Discursul expozitional continua cu prezentarea celui mai vechi manuscris de cult al muzeului, reprezentativ pentru cultura veche, respectiv Tetraevanghelul slavon caligrafiat si miniat la manastirea Prislop, in Tata Hategului, de catre cuviosul Nicodim de la Tismana, in anii 1404 - 1405, langa care se gaseste un alt Tetraevanghel slavon, a treia carte tiparita in centrul tipografic de la Targoviste, primul de acest fel din Tara Romaneasca, de catre ieromonahul Macarie, sub patronajul domnitorului Neagoe Basarab, caruia ii este inchinata postfata, unde se mentioneaza printre altele anul tiparirii: 1512.

Secolul romanesc al tipariturilor sau veacul Luminilor (facand abstractie de epoca brasoveana a tiparului romanesc initiat de diaconul Coresi, muzeul nedetinand in colectie piese reprezentative pentru aceasta perioada) continua in expunere cu primele carti tiparite in limba romana in Tara Romaneasca si Moldova. Dintre acestea amintim: Pravila cea Mica de la Govora (1640) - prima carte tiparita in limba romana in Tara Romaneasca, Cazania lui Varlaam (1643) - prima carte tiparita in limba romana in Moldova, la Iasi, un monument de limba literara, care a avut cea mai larga circulatie din tot spatiul romanesc medieval, Psaltirea pre versuri tocmita, Uniev (Polonia), 1673 - primul monument de limba poetica romaneasca, continand numeroase pasaje de proza ritmata, respectiv diferite texte si talcuiri ale Psalmilor lui David, din Vechiul Testament. Mitropolitul Dosoftei, autorul si editorul cartii, a fost unul dintre cei mai mari carturari romani, initiatorul unor activitati culturale de maxima importanta, fiind primul poet liric national, primul versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator al cartilor de slujba in limba romana.

Seria prezentarii se sfarseste cu un alt monument de limba romaneasca, astfel amintim Biblia lui Serban Cantacuzino tiparita la Bucuresti in 1688, devenita prima traducere si tiparire integrala a bibliei in limba romana.

Pentru secolul al XVIII-lea am ales o serie de trei carti, foarte importante pentru originea, definirea si structura gramaticala a limbii romane. Samuil Micu Klein a scris prima gramatica a limbii romane tiparita integral cu litere latine, considerate de autorul ei  „Vechile litere ale romanilor, identice cu cele ale latinilor sau vechilor locuitori ai Romei, de la care acestia isi trag originea”. Este vorba de Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, Viena, 1780, constituind „un adevarat act de nastere a lingvisticii si filologiei nationale”. Foarte raspandita in intreg spatiul romanesc pentru „iubirea patriei, a crescinitatii si a rumanilor ce vorbesc cu aceasta limba” este lucrarea unui boier roman de vita veche Observatii sau bagari de seama asupra regulelor  si oranduielelor gramaticii rumanesti adunate si alcatuite acum intaiu, da dumnealui Ianache Vacarescul, tiparita in tipografia Episcopiei Ramnicului, 1787. Cartea cunoaste o a doua editie in acelasi an, la Viena, demonstrandu-si valoarea prin prisma problematicii dezvoltate: originea latina a limbii romane, a unitatii acesteia si necesitatea folosirii neologismelor, fiind considerata una dintre manifestarile cele mai importante din zorii aparitiei limbii literare unitare. Gramatica romaneasca alcatuita de Radu Tempea, tiparita la Sibiu in 1797 este prefatata de o „Cuvantare inainte” a autorului de unde putem descifra mesajul intrinsec al lucrarii concentrat pe romanitatea limbii romane, care este limba parinteasca sau „ramleneasca”.

Toate aceste capodopere ale limbii romane i-au inspirat pe literati, printre care poetul Alexei Mateevici, autorul poeziei „Limba noastra”, din care redam o strofa memorabila, definind vesnicia autentica romaneasca, actuala in prezent si, speram, mai ales in viitor: Limba noastra-i limba sfanta/ limba vechilor cazanii/ Care-o plang si care-o canta/ pe la vatra lor taranii.

Va invitam sa vizitati expozitia, pana in data de 4 februarie, unde veti descoperi si alte creatii literare remarcabile.