“O banca in parc. Mihai Eminescu si Veronica Micle, in miez de noapte, imediat dupa revelion. Regele Ferdinand si Mita Biciclista, punand tara la cale. Marele criminal Ramaru alaturi de Mihaela, una dintre victime. Un avocat si amanta sa, in zilele noastre. Fiecare are povestea lui, fiecare are problemele lui. Toate se intampla in acelasi loc, pe aceeasi banca. Cati dintre noi se gandesc la povestea obiectelor? Cati dintre noi tin minte, cu exactitate, un loc dintr-un parc? Un copac, o banca, o statuie… Sa tina minte ca FIX pe banca aia s-au sarutat prima oara. Ori ca fix langa acel copac si-au intalnit jumatatea. Spectacolul in Parc este, in acelasi timp, o lectie de istorie. Replicile personajelor sunt reale, fiind extrase din scrisori ori din discutiile dintre personaje.” (Emil Calinescu)

„Indiferent de ce val ne poarta in aceasta imitatie moderna de eden, in intimitatea ei ne regasim adesea visele insirate la poarta neimplinirii. Pentru cateva clipe, avem impresia ca totul e posibil doar pentru ca nimeni altcineva nu ne aude. Radu Iacoban isi imagineaza patru povesti de iubire inedite. Ce au ele in comun? Aceeasi banca din parc ce pare sa concentreze un microunivers de emotii si secrete. Intalnirile clandestine au un farmec atemporal tocmai pentru ca sfideaza conventia. Regizorul ne-a pregatit un spectacol impodobit cu nuantele enigmatice ale vietii care se petrece dincolo de larma societatii. Cinicii nu au de ce sa se ingrijoreze, pentru ca, in ciuda aparentelor, romantismul nu detine rolul principal. Replicile si dinamica personajelor sunt condimentate cu o delicioasa ironie. Desi, daca ar fi sa asez cu gratie punctul pe i, as zice ca cele patru mini-episoade infatiseaza o parodie smulsa din bratele fiecarei epoci prezente pe scena.” (Teodora Gheorghe, scriitor)

In timp ce o asteapta in parc, Eminescu o cheama pe Veronica prin versuri. Regele Ferdinand se afla intr-o intalnire discreta cu sfatuitoarea sa, Mita Biciclista, care il ajuta sa ia decizii importante cum ar fi intrarea in razboi. (À la guerrre! À la guerre, Maiestate! Da’ cu cine? Cum cu cine? Cu oricine!)

O studenta proaspat scapata de la servici crede ca poate gasi marea iubire oriunde, inclusiv la un necunoscut, binecunoscut criminal in serie al anilor ’70, pe cand comunismul era in floare, iar accesul la informatie era interzis. (Nu se scrie in presa ca sa nu se sperie lumea.)  (Judy Florescu, Ziarul Metropolis)