„...Fara sa vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de fata, devii poet. Fara sa vrei, facand inconjurul lumii si urcand inspre ceruri, coborand in abisurile pline de taine ascunse, devii calatorul filozof, caci sunt la un loc si lucruri vazute, si banuite, si mesaje trimise si deductii. Fara sa vrei castigi din inocenta pierduta, devenind inocent si pur. Fara sa vrei infloresti ca femeie, feminitatea romantica a autoarei imbie la bautul izvorului cu apa vie, la al tineretii cu cercei la urechi. Citind visezi, zambesti, infloresti, citind te incalzesti ca om, te transfigurezi in femeia sensibila si senzuala, care n-are nevoie sa lepede haine, dorinta spre celalalt izbucnind ca focurile padurii-n noapte, acolo unde au fost ascunse comori... si fara vrei devii si tu o curajoasa, caci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin parasirea rimelor stas, ci prin miza metafizica, morala si as putea spune, esoterica a lor. Stilul ei reflecta  o daruire intelectuala ce liaza suflete, eliberandu-se de dogmatismul laicului, dar si de stridentele, vulgaritatile moderniste si postmoderniste. Disparitia ad literam a sexului explicit, a exchibitionismului afisat, prin atingerile ei feminine, capata accente de senzualitate, de simtire asemanatoare celei divine. O alchimie plimba, transforma si contopeste, ca apoi sa dispara, aparand in alte planuri si timpuri, dar ramanandu-ti certitudinea ca a fost totdeauna acolo; a vegheat si a asteptat, intrupandu-se, avand nu numai coerenta spirituala, dar si transcendenta. Iubirea, speranta si perpetuarea ei sunt tesute din substanta divina ce devine izvor la indemana cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu celalalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine  a simtirii nu numai impartasite, dar si ca o cale libera de intrare pe poarta aceluiasi sine. Pasim…”

Impresii:

Irina Lucia Mihalca este o poeta experimentata, cu un discurs liric bine articulat, cu o paleta imagistica debordanta. Poemele ei sunt ample revarsari de lirism, cu supraetajari de metafore de mare impact emotional, degajand un mesaj bine ancorat in tesatura versului. Arborescenta si delicata, navalnica si inefabila precum soapta unui izvor de munte, poezia Irinei Lucia Mihalca reprezinta cartea de vizita a unei autoare de certa valoare si originalitate. Poemele Irinei Lucia Mihalca contureaza o mitologie erotica si existentiala sui- generis. Fervoarea genuina a sentimentului de dragoste se consuma in imagini de o mare transparenta si puritate, traducand, in termenii unui lirism absolut, o geografie sufleteasca tulburatoare. Iubirea, perceputa ca traire intensa si purificatoare, este captata in cadente ample, care se ordoneaza in arhitecturi imagistice fastuoase. Melancolica si vizionara, poeta adauga periplului sau liric dimensiunea rezonanta a unei ambiguitati savant dozate, care aduce un plus de expresivitate si profunzime intregului edificiu poetic. Un apetit pentru imaginea scaparatoare, arborescenta, o navigare profunda in planul ideii, care acapareaza spatiul poemului si confera sensibilitate si emotie intregului edificiu liric. Un fast imagistic, o retorica a diafanitatii exemplare, un fel de euforie baroca a ceremonialului poetic, care creeaza vaste polifonii ideatice. O tensiune constanta a discursului liric, sprijinita pe o gesticulatie ampla, asigura o coerenta benefica a intregului edificiu poetic. Originalitatea frapanta a limbajului poetic face aproape imposibila orice tentativa de a o situa pe Irina Lucia Mihalca (fie si din ratiuni de stricta eficienta metodologica) intr-o descendenta plauzibila a liricii feminine. Poeta se sustrage, cu orgoliu, rigorilor oricarei formule aleatorii, trasand, cu fiecare poem, un destin literar de exceptie.

Geo Galetaru

Din lectura poemelor sale, am observat ca Irina - Lucia Mihalca scrie o poezie stilizata, cu multe valente ideatice, un sublimat metaforic reusit, generat in creuzetul alchimiei cuvintelor, o substanta eterica ce caracterizeaza esteticul si moralul si care, deopotriva, o autoreferentiaza in literatura contemporana.

Gheorghe Apetroae Sibiu

Daca suntem facuti din atomi, din atom venim, in atom ne intoarcem si din nou renastem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac sa ne simtim aproape, un tot unitar, o atractie, o dorinta de unire si intregire intru Dumnezeu, care e intru totul. A fi sau a nu fi, o pulsatie a creatorului. Creatorul pulseaza, inspira prin viata si moarte, inceput si sfarsit. La inceput am avut senzatia ca eu sunt subiectul/ destinatarul si aici e secretul Irinei - ne face pe fiecare sa ne simtim la fel, fara discriminare. E atat de clara... Versurile te ung la suflet, dar te si trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios si in asta consta secretul multitudinilor de mesaje care mustesc in poezia sa. Un copil o interpreteaza ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca pe un moment din natura, un indragostit ca pe o declaratie reusita si, iata poezia care poate fi dezvelita precum ceapa, pana in inima ei. Am senzatia ca sunt trei muze in Irina, care compun poezia. Toti avem mai multe muze de-a lungul vietii, insa pe masura ce ne maturizam, ne despartim de cele tinere, nu si Irina. Ea are o experienta de viata intensa, are respect pentru tot ce se misca in jur. Se pare ca poeta s-a apropiat de toate din credinta si comuniunea cu divinul. in versurile ei, totul e posibil si explicat cu claritate. Ea te poarta intr-o lume bine definita. iti deschide usa si te invita intr-un loc total, armonic, vibrant, fara naluciri sau imagini derutante... Irina stie ce vrea, unde e tinta si ti-o arata clar spunandu-ti: Nu te speria! Aceasta e lumea si raiul esti tu! Poeta Irina Lucia Mihalca scrie pentru toata lumea. Foloseste un limbaj activ, simplu si direct chiar si atunci cand introduce in vers cuvinte dintr-o alta limba, cuvinte usoare care ne par familiare... Azi, marii majoritati, nu ne place sa fim incadrati. “Eu sunt cel ce sunt”, ne dovedeste prin versul ei ca suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui, si ca ea a ramas credincioasa locului de unde vine, a ramas credincioasa iubirii care a adus-o pe lume si ca cele lumesti nu o deranjeaza sau convinge sa renunte la origine, la puritatea cu care a venit pe lume. Noi suntem aici pentru inaltare, nu pentru seductia celor din jur, suntem aici sa crestem in frumos! Suntem egalii florilor si-ai gazelor, ai pasarilor, ai vantului, ai stelelor si ai intregului univers, ne spune Irina. Fara sa vrei inveti sa nu mai fii rasist, egoist si singur in trai, vei vedea dintr-o data ca se ridica soarele si lumineaza intreaga lume, vei simti o adiere de vant, iti mangaie fruntea – este raiul din suflet, cititorule!

Ben Todica 

Pagina unde o puteti citi: https://www.facebook.com/Irina-Lucia-Mihalca-1721156681467057/?fref=ts

Acest eveniment este realizat cu sprijinul revistei Art Out.