Vernisajul va avea loc marti, 19 septembrie, 2017, incepand cu ora 17:00, la sediul Muzeului National de Istorie a Romaniei din Calea Victoriei nr. 12, Bucuresti, in prezenta domnului Lucian Romascanu, Ministru al Culturii si Identitatii Nationale, precum si a reprezentantilor institutiilor organizatoare.
In vara si inceputul toamnei anului 1917 se consemneaza cele mai glorioase momente ale armatei romane in timpul Primului Razboi Mondial. La Marasti, Marasesti si Oituz „romanul a dovedit (...) cu prisosinta ca, bine armat si bine condus, putea sa tie piept oricarui soldat din lume”. Cu pretul unor mari sacrificii, in „imprejurari crude, dureros de amare pentru soldatii nostri, care luptau ca sa-si ia inapoi casele” (Regina Maria), a fost aparat ceea ce mai ramasese din Romania libera.
Pentru desfasurarea operatiunilor militare in anul 1917, Consiliul de Razboi a stabilit ca trebuiau puse in aplicare doua „lovituri”: una, data de Armata 2 Romana in zona Marasti, cu scopul de a fixa fortele inamice si de a sprijini actiunile derulate de Armata 1 Romana si o parte a Armatei 4 Rusa, care trebuiau sa dea a doua „lovitura” pe Siretul Inferior, in zona Namoloasa. Obiectivul: nimicirea gruparii principale de forte a inamicului, reprezentata de Armata 9 Germana.
In urma bataliei de la Marasti (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917) Armata 2 Romana a reusit sa faca o spartura larga de 30 km si adanca de 20 km in frontul Armatei Austro-Ungare, determinand comandamentul Puterilor Centrale sa-si schimbe planul de operatiuni si sa aduca puternice intariri in zona. Armata romana a pierdut 1460 de ostasi, alti 3419 fiind raniti si disparuti. De partea Puterilor Centrale s-au numarat 2200 de morti si 4700 de raniti si disparuti. Romanii au capturat 2700 prizonieri. Foarte important a fost si impactul moral asupra soldatilor si ofiterilor romani, care au vazut, pentru prima data, ca puternica armata inamica poate fi invinsa.
Batalia de la Marasesti (24 iulie/6 august – 21 august/3 septembrie 1917) a fost, prin durata, proportiile si intensitatea ei, cea mai mare batalie care s-a dat pe frontul romanesc in decursul razboiului mondial. Pierderea bataliei de la Marasesti a fortat Puterile Centrale sa renunte definitiv la actiuni ofensive pe frontul romanesc si sa treaca la defensiva. „Nemtii au povestit, dupa razboi, ca plecasera la lupta spre Marasesti cu usurinta, crezand ca au in fata lor oamenii din toamna precedenta si ca mare le-a fost mirarea izbindu-se de noul avant al romanilor, pe care-l comparau cu al francezilor, pe frontul de vest.” (Constantin Argetoianu)
Armata 1 Romana a pierdut 27410 oameni (16% din efectivul avut la inceputul bataliei): 5125 de morti, 9818 disparuti si 12467 de raniti. Armata 4 Rusa a pierdut aproximativ 25650 de oameni - 7083 morti, 8167 disparuti si 10400 raniti. Armata 9 Germana a inregistrat peste 60000 de oameni scosi din lupta (morti, disparuti si raniti).
Concomitent cu batalia de la Marasesti s-a desfasurat cea de-a treia batalie, de la Oituz, (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917). Oprirea ofensivei Puterilor Centrale s-a facut cu pretul unor pierderi grele: 1800 morti, din care 52 ofiteri, 4850 raniti din care 143 ofiteri, si 5700 disparuti, din care 27 ofiteri. in total, peste 12000 de luptatori. Inamicul a inregistrat, la randul sau, pierderi deosebit de mari (numai la Ciresoaia au cazut 1500 de soldati ai Puterilor Centrale).
Victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz au impiedicat scoaterea Romaniei din razboi si au oprit, temporar, inaintarea armatelor Puterilor Centrale spre Ucraina.
Expozitia realizata la Muzeul National de Istorie a Romaniei prezinta vizitatorilor, prin intermediul imaginilor, documentelor de arhiva, hartilor si obiectelor, evenimentele pline de dramatism din vara anului 1917. Mai mult decat atat, reprezinta un indemn pentru concetatenii nostri de a vizita aceste locuri unde istoria de impleteste cu natura intr-un mod extraordinar.
Expozitia este deschisa la Muzeul National de Istorie a Romaniei de miercuri pana duminica si poate fi vizitata pana la inceputul anului 2018.
. |