| Scrisoare către tata |  |
| (Teatru) |
| La centenarul mortii sale, opera lui Kafka caracterizata printr-o viziune halucinanta, grotesca, tragicomica asupra realitatii, ramane dureros de actuala, continuand sa inspire si sa fascineze prin abordarea sa unica si provocatoare. Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice Scrisoare catre tata sta la baza acestui spectacol omagial, creand o atmosfera sufocanta si surprinzand tensiunea psihologica intr-un mod captivant. |
Franz Kafka a absentat din lumea exterioara aflata intr-un perpetuu balans intre linistea si frivolitatea perioadei Belle Epoque si instabilitatea generata de Primul Razboi Mondial, indreptandu-si toata atentia spre interiorul sau, spre sufletul sau dominat de tristetea-i profunda, de neinteles pentru cei din jurul sau. Fiind primul nascut al lui Hermann si al Juliei Kafka, Franz a fost condamnat sa duca mai departe numele Kafka si sa devina o prelungire a tatalui sau. „Indatoririle” sale de prim-nascut, amestecul de vina, teama, iertare, angoase, il determina pe Franz sa-i scrie tatalui sau o scrisoare in care-si va asterne toata frustrarea acumulata, toate sfortarile care se doreau a fi iertari, toate acele lucruri care au ramas nespuse.
Asemenea lui Hermann Kafka, si in ziua de astazi exista adulti care concep existentele copiilor ca pe o prelungire a vietii lor, asezandu-le acestora pe umeri o povara greu de dus: continuarea idealurilor si viziunilor proprii. Franz voia sa fie inteles de tatal sau, Hermann, dar in acelasi timp, anticipa ca nu va fi inteles. Herman Kafka desconsidera fara pic de sensibilitate alegerile facute de fiul sau, fie ca este vorba despre o slujba sau despre o potentiala sotie. Intr-un emotionant si direct gest de dezvaluire, asemenea protagonistului din „Procesul”, Franz analizeaza injustitia, intruchipata, in cazul scrisorii de fata, in vesnica tensiune cu tatal sau. Totusi, Franz Kafka nu si-a atacat tatal, nu l-a jignit si nici nu i-a pretins scuze, nu si-a dorit o despartire definitiva, ci aproape toata nemultumirea sa a fost indreptata asupra propriei persoane, slabe si nepregatite pentru viata, constienta ca lucrurile nu se vor schimba, indiferent cat de tare „va striga”. Lipsit de curaj sau de tarie sufleteasca, scrisul i-a devenit, astfel, un refugiu. Doar prin scris Kafka a reusit sa riposteze fata de figura sa paterna, atat de proeminenta inca din frageda copilarie si tot prin scris a incercat sa salveze relatia lor dificila.
Dincolo de criza adolescentina si de rebeliunea autorului impotriva tiraniei parintesti, impresioneaza cunoasterea de sine a autorului in incercarea de a-si intelege tatal. Autorul distinge intre perceptiile micului Franz Kafka si cele ale adultului Franz Kafka, incercand sa afle unde e vinovat el insusi, unde e vinovat tatal sau, si mai ales, unde nu exista niciun vinovat. Scrisoarea va ramane doar literatura, Hermann Kafka neintrand niciodata in posesia ei. Franz ii inmaneaza scrisoarea doar mamei sale, rugand-o s-o transmita mai departe, lucru care nu se va mai intampla.
„Folosind elementele performative, microfoanele, televizoare, boxe, stative si diverse dispozitive de lightdesign, spatiul scenic va deveni treptat un simbol al tumultului, al aglomerarii, al presiunii si al opresiunii. Proiectul propane o instalatie multimedia performativa. Combinand elemente de teatru, video art, sunet si interactiune cu publicul vom crea o experienta imersiva care exploreaza relatia tumultoasa dintre Kafka si tatal sau. Spectacolul ofera publicului o introspectie profunda in psihicul lui Kafka si in complexitatea relatiilor familiale. Elementele spectaculare scot la iveala teme universal precum nevoia de aprobare parinteasca, lupta pentru identitate si impactul emotional al conflictelor nerezolvate. Printr-o interpretare intensa si captivanta, actorul Mircea Dragoman da viata suferintei si vulnerabilitatii lui Kafka, invitand spectatorii sa reflecteze asupra propriilor relatii si experiente personale.” Catalin Bocirnea
Kafka „nu e nici optimist, nici pesimist, nici idealist si nici un sceptic. Kafka este un observator care poseda rara capacitate de a transforma realitatea in metamorfoze, in parabole, in alegorii. Ne-a facut constienti de consecintele propriilor noastre limite, dorinta noastra nesatuita de a reconstrui mereu Turnul Babel. Si de actul disperat al perpetuei noastre experiente sisifice“ (William Kluback)
adaptare de Edith Negulici dupa romanul omonim de Franz Kafka
traducere din germana de Mircea Ivanescu
Distributie: Mircea Dragoman
Regia: Catalin Bocirnea
Asistent regie: Rebecca Rauh
Scenografia: Raul Cioaba
Scenotehnica: Paul Stroia
Univers sonor: Cosmo Stanciu
Programul reprezentatiilor:
15 octombrie, ora 19 si 12 noiembrie, ora 19, Goethe Institut, Bucuresti
27 octombrie, ora 19, Asociatia HEARTH, Bucuresti
21 si 22 noiembrie, ora 18, Muzeul "Vasile Pogor" – Casa Junimii, Iasi
Spectacol realizat cu sprijinul UNITER & Centrul Cultural German Iasi
Parteneri: Goethe-Institut Bucuresti, Teatrul Evreiesc de Stat, Forumul Cultural Austriac, Asociatia HEARTH, Editura Humanitas Fiction, Muzeul National al Literaturii Romane Iasi
. | |
|
|
|