| Este vorba despre lansarea cartii “Un dac la Roma”, cel mai apreciat roman al regretatului scriitor Tudor Popescu. Este vorba despre un roman istoric si de aventuri, o poveste despre iubire, onoare si curaj pe fundalul confruntarii dintre Decebal si Traian, care sunt si ei personaje principale. La momentul aparitiei primei editii, “Un dac la Roma” s-a bucurat de un enorm succes si a fost considerata cea mai buna realizare in proza a autorului. Au citit-o tinerii, captivati de eroi si de aventuri. Au citit-o adultii, interesati de fresca atat de bine documentata a vietii din Dacia si din Imperiul Roman.
“Spionul” din Institutul de Teatru
Tudor Popescu (1930-1999) provine dintr-o familie unde istoria si credinta au fost mereu apreciate. Tatal, Gheorghe, a fost primul care a rupt traditia seminarului si a teologiei. Pe cand avea doar 14 ani, a fugit de-acasa si s-a imbarcat pe bricul “Mircea” pentru a-si realiza visul de a deveni marinar. Fiul, Teodor (numele a fost “rotunjit” in Tudor de-abia la debutul literar), a copilarit pe malul Marii Negre, langa portul Tomis, si la Targoviste, langa cetate, uimindu-si prietenii prin talentul la matematica.
Dupa absolvirea Liceului “Mircea cel Batran” din Constanta, a pornit plin de incredere, ca orice provincial, sa cucereasca Bucurestiul. Facultatea de Filosofie si practica facuta intr-o editura i-au dat linistea necesara pentru a supravietui primului contact ratat cu lumea teatrului, fiind declarat spion francez si exmatriculat din Institutul de Teatru “I. L. Caragiale” intr-o vreme in care spionii apareau la simpla apreciere a vecinilor, colegilor sau iubitelor abandonate.
Reabilitat, a fost inscris direct in ultimul an al celebrei scoli de literatura “Mihai Eminescu”, pe care a absolvit-o fara sa-si fi dorit acest lucru.
Cariera profesionala a lui Tudor Popescu a avut multe statii -- a fost redactor la Editura Tineretului, unde a intemeiat colectia “Aventura”, editor la Casa de Filme Buftea, de unde a fost fortat sa plece dupa ce a participat la productia celebrei “Reconstituiri”, redactor-sef la “Educatia pioniereasca”, redactor principal la “Era socialista”, redactor- sef la “Urzica”, director al Teatrului de Stat din Sibiu.
A debutat cu romanul “Ultima aventura”, in 1957. Scrierile care au urmat, istorice, politiste sau de aventuri, au avut un succes de public deosebit, cel mai mare putand fi considerat “Un dac la Roma”. Ca scenarist, a participat la realizarea mai multor pelicule de lungmetraj, “Aventuri la Marea Neagra” fiind poate filmul cu cel mai mare succes. Dorinta de a se intoarce in lumea teatrului, pe care o considera singura potrivita pentru talentul sau, a facut ca dupa debutul tarziu ca dramaturg, in 1976, cu “Uneori liliacul infloreste spre toamna”, sa renunte definitiv la proza si sa se dedice teatrului.
In cativa ani, dupa 50 de piese scrise, comedii si drame, dupa ce a fost de mai multe ori la rand cel mai jucat dramaturg roman, dar si cel mai interzis comediograf autohton, dupa ce a primit premiile Uniunii Scriitorilor si ale Academiei Romane, se poate spune ca si-a realizat visul din tinerete.
Lansare de carte, la Iasi
“Corul acoperea toata valea, dand maretie spectacolului. Cantau din tot sufletul batrani cu barbile albe ca lana, cu glasurile tremuratoare, barbati in floarea varstei, cu glasurile ingrosate de emotie, copii cu voci subtiri ca firul de tort si cu ochii sclipind in lumina flacarilor jucause. Cantau bunicile cu nepoti in brate, mamele privindu-si barbatii si copiii, fetele cautand ochii flacailor. Cantecul era un juramant – ca niciodata dusmanul nu va calca pamantul stramosesc, un juramant prin care isi daruiau viata”, scrie Tudor Popescu in romanul care va fi prezentat publicului miercuri, 11 decembrie, incepand cu ora 18, la Libraria Floarea Vietii din Iasi.
Va asteptam la o intalnire cu fiul scriitorului, Vlad T. Popescu, si la lansarea romanului “Un dac la Roma”.
. |