Lansarea va avea loc la libraria Humanitas din Fundul Curtii, pe Calea Victoriei, nr. 120.

Invitati: Felix Nicolau, Cristina Nemerovschi si actrita Crina Matei, care va recita din Visul unei nopti pe Facebook.

„Visul unei nopti pe Facebook” este cel de-al treilea volum de poezie semnat de Mirela Lungu. “Who the fuck is Mirela Lungu? Exclamatia imi apartine. Pe vremuri, ea era C’EST QUI SCOALA DE SECURITATE DE LA BANEASA? Raspuns: Mirela Lungu e ultimul val. O poeta de ultim val. O femeie de pe ultimul val. Filosoafa, dezinhibata, calculata si rece pana in prasele, dar gata (v-o marturisesc cu mana pe inima!) de orice nebunie, amorezata pana in varful unghiilor de versul clasic, dar tragandu-si-o cu sete, in acelasi timp, cu versul liber, capabila de orice replice prozaice & prozastice, dar, oh si vai, in stare sa indeplineasca orice dorinta perversa oricarui sonet, ea este inger si demon, odalisca & desfranata & fresca & sfanta. In stare sa te innebuneasca pana la lacrimi cu pozele ei poetice si cocheta pana la isterie. Gata sa violeze si sa se pocaiasca, en meme temps. Noaptea de veghe trece pentru ea ca noaptea de dragoste si vicevercea. Plangi, copila? A fost cruda-nvinuirea…Fara razim. Fara fond…Tu esti sfanta prin iubire…:)si parsiva pana-n al noulea cer. si vampa, fara sa fi atins vreun barbat, vreodata. Mirela Lungu este abecedarul tuturor complexelor noastre”, scrie Mihail Galatanu, dupa lectura volumului. La randul sau, criticul literar Alex Stefanescu marturiseste ca “citind versurile jucause-tandre-deznadajduite-senzuale-provocatoare ale Mirelei Lungu, am simtit ca sunt, rand pe rand: ofiterul francez care a cucerit-o si apoi a parasit-o pe calugarita portugheza Mariana Alcoforado, profesorul Gavrilescu, din nuvela La tiganci  a lui Mircea Eliade, imbatat de efluvii de feminitate, sclavul de pe o plantatie de cafea biciuit de stapana plantatiei. Autoarea este de o sinceritate socanta, ca un numar de strip-tease. Inteligenta, talentata si… blonda, ea le razbuna pe blondele din bancuri.”

Din romanul “Lustruirea armelor”, de Mihail Galatanu, un roman care ne vorbeste pe un ton direct, si totusi rafinat, despre maturizare, iubire, femei, pierdere, timp si in final moarte:

„Si, totusi, vanam ceva? Vanam femei.

Barbatul e un vanator, nu? Nascut vanator.

Lustruiti armele. Bine, bine, le lustruim, dar pentru ce?

Asa, pur si simplu. Trebuie sa lustruiesti ceva.

Sa lustruim. Sau poate vanam insesi razele soarelui.

Vanam insasi lumina, devreme ce lustruiam cu atata osardie, punind suflet din sufletul nostru vesnic, nemuritor.”

***

„Laura este Ea. Pentru tine, este Ea. Laurita. Daurita. Laurie. Lauri. Lori. Lora. Lauras. Tauras. Taurita. Taurina. Tauri. Torro. Torrino. in toate felurile. Alint. In toate felurile. Nume. in toate felurile. Esti frumoasa, Laura. Esti iubita mea.

Iubita in toate felurile. In toate orificiile.

In toate chipurile.

Laura este subtire si are o voce gutural-afectata. Sani mici. Par cu gust de festivalul castanelor coapte. Are un miros al ei, simplu, de parfum ieftin.

Si nu stiu sigur daca o iubesc sau nu, dar ce baiat stie asta la o asemenea varsta? Ne jucam, deocamdata ne jucam.”