Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
15 august 2020
Recomandări
Casa cu suricate (r: Radu Afrim) vine la Teatrul Național București
(Teatru)
Spectacolul ”Casa cu suricate”, regizat de Radu Afrim la teatrul National ”Marin Sorescu” Craiova vine la Bucuresti pentru o reprezentatie marti, 28 ianuarie. Biletele s-au pus astazi in vanzare pe mystage.
CASA CU SURICATE

David Drábek, regia Radu Afrim
Durata: 180 min. cu pauza
Scenografia: Irina Moscu
Traducerea: Mircea Dan Duta
Asistent Regie: Catalin Miculeasa
Regia Tehnica: Cristi Petec

Distributie: Raluca Paun (Rozica), Iulia Lazar (Valerica), Ramona Dragulescu (Nutzi), Alex Calangiu (Ion), Claudiu Mihail (Lentziu), Vlad Udrescu (Samuel/a), Catalin-Mihai Miculeasa (Buddha Boy), Romanita Ionescu (Mama), Constantin Cicort (Tatal),

Intr-o casa plina cu suricate, pe langa pasari sabot si o cartita moarta, vietuiesc trei surori. Sora cea mica este bantuita de amintirea unei mame nebune si nu a mai parasit suricatele de un an de la moartea subita a tatalui. Cea MARE s-a cuibarit in fata televizorului si a mancat pana la imobilizare. Sora mijlocie este singura care munceste pentru a intretine casa cu suricate.
Peste tot si toate guverneaza spiritul unui fake Budha. Fetele sunt captive in acest univers extravagant.
Trei barbati apar in viata lor si le zbuciuma existenta.

casa cu suricate


„Daca in alte spectacole ale regizorului existau doar tuse de acest fel care amprentau limbajul, ca elemente afrimiene de constructie spectaculara, aici se creeaza, practic, o noua limba, asta sustinind claustrarea surorilor care isi delimiteaza teritoriul nu doar fizic, ci si prin limbaj... Are you dreaming? intreaba regizorul la inceputul spectacolului si da drumul acestui vis absurd, romantic, comic si cosmaresc deopotriva. Este universul lui Afrim, cu personaje reale si ireale („foste“ personaje, vorba Groparului din Hamlet) care coexista intr-un spatiu la marginea imaginarului, o lume care se sufoca in propriile frici si fantasme. Ca in mai toate spectacolele sale, Afrim face vizibile convulsiile emotionalului.”
Oana Stoica, Trei suricate, Dilema veche, nr. 794, 9-15 mai 2019

„Spectacolul sensibil conceput de Radu Afrim incearca sa spuna despre cevaul si cinevaul universal din noi, incearca o pozitionare transcendenta pornind de la si concentrandu-se pe particularul unor persoane si al situatiilor lor de viata asa cum sunt privite in textul lui David Drábek, tradus de Mircea Dan Duta... o atmosfera onirica in care decorul presupune elemente naturale (apa, helesteul), animale care par intr-o stare dintre viata si moarte (suricate care se misca, fara a fi vii si a caror aparenta nu te duce insa cu gandul la taxidermie), un buddha insufletit situat deasupra lucrurilor, cumva la etaj, vulturii-bec si un panou coborand lent si de pe care neonul alb ne intreaba are you dreaming?”
Madalina Nica, Cu macar „o tara de empatie” despre tandrete multa, revista SpectActor nr. 1/2019

„... femeile sunt purtatoare de mesaj. Cel mai spectaculos este rostit de Raluca Paun in punctul de inflexiune a spectacolului, dupa o acumulare suficienta de simpatie din partea publicului. Irumpe in scena reproducand fidel personajul jucat de Divine (drag queen, iata o alta „galerie de cartita” pe care o „sapa” Afrim in spectacol) in Pink Flamingos, referinta la curentul „arta abjecta” – punct de plecare pentru o discutie post-spectacol, rosteste un bine cadentat discurs care uimeste, apoi aprinde si entuziasmeaza spectatorii ca la o intrunire electorala. Chiar daca acestia poate nu realizeaza prea bine tot ce li se spune: filme trash, „gata cu filmele de multiplex”, „gata cu femeile degresate”, nu au cum sa nu exulte la acest punct al „manifestului”: „noi sa jucam in filme, noi, cu numele adevarate”. Iar creatia lui Radu Afrim se sustine in baza acestui manifest.”
Marius Dobrin, Copertile vietilor noastre, revista SpectActor, nr. 1/2019

casa cu suricate 3


Univers sonor: Radu Afrim

Sound design: Calin Topa

Afis: Cosmin Florea

Consultanta limbaj mimico-gestual: Filomela Salahoru


Regia tehnica: Cristi Petec

Light design: Dodu Ispas si Stefanita Rezeanu

Makeup:  Minela Popa si Mihaela Guran

Sunet: George Udrea si Marius Marciu

Sufleur: Ramona Popa


casa cu suricate2

foto Cristi Floriganta


.



Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate