Asemenea lui Hermann Kafka, si in ziua de astazi exista adulti care concep existentele copiilor ca pe o prelungire a vietii lor, asezandu-le acestora pe umeri o povara greu de dus: continuarea idealurilor si viziunilor proprii. Franz voia sa fie inteles de tatal sau, Hermann, dar in acelasi timp, anticipa ca nu va fi inteles. Herman Kafka desconsidera fara pic de sensibilitate alegerile facute de fiul sau, fie ca este vorba despre o slujba sau despre o potentiala sotie. Intr-un emotionant si direct gest de dezvaluire, asemenea protagonistului din „Procesul”, Franz analizeaza injustitia, intruchipata, in cazul scrisorii de fata, in vesnica tensiune cu tatal sau. Totusi, Franz Kafka nu si-a atacat tatal, nu l-a jignit si nici nu i-a pretins scuze, nu si-a dorit o despartire definitiva, ci aproape toata nemultumirea sa a fost indreptata asupra propriei persoane, slabe si nepregatite pentru viata, constienta ca lucrurile nu se vor schimba, indiferent cat de tare „va striga”. Lipsit de curaj sau de tarie sufleteasca, scrisul i-a devenit, astfel, un refugiu. Doar prin scris Kafka a reusit sa riposteze fata de figura sa paterna, atat de proeminenta inca din frageda copilarie si tot prin scris a incercat sa salveze relatia lor dificila. 

„Folosind elementele performative, microfoanele, televizoare, boxe, stative si diverse dispozitive de lightdesign, spatiul scenic va deveni treptat un simbol al tumultului, al aglomerarii, al presiunii si al opresiunii. Proiectul propane o instalatie multimedia performativa. Combinand elemente de teatru, video art, sunet si interactiune cu publicul vom crea o experienta imersiva care exploreaza relatia tumultoasa dintre Kafka si tatal sau. Spectacolul ofera publicului o introspectie  profunda in psihicul lui  Kafka  si in complexitatea relatiilor familiale. Elementele spectaculare scot la  iveala teme universal precum nevoia de aprobare   parinteasca, lupta pentru identitate si impactul emotional al conflictelor nerezolvate.  Printr-o interpretare intensa si captivanta, actorul Mircea Dragoman da viata suferintei si vulnerabilitatii lui Kafka, invitand spectatorii sa reflecteze asupra propriilor relatii si experiente personale.” Catalin Bocirnea

Kafka „nu e nici optimist, nici pesimist, nici idealist si nici un sceptic. Kafka este un observator care poseda rara capacitate de a transforma realitatea in metamorfoze, in parabole, in alegorii. Ne-a facut constienti de consecintele propriilor noastre limite, dorinta noastra nesatuita de a reconstrui mereu Turnul Babel. Si de actul disperat al perpetuei noastre experiente sisifice“ (William Kluback)

adaptare de Edith Negulici dupa romanul omonim de Franz Kafka

traducere din germana de Mircea Ivanescu

Distributie: Mircea Dragoman
Regia: Catalin Bocirnea
Asistent regie: Rebecca Rauh
Scenografia: Raul Cioaba
Scenotehnica: Paul Stroia
Univers sonor: Cosmo Stanciu