Cine nu iubeste natura se indeparteaza de ea, inconjurandu-se numai si numai de artefacte. Erau atat de gingase acele flori de gheata si intocmai gingasia este inclusa azi in disertatia contestatara, de parca iarna le incrusteaza cu planuri brutale. In viitor, tot mai putine geamuri vor fi inflorite de gerul iernii, deoarece aceasta dantelarie naturala va fi considerata o desueta iubire afectiva in detrimentul iubirii abstracte futuriste! Iubirea rece se consolideaza zi cu zi, iar drumul pare ireversibil!

Pe firul unor astfel de oglindiri filozofice ar fi nimerit sa se incerce introspectii in propriile impresii asupra unor domenii pe care discipolii „termopanelor” cultural artistice globale le desemneaza mai mult sau mai putin proprii actelor de duritate (putem sa ne gandim in acest context de ipoteze la unele sporturi, acrobatii de circ, dresuri de animale etc..., daca traversam lumea le observam pe toate ca neseparabile de tabloul istoric existential al omenirii).

Intruchipand judo-ul, daca e sa fixam atentia asupra unei categorii sportive, nimic nu e mai eronat decat raportarea lui la regula duritatii, cu atat mai mult cu cat e una dintre intrecerile subordonate cel mai proeminent idealului de victorie fara incalcarea principiului de respect ori de abjurare a blandetei. Judo-ul este un sport legat organic de disciplina, nu de severitatea luptei crancene! E o intrecere sportiva, nu o bataie. Justifica pregatirea tenace, talentul desavarsit, caracterul impetuos, nu atacul si pedeapsa cu decenta inuzabila! Nu e un razboi devastator ci o confruntare demna, nu e o contrapunere a arsenalelor distructive ci a abilitatilor fizice si mentale; in judo, onoarea e casta, incepe si se finalizeaza cu reverente, nu cu amenintare si savurare a anihilarii fizice a adversarului, dincolo de satisfactia biruintei sportive.

         

Candva lupta in arena cu voluptatea victoriei pacifiste prin caracterul insusi de sport, nicidecum al cruzimii o fata frumoasa ca floarea careia nici vantul nu-i smulge corola, i-o vibreaza: Ioana Babiuc. Privirea de cer, surasul in care se reciteste inima, spiritul de vulturita sunt oglinzile seductiei ei...! Putea si poate si acum sa concureze pentru frumusete si sublimitate feminina, fara sa fie detitularizata de catre nimeni, era in lupta sportiva o lebada alba avantata in ritul dominatiei categorice asupra mediului sau, iar azi, cand priveste judo-ul in demnitatea de judecator, fiind arbitra desemnata de forurile internationale de specialitate cea mai buna din Europa, induce, privind-o in splendoarea solemnitatii neincordate, la fel de frumoasa ca atunci cand intra in iuresul sportului pe saltea, conditia artisticului...! Toata alcatuirea descriptiva a portretului ei corporal si spiritual, ce nu poate fi decat afectiva consta intr-un cuvant: frumos! Nu poate nimeni sa faureasca un chip in cuvinte, al Ioanei Babiuc, neremarcandu-i calitatile toate, caci un inger cu o singura aripa nu se poate zugravi...!

         

Arbitra internationala, asadar, de judo, aceasta tanara care de la doisprezece ani slujeste la inalta cota a artei sportive spiritului combativ, profesionalismului, tehnicii si stilului competent al arbitrajului international, prin ceea ce faureste azi aduce un aport de superioritate incalculabila promovarii si dezvoltarii judo-ului romanesc, profesand ca antrenoare la CSS „Unirea” Iasi, unde, daca ar privi-o „la lucru”, chiar si eventualii rivali s-ar usca de drag, pentru ca ea „modeleaza” pe urmatorii campioni, fragedele mladite ale judo-ului romanesc. Frumoasa, harazita, luminoasa munca e aceea de a pastra sentimentul datoriei intr-o continuitate de domeniu, a ceea ce ai deprins si perfectionat prin munca, seriozitatea, talentul tau, spre a preda la randu-ti stafeta celor ce-ti urmeaza calea. Ca personalitate de tinuta morala si de inalta notorietate cucerita prin maiestrie sportiva si inspirat, corect, profesionist arbitraj, modestia ce o caracterizeaza, fara indoiala ca o aduce iarasi in pozitie inconfortabila din perspectiva principiilor sale, ca protagonista a textului acestuia ce nu se doreste a fi un laudatio, ci o simpla recunoastere a valoarei sale. Simplu, simplu, dar nu mai mult decat se poate...! 

Suntem un neam de oameni cumsecade, de ampla valoare, de patrimoniu uman national, se poate spune, fara teama de a comite exagerari, dar cotidianul pestrit, bufonic, plin de parade si bravade impostoare ii acopera pe acestia in penumbra propriei modestii.

Ziaristii si scriitorii care implinesc datoria de a ilumina corect (desi multi o fac foarte afectiv cand este vorba despre Ioana Babiuc, si o merita) identitatea in randurile elitelor romanesti a acestei maestre a sportului nasc, poate, o stare conflictuala dramatica, ivita din frustrarile impostorilor. Nici randurile de fata nu ies din aceasta caracteristica de efect. Fara sa traga zavor mintii, sa cladeasca dig inimii, sa puna ochelari ochilor, ele gasesc intre realitate si eseul afectiv uniformitate. Cine nu se lasa de bunavoie sedus de frumusetea personala si mirabilele realizari profesionale ale Ioanei Babiuc traieste ursuz o neincetata mahnire, frustrare, ura, invidie sau poate-l obsedeaza teama de a-si elibera emotiile in marturisire! Privita cu drag, Ioana Babiuc insufla bucurii in raport cu succesele sale, atat in ce priveste propria biografie sportiva, cat si evidentele realizari ale elevilor ei - o munca fructificata frumos si pe merite in multe premii si medalii.

Andres Cabeiro,  Edison Minakawa, Laid Hamouche, Ioana Babiuc, Everardo Garcia si Vincent Druaux la Japon Tokio.

Ioana Babiuc (centru), Jadranka Pongrac, Lena Sterea

Ioana Babuc, Elisabetta Fratini, Nusa Lampe

Vincent Draux, Lubo Petr, Ioana Babiuc, Guoqiao Wang si Everardo Garcia.

Intotdeauna si peste tot se iveste cate un ignorant. Este astazi timpul sa se cunoasca mai indeaproape judo-ul si practicantii acestul joc sportiv: nu este catusi de putin un sport dur, avem un reprezentant stralucit in elita arbitrajului international in persoana Ioanei Babiuc, avem o generatie de copii sportivi la aceasta disciplina, unii dintre ei campioni, pregatiti si condusi la victorie de antrenoarea Ioana Babiuc - este vorba despre copiii de la CSS „Unirea” Iasi. 

Valoarea si succesul nu se joaca la zaruri, se cuceresc prin munca, talent, forta, consecventa, spirit de invingator. Caderea la pamant poate fi o vina a gravitatiei, dar persistarea in cadere, nu! Iata, aici e aurul temperamental al Ioanei Babiuc...! Fiecare cadere a sa, e cert ca vor fi fost si acestea, deoarece nu e om sa nu traverseze si esecuri, a fost urmata de o ridicare in biruinta cu anvergura de colectivitate. Cu astfel de „portofoliu” de principii, Ioana Babiuc e un reper in lumea sportiva romaneasca. Totul e sa fie cunoscuta! Cum, oare, se faureste aceasta mai eficient decat prin intermediul presei ce-i pana la saturatie plina fie de senzationalul ostil culturii, fie de politica ostila linistii?! E plina tara de peronalitati fara personalitate, iar oameni de valoare cum e Ioana Babiuc primeste dreptul la spatiu editorial in minima generozitate! Cu toate ca este un model pentru viata, iar faptul de a o intalni, chiar si prin randurile presei e bucuria sufletului de a indragi un om frumos...!

Walter Patoor, Nuno Martins de Carvalho, Slawomir Kownacki, Vladimer Nutsubidze, Ioana Babiuc, Bukhbat Mashbat, Vincent Druaux, Everardo Garcia, Vladimir Vostrikov, Lubo Petr, Gary Takemoto