|
Evenimentul va avea loc marti, 25 aprilie 2017, ora 16:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei 12, Bucuresti, in Sala Lapidarium.
In cadrul lansarii, alaturi de autoare, vor lua cuvantul: iPS Qais Sadiq, Episcop de Erzurum, Vicar Patriarhal al Bisericii Antiohiene, Arhim. Policarp Chitulescu, director al Bibliotecii Sfantului Sinod, Acad. Ionel Candea, director al Editurii Istros a Muzeului Brailei „Carol I”, dr. Doru Badara, sef Serviciu Bibliofilie in cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” si dr. Ernest Oberländer-Tarnoveanu, Manager al Muzeului National de Istorie a Romaniei.
Istoria tiparului arab a inceput in Rasaritul Europei si in Orient cu lucrarea savarsita impreuna de Antim Ivireanul, carturar si tipograf de geniu, viitor mitropolit al Ungrovlahiei, si Atanasie al III-lea Dabbas, mitropolitul Alepului, patriarh al Antiohiei aflat intre doua pastoriri. Doua carti in limbile greaca si araba au fost tiparite in 1701 (la Snagov) si 1702 (la Bucuresti). Continuarea lucrarii a fost asumata de Atanasie Dabbas, care, primind in dar la intoarcerea sa in Siria in 1705 materialul tipografic arab creat de Antim Ivireanul, a continuat la Alep lucrarea inceputa in tara Romaneasca.
Urmatorul episod consemnat in istoria relatiilor romano-arabe prin tipar il constituie imprimarea unor carti arabe la Iasi sub ingrijirea patriarhului Silvestru al Antiohiei, calator in Moldova si in tara Romaneasca intre anii 1735-1748. Pornind pe aceeasi cale ca si ilustrul sau inaintas Atanasie Dabbas, Silvestru s-a adresat dupa 1730 domnilor Moldovei si tarii Romanesti, Ioan si Constantin Mavrocordat. Patriarhul sirian a imprimat la Iasi, in tiparnita Manastirii Trei Ierarhi, cateva carti in limba araba.
Activitatea tipografilor arabi la Iasi si la Bucuresti a contribuit la infiintarea primei imprimerii de carte ortodoxa din Liban. Literele sapate si turnate la Manastirea Sfantul Spiridon au ajuns probabil in 1750 la Beirut, la Manastirea greco-ortodoxa Sfantul Gheorghe. Primele carti tiparite aici pentru ortodocsii arabi ar putea fi inscrise asadar in posteritatea lucrarii antimiene din 1701-1702. Aceasta legatura intre Iasi, Bucuresti si Beirut, presupusa, dar niciodata probata, este documentata in cartea de fata - un pas important catre o cunoastere mai buna a inceputurilor tiparului arab in Levant.
. |