| Dincolo de recunoasterea primita, „Baby Fever” aduce in prim-plan o tema actuala si adesea ignorata: dilema maternitatii si presiunea sociala asupra femeilor.
Am discutat cu o parte din echipa creativa despre cum a luat nastere spectacolul, despre procesul de lucru si despre impactul pe care il poate avea un text aparent „usor”, dar cu greutate emotionala reala.
Ce este dincolo de comicul din Baby Fever? Consideri ca premiul primit valideaza si o nevoie de mai multa reprezentare pentru astfel de subiecte in teatru?
Ana Turos: Am pornit in primul rand de la o dilema personala- eu pot sa scriu doar despre ce mi-e familiar - si treptat am realizat ca de fapt multe femei din generatia mea nu stiu daca vor sau nu sa devina mame.
____________________________________________________________________
Cred in puterea comediei, cred ca glumind putem sa spunem adevarul
fara sa sune pedant si tezist.
____________________________________________________________________
Am realizat ca multe femei din generatia mea nu stiu daca vor sau nu sa devina mame. Mi s-a parut important sa vorbesc despre aceasta incertitudine fara sa o critic: e o decizie extrem de dificila care pare sa fie transata de societate, iar femeile se simt deseori vinovate, neintelese, singure. Dar n-am vrut deloc sa folosesc genul asta de lozinci si de limbaj steril, ci sa redau absurdul si comicul cu care ne confruntam zi de zi. Cel mai important, cred ca intregul concept al spectacolului a elevat ce scrisesem, ca avem de-a face cu un caz fericit in care montarea pune si mai bine in valoare textul scris.
Cum a fost pentru tine sa lucrezi cu textul si cu Mihaela Sirbu? Cum a fost sa interpretezi cinci roluri, cinci personalitati diferite?
Ioana Visalon: Pentru mine, fiecare scena a fost ca un mic spectacol de sine statator, cu o situatie aparte si un personaj diferit – dar cred ca asta vine instinctiv pentru orice actor. Cel mai usor mi-a fost sa joc rolul mamei, poate pentru ca ii auzeam in minte vocea critica a propriei mame si, in acelasi timp, propriile observatii fata de fiica mea. Cel mai dificil a fost rolul ginecoloagei – mi-a fost greu sa-i gasesc un ton potrivit. Aveam impresia ca e un personaj rigid, insa am incercat, sper cu succes, sa o fac credibila si umana, in ciuda unei asprimii sale.
Mi-a placut mult textul – are un umor realist, jucaus si tonic, dar si o perspectiva profund umana, plina de inteligenta emotionala. Coerenta stilistica a spectacolului se datoreaza in primul rand Mihaelei Sirbu, care a tinut toate firele in mana si a stiut sa ne tina la granita dintre realism si ludic. La unitatea spectacolului au contribuit, desigur, si scenografia, costumele, ilustratia muzicala si miscarea scenica. Personal, nu cred ca am vreun merit direct in aceasta coerenta – ea a venit firesc, dintr-o colaborare organica intre regie, text, muzica, scenografie si miscare scenic- toate componentele artistice implicate. Cu Mihaela am lucrat foarte bine, fiindca are foarte multa rabdare si delicatete. Ea stie sa faca ceva foarte important, mai ales in comedie, dar nu numai: sa protejeze placerea de a lucra a actorilor – o calitate care se poate pierde foarte repede. Apropo de asta, Marcel Iures, care mi-a fost profesor, ne spunea foarte des:
____________________________________________________________________
Protejeaza-ti placerea, copilule, protejeaza placerea de a lucra.
____________________________________________________________________
Mihaela stie foarte bine sa faca asta.
A fost o reala bucurie sa lucrez cu Ana – i-am redescoperit talentul si am intalnit un colectiv generos si valoros. A juca in acest spectacol a fost o adevarata rasplata, cu atat mai mult cu cat atat Ana, cat si Adriana mi-au fost studente, iar eu am crezut si cred in continuare in parcursul lor artistic. Cred ca mediul artistic le datoreaza inca foarte mult – pe ele, si nu doar pe ele, existand numerosi artisti valorosi care raman subestimati in teatrul romanesc. Multi tineri talentati nu primesc sprijinul pe care il merita, in raport cu valoarea lor si cu efortul pe care il investesc in arta.
Cum a fost pentru tine sa regizezi un text de Ana Turos?
Mihaela Sirbu: Cand am citit - dupa amanari! - textul Anei, m-am bucurat sa constat ca are o viziune light si plina de umor asupra unui subiect care este foarte serios, cel putin pentru femei. Si asta mi-a captat atentia. Cand am luat decizia sa-l facem impreuna, primul vibe pe care l-am simtit a fost acela al desenului animat, adica o versiune ludica, colorata, dar si uneori plina de cruzime. Despre aceasta femeie - fetita, Lavinia, care este in centrul unei lumi destul de dusmanoase, insistente si oprimante. De aici s-au nascut o serie de idei si de situatii, si pana la urma si acest concept, in care toate aceste obiecte gonflabile si din lumea jucarilor, deci de inspiratie comics, devin interiorul unui magazin de jucarii pentru ultima scena. Dar toate astea s-au nascut practic din textul Anei, care, de la inceput, a pus aceasta problema a aparte-ului, care este un procedeu foarte vechi in teatru, dar oarecum nerealist in timpurile noastre.
(c) Claudiu Popescu
(c) Claudiu Popescu
(c) Claudiu Popescu
Spectacolul Baby Fever se mai poate vedea pe data de 1 octombrie, de la ora 19:00, la Teatrul Dramaturgilor Romani, in cadrul Festivalului Undercloud, iar biletele se pot achizitiona de aici: https://www.undercloudfest.ro/program-2025/baby-fever/
Baby Fever se adreseaza oricarei persoane care s-a intrebat „cum iti dai seama daca vrei sa iti schimbi radical viata? si care a fost intrebata „deci, cand faci un copil?”. Spectacolul este o experienta hilara si plina de candoare pe care o are Lavinia in timp ce navigheaza in roller coaster-ul salbatic de a decide daca sa aiba sau nu copii. Intre conversatii sincere sau nu, diverse perspective asupra maternitatii, sfaturi nesolicitate de la prieteni pe fundalul ticaitului ceasului biologic, Lavinia descopera ca poate singurul lucru mai greu decat a lua o decizie este sa se impace cu una.
Pana in prezent, spectacolul s-a jucat in Bucuresti, cat si in Tg. Mures, Zalau, Sfintu Gheorghe, Bacau, Galati, urmand ca alte repreprezentatii sa bucure publicul bucurestean.
Spectacolul este produs de Asociatia PunctArt.
Parteneri: POINT Hub, Editura Litera
Proiect cofinantat de AFCN.
Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitatea beneficiarului finantarii. .
|