Filmul Aliyah DaDa, castigator al Premiului Gopo pentru Cel mai bun film documentar din 2015, spune povestea emigratiei evreilor din Romania in Israel incepand din 1881, pana in epoca comunista, abordand in acelasi timp subiecte delicate, cum ar fi apropierea Romaniei de Germania nazista, persecutia evreilor, implicarea lor in constructia Partidului Comunist sau intelegerile economice secrete din perioada comunista dintre Romania si Israel.

Un capitol important din film se refera la Pogromul de la Iasi, documentarul continand cateva marturii, printre care si cea a lui  Meir Rosenne, care avea atunci doar 10 ani si care mai tarziu, dupa emigrarea in Israel, avea sa devina ambasador al Israelului in SUA si Franta. El isi aminteste zilele de 29 si 30 iunie 1941 astfel:

„Au inceput bombardamente teribile asupra Iasilor si noi locuiam pe Anastasie Panu 72, si din curtea din spate, o vad ca si astazi, era un depozit considerat drept adapost. Si ne-am instalat acolo, erau vreo 100 de persoane, am adus paturile acolo, ca tot timpul erau bombardamente., asta era sambata seara, in ziua de 28 iunie. Duminica dimineata s-a spus la radio ca toti evreii trebuie sa vina la politie ca sa primeasca un bilet liber. Tata a spus, «mai bine sa nu mergem la politie», si am ramas in adapost, bombardamentul s-a oprit, asta era luni dimineata. Odata vine ala care aducea sifoane, care era evreu, insa arata ca un crestin, avea mustata a la Stalin si era roscat, vine el cu sifoanele si zice, nici nu stiti ce jale e in oras, s-au omorat oameni pe strada.” 

Pogromul de la Iasi este rememorat si de Andrei Calarasu, supravietuitor al trenurilor mortii:

„Am baut pipi de la un frate de-al meu mai mic de-acolo si-am cazut jos. 4 zile ne-am chinuit, 10 km pe ora mergea trenul. De dimineata era o caldura, noi eram imbracati cu haine groase, era ceva... mirosea, erau cadavre, erau excremente, lumea statea pe cadavre... si au deschis vagoanele si noi am inceput sa cadem. Si au vazut ca am miscat. Vezi ca ala misca un picior. Si m-au scos afara. Mi-au dat cu furtunul sa ma spele, ca eram murdar... Mi-a dat oleaca de ceai si am inceput sa respir asa, ca un om.”

Aliyah DaDa este un film despre constiinta, asumare si adevar, care releva istoria ultimului secol, printr-o incursiune personala, bine documentata, a autoarei Oana Giurgiu in istoria evreilor din Romania. Relatia cand absurda, cand paradoxala dintre romani si evrei devine un tablou suprarealist construit filmic printr-o serie de colaje, care imbina contextul istoric cu amintiri si istorii individuale.  Povestea este decupata vizual in stil dadaist, intr-un tribut adus initiatorilor curentului, Tristan Tzara si Marcel Iancu, doi evrei cu radacini in Romania.

„Aliyah DaDa” a avut premiera in toamna lui 2014, la Festivalul International de Film Documentar Astra de la Sibiu, unde a fost apreciat de critica si de public. „Asta face Oana Giurgiu cu acest film: informeaza, expune, rememoreaza. Si acesta e meritul ei exemplar. in doua ore si crude si plastice, si dure si umane, si cu fruntea incruntata si cu un zambet in coltul gurii, avem intreaga istorie a unei relatii complicate”, noteaza LiterNet.ro, explicand ca filmul este „teribil de necesar”.

„E un film care nu doar merita vazut, ci trebuie vazut. E un film care ne intereseaza pe toti”.

***

„Aliyah DaDa” este primul documentar de cinema regizat de Oana Giurgiu, care a lucrat, in calitate de producator, la filme ca „De ce eu?” si „Despre oameni si melci”, in regia lui Tudor Giurgiu, si „Undeva la Palilula”, al lui Silviu Purcarete. Montajul filmului este semnat de Letitia stefanescu, imaginea de Mihai Tanase, iar coloana sonora de Raza Studio – Sebastian Zsemlye si Alex Dragomir. 

Documentarul este produs de Libra Film, cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei si al Programului MEDIA. Proiectul a fost dezvoltat in cadrul programului ARCHIDOC al facultatii de film „La Femis” din Paris.