem doar noi. Legaturile pe care le construim sunt mereu legate de locuri, mirosuri, senzatii. Asa este si „Regatul” pe care Lesia l-a cunoscut alaturi de tatal ei, si pe care, devenita adult, il va privi ca pe propriul paradis pierdut.
________________________________________
Julien Colonna este scenarist, regizor si fotograf. Dupa o licenta in Stiinte Sociale la Universitatea Paris-IX Dauphine, a studiat scenaristica si a realizat mai multe scurtmetraje. Unul dintre ele, Confession, filmat in cartierele sarace din Bangkok, a fost selectionat si premiat la numeroase festivaluri.
A realizat mai multe filme in strainatate, colaborand cu personalitati precum Hugh Jackman, artista C.J. Hendry sau fotografa Luo Yang, in proiecte asociate cu Dazed si Nowness. Primul sau scenariu, Équinoxes, a primit premiul „Coup de cœur Télérama” in cadrul premiilor Sopadin.
Julien Colonna a finalizat recent primul sau lungmetraj, Le Royaume, co-scris impreuna cu Jeanne Herry si produs de Chi-Fou-Mi Productions.
.
| |
|
|
|