„«Vantule» si alte cantece”, un CD cu melodii incununate din poeme ale stiintei sufletului, din muzica infinit de placuta si unitara cu triumful universal al iubirii, compuse de Alexandru Mandy, din glasul grav, izbucnit ca vulturul peste canioane, cu o vasta capacitate de a survola cu gandurile posesiunile vietii, a fost fundatia pe care s-a cladit un ceremonial emotional de lansare la magazinul „Muzica” de pe Calea Victoriei-Bucuresti. Este un vitraliu launtric de emotii vii, inflorit de florile raiului sufletesc, nesadite cu lucrul mainii, semanate cu semintele iubirii, ale misterelor iubirii, ale bucuriei iubirii, ale durerilor iubirii…!

         
Generos cum este, artistul a delectat o mare si fericita comunitate de romantici, stranse buchet (iata ca sunt…!), la reintalnirea cu el. A cantat tuturor, le-a vorbit, le-a acordat autografe, s-a fotografiat impreuna cu oricine si-a dorit o amintire pe care mai tarziu sa se rezeme ca pe un umar… De la muzica la iubire nu e mult. Amandoua se adapostesc in casa inimii melomanilor. O melodie cu Sergiu Cioiu si o iubire inflacarata nu au ceva de impartit. Sunt titulare egale ale vietii estetizate, optimismului, bunatatii omenesti. 

         
Sergiu Cioiu, altadata nelipsit din programul muzical al emisiunilor radio, azi (asa-i este destinul!) calatoreste din cand, din strainatate acasa, nu de acasa in lume. Venind acum, a faurit in Romania un CD ce tine loc de inima lui, de glasul lui, de dragostea lui. Despre oameni se scriu istorii si se zamislesc legende. Istoria e o carte pe care o scrie un istoric, legenda e una pe care o scrie un neam sau o lume. Azi, in Romania misuna destui impostori ce-si fetuiesc singuri biografiile, dar putini isi construiesc legenda. Sergiu Cioiu o face…! Evenimentul lansarii CD-ului acestuia sentimental, cu piese tulburatoare, unele dintre ele fiindu-ne multora mangaierea sufletului candva, ca ruga, il face „vinovat” pe cat e soarele ca rasare, pe interpretul de muzica usoara (aceea din filon natural, nestemat, de zacamant), Sergiu Cioiu.

         
Zi frumoasa ca o mireasa, spuneam, neclintit de la ideea ca miresele sunt cele mai frumoase, dar numai si numai cu lumina curata, fara umbra capriciilor. intocmai a fost acea zi de noiembrie ce pledeaza pentru egalitate cu sarbatoarea gandului condus de inger! Artistul ce-a plecat intr-o zi din sumbra Romanie, urmand o speranta si afland o noua patrie in care sa-si rezideasca rosturile - America - a revenit acasa (o face mult prea rar fata de cat si-ar dori-o sau pe cat il asteapta cei care l-au indragit si nu l-au uitat). A adus cu sine un buchet de flori spirituale pentru tara sa, pe care producatorul Paul Stinga - Casa de Discuri „Eurostar” - le-a depus in tezaurul patrimonial muzical romanesc, pe un CD scump cat un suflet, frumos cat o lumina, bun cat o iubire! 

         
Oglindeste nu doar pur informativ aceasta ci si intelept si emotional. Organizatoarea unor ceremonialuri cultural artistice elevate, Oana Georgescu a sporit starea de afectivitate a reintalnirii cu artistul, prin participarea profesionista la promovarea evenimentului, iar prezentatorul unic Octavian Ursulescu a intregit-o prin colorismul viu, bogatia epica s-ar putea spune, o mandrie de expunere a esentialului ce-l reprezinta pe protagonist, crearea unei atmosfere vrednice de stima intre cei prezenti, accentuand in stilul sau exemplul a cat de frumos traiesc oamenii in prietenie si cat de urat traiesc cei in singuratate (acestia din urma se depisteaza usor in multime pentru ca se vede de departe ca ei se cred foarte importanti si nu cunosc decat felul de a trai pentru sine). Orice eveniment prezentat de Octavian Ursulescu e o corabie a culturii cu un capitan al cuvantului!

         
Rare vor fi astfel de evenimente, dar vor fi, fara indoiala. intoarcerea de azi acasa a artistului Sergiu Cioiu, chiar si pentru atat de putin timp, nu se va asemana insa, decat cu urmatoarea intoarcere, tot a sa! N-am putea crede ca a venit grabit, fugar, ne-a infierbantat gandul cu retrezirea amintirilor, apoi ne-a lasat iarasi, pentru un amar de vreme…! Il vom astepta sa se intoarca macar din cand in cand, pentru ca noi ne vom gandi neincetat la el. Ii vom asculta, reasculta cantecele si ne va fi dor…!