Din aceasta cauza, cred psihologii de la Asociatia “Impreuna Pas cu Pas”, exista o tendinta tot mai mare de a judeca si de a eticheta un copil cu o asemenea tulburare, inainte de a-i asculta povestea lui si a familiei.

“Daca este sa privim din exterior aceasta problema, fara a avea cunostinte despre implicatiile reale ale autismului, oamenii sunt intelegatori si bine intentionati. Adevarata problema si, totodata, drama, este atunci cand incercam sa-i integram pe acesti copii minunati in scolile traditionale. Ceilalti parinti privesc aceasta integrare cu scepticism, insa foarte putin oameni inteleg ca un simptom extrem de important si greu de inteles si de recuperat este fix interactiunea sociala, pe care nu o poate dobandi decat in cadrul unui colectiv. In momentul in care incepe procedura de inscriere a copilului in scoala, parintele este entuziast si plin de optimism, insa constata pe parcurs ca lucrurile sunt mult mai complexe si intra intr-un cerc vicios cu amprente emotionale majore asupra copilului si asupra familiei sale. Cu atat mai mare este dezamagirea parintilor, cu cat acestia fac eforturi financiare uriase pentru a acoperi costurile programelor de terapie timp de 3-4 ani, pana in ziua care trebuie sa intre in clasa I. Multi parinti cred ca micutii lor vor fi primiti cu bratele deschise, insa la ora actuala sistemul educational din Romania nu este pregatit sa-i integreze in mod natural pe copiii cu autism. Unul din motive este lipsa de fonduri destinate pregatirii cadrelor didactice”,

considera psihologul clinician Nicoleta Burlacu, specializat pe tulburari de spectru autist si, totodata, presedintele Asociatiei “Impreuna Pas cu Pas”.

In opinia psihologului, exista o serie de probleme de sistem, care fac greoaie integrarea naturala a copiilor cu autism. Acestea sunt:

- Lipsa bugetului in unitatile de invatamant, pentru participarea cadrelor didactice la workshopuri, seminarii sau cursuri specifice copiilor cu autism;

- Profesori fara experienta in gestionarea comportamentelor copiilor cu autism;

- Lipsa de informare a copiilor din clasa cu privire la faptul ca in colectivul lor exista un copil cu autism si lipsa informarii cu privire la manifestarile copilului cu autism, precum si importanta integrarii lui in societate;

- Lipsa unor profesori care sa-si asume responsabilitatea realizarii, la fiecare inceput de an, a evaluarii numarului de copii cu autism, pentru a identifica clar resursele si dificultatile;

- Numarul mult prea mic al profesorilor de sprijin si al specialistilor angajati in procesul educational cu cerinte speciale (psihologi, logopezi, psihoterapeuti, psihopedagogi);

- Lipsa orelor de interventie in cadrul scolii a profesorul de sprijin cu copilul autist;

- Evaluarea copiilor trebuie sa fie realizata pe baza unor teste validate stiintific si specifice autismului;

- Programa speciala trebuie sa fie realizata pe baza unei evaluari clinice, de specialisti, si nu de cadrele didactice;

Lipsa unor materiale care sa corespunda sau sa fie adaptate nevoilor, cerintelor si limitelor copiilor cu autism.

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare, de natura neurobiologica, care apare, adeseori, la nastere sau la varsta de 18 luni – 2 ani a copilului. Autismul este un sindrom comportamental carecterizat prin dificultati in comunicare si limbaj, social si comportamental (prin comportamente stereotipe, repetitive, autostimulari). Statisticile arata ca autismul apare mai des la baieti decat la fete, proportia fiind de 1 la 4 si este intalnit in toate tipurile de familii, indiferent de statut, mediu, rasa, etnie, nivel intelectual etc. Conform raportului Ministerului Sanatatii din 2012, Romania inregistra 7.179 de persoane diagnosticate cu autism, insa specialistii sunt de parere ca numarul reale este chiar de 2-3 ori mai mare.