| Enter the circuit! Romaniacore | Vernisaj Apartament 6 la Galeria „Octav Băncilă” Iași |  |
| (Arte vizuale) |
| Colectivul artistic Ap.6 anunta deschiderea expozitiei „ROMANIACORE” pe 22 decembrie 2024, la ora 18:00 la Galeria „Octav Bancila” din Iasi. |
Aceasta expozitie reuneste lucrarile artistilor Ruxandra Margineanu, Ioana Mihai, Radu-Mihai Tanasa, si este curatoriata de Ioan Coroama. Ghidati de o scrutare critica a intilnirii dintre biografia afectiva si spatiul politic, cei trei artisti propun, aluziv, o interventie inter-mediala care sa deschida calea unui dialog al contrariilor. Iar cand spunem dialog al contrariilor, spunem dialog al portretizarilor plurale ale unei Romanii ideale, concept confiscat de promisiunile electorale si golit de orice semnificatie specifica.
„Folosindu-se de mijloacele colajului-video, performance-ului si colajului vizual, membrii colectivei exploreaza modalitatile prin care spatiul mental-afectiv se lasa inundat de continuturile unui loc invizibil, acel loc fara loc al naratiunilor ideologice. Fiecare dintre cei trei se intreaba in maniera sa cum putem deconstrui presupozitiile mitologice mascate in propriile sisteme de perceptie, reprezentare si actiune. Inainte de a crede ca putem modela realul pe care il impartasim, artistii desfasoara un pas colectiv inapoi spre reflectie, pornind de la certitudinea ca orice subiectivitate care modeleaza este la randul sau mai intai modelata de catre fluxuri semiotice, fluxuri materiale, sau fluxuri sociale. Vom fi martorii unui efort reflexivo-participativ de deconstructie a discursurilor si practicilor ce au promis ca vor face vizibile adevaruri pe care voiau de fapt sa le ascunda.”, mentioneaza Ioan Coroama, curatorul expozitiei.
Cei trei artisti ne amintesc in moduri diferite ca politica nu poate fi altfel decat terestriala, iar atunci cand ea se transforma in pura retorica si uita de propria sa materialitate, arta este chemata sa o readuca la sol. Va invitam sa transformam Galeria „Octav Bancila” intr-un apartament al artei in care politicul sa isi poata face loc pentru a ateriza: ROMANIACORE, Apartament 6, Afect – Reprezentare – Dislocare/Deplasare – Participare – Actiune!
Expozitia va putea fi vizitata prin programare pana pe 8 ianuarie 2025 la numarul de telefon 0745 573 716 sau prin email la ap6.contact@gmail.com.
AP.6 este un grup de tineri artisti ce exploreaza din multiple perspective atmosfera anilor 2000 prin interpretari vizuale multimedia. Ei se concentreaza pe o abordare critica si reflexiva utilizand forme personale ale memoriei afective nu doar pentru a reconfigura atmosfera anilor 2000, ci si pentru a aduce in prim-plan anumite aspecte pe care membrii le au in comun. Membrii grupului sunt Ruxandra Margineanu, Ioana Mihai, Marean (Marian Stavarache), Pansy (Alexandra Tirpescu), Radu Mihai-Tanasa si Cristiana Ursache.
ARGUMENT CURATORIAL | ENTER THE CIRCUIT! ROMANIACORE. GRUPUL ARTISTIC APARTAMENT 6
Sisteme de productie sau sisteme de generare, se intreba Bruno Latour intr-unul dintre eseurile sale de eco-politica. Arta ar trebui sa genereze, adica sa se auto-genereze ca efect al realitatii din care provine. Pe de-o parte reprezentare, pe de cealalta parte deplasare sau participare. Prezentul proiect al colectivei artistice Apartament 6 provine tocmai din aceasta tensiune constitutiva a gestului artistic. Ghidati de o scrutare critica a intalnirii dintre biografia afectiva si spatiul politic, cei trei artisti propun, aluziv, o interventie inter-mediala care sa deschida calea unui dialog al contrariilor. Iar cand spunem dialog al contrariilor, spunem dialog al portretizarilor plurale ale unei Romanii ideale, concept confiscat de promisiunile electorale si golit de orice semnificatie specifica. A genera o Romanie ideala inseamna a imagina un loc absent, un semnificat transcendental ce se proiecteaza in exterioritatea mentalului ca arhetip nedefinit si diferential. Cum partajam acest arhetip care difera de sine insusi de la spatiu personal la spatiu personal? Radicalitatea acestui demers nu consta in contestare, ci in marturisirea unei intalniri intre afecte solare si afecte viscerale, intre nostalgie critica si mitologizare fictionalizanta.
Plecand de la o arhiva personala transgenerationala, Radu-Mihai Tanasa exploreaza modul in care imaginea si narativa spatiului romanesc sunt modelate prin prisma unor diferite publicatii din secolul trecut. De la benzi desenate si almanahuri comuniste ce propagau imaginea Republicii Socialiste Romania, pana la carti publicate in Europa Occidentala despre Bisericile din Nordul Transilvaniei si insemnatatea lor spirituala, Radu-Mihai Tanasa este interesat de diferenta dintre perceptia culturala proprie si cea exterioara. Nostalgia capata atat valente personale, culturale cat si politice, mai ales din perspectiva diasporica a artistului. Pelerinajul diasporic apare ca proces de constientizare a unei disforii manifestate prin sentimentul de incertitudine in fata viitorului. Pot exista portretizarile unei Romanii ideale in afara unui conflict al ideologiilor? Putem oare sa percepem o astfel de imagine detasandu-ne complet de un camp ideologic, sau este acesta un mijloc esential de intelegere a lumii pentru fiinta umana?
Pornind de la lucrarea sa de disertatie Resita, in care a folosit drept sursa de inspiratie cartile postale ale bunicului sau pentru a reda peisaje feroviare nostalgice, Ruxandra Margineanu cauta sa deplaseze nostalgia unui anumit imaginar al muncii catre nostalgia fata de perioada in care Romania a cunoscut cea mai rapida dezvoltare a infrastructurii. Insa nostalgia exprimata de lucrarile artistei nu este una mimetica, orientata pe reproducerea unui afect purificat de orice inspectare mefienta. La o prima vedere am putea cadea prada unei nostalgii pentru un topos inexistent al biografiei noastre, acel trecut care nu ne apartine, acel era mai bine inainte. Insa artista ne semnaleaza ca nu putem ramane suspendati intr-un adevar al afectului nostaglic, adevar ce oculteaza celelalte manifestari ale trecutului: faptul ca Romania si-a dezvoltat infrastructura in regimul comunist-ceausist si totusi acesta nu poate fi recuperabil in totalitatea sa constituie doua afirmatii contrarii ce sunt la fel de adevarate pentru pozitia din care Ruxandra Margineanu isi exploreaza propria afectivitate.
Exista deci o dimensiune critica a reprezentarii, ce se chestioneaza cu propriile sale mijloace. Reprezentarea care se instraineaza de sine. Am putea denumi aceasta dimensiune drept dimensiunea generativa a reprezentarii. Insa exista si o dimensiune actionala a reprezentarii care nu doar ca se deplaseaza ci se si depaseste pe sine. Nu lasam sa se inteleaga ca prima dimensiune ar fie mai putin angajata sau participativa decat a doua.
Dimensiunea actionala reiese din performance-ul intitulat uat da fac rumenia???, unde Ioana Mihai ironizeaza derapajele din contextul politic al Romaniei in 2024. Decizia Curtii Constitutionale de a dispune renumararea voturilor, in ciuda unui climat national marcat de extremism si instabilitate, reflecta o ierarhizare care limiteaza vocea cetateanului. Pentru a critica absurdul situatiei, artista a creat performance-ul in care distribuie buletine de vot false in spatiul public, ironizand intentia si metodologia controversata a renumararii. Demersul de referinta a avut disfunctionalitati evidente: lipsa observatorilor independenti, inexistenta unei filmari oficiale si sacii de voturi gasiti nesigilati corespunzator. In ciuda acestor nereguli grave, Biroul Electoral Central a continuat procedura fara masuri suplimentare, contribuind si mai mult la alienarea fata de scena politica. Lucrarea evidentiaza fragilitatea mecanismului electoral si efectul de instrainare asupra cetateanului, redus la un simplu observator pasiv al propriei excluderi. Actul simbolic al distribuirii acestor buletine false devine o forma de rezistenta artistica, atragand atentia asupra problemelor structurale care perpetueaza lipsa de incredere in democratia romaneasca. Gestul artistei este acela al unei deturnari actioniste menite sa recastige simbolic statutul cetateanului de participant direct in viata politica. Orice efort de a obscuriza procesul electoral, si de a reduce accesul la informare doar la o categorie exclusiva este invalidat de plasarea in plina strada a unor saci cu voturi false de catre artista.
Daca lucrarile lui Radu-Mihai Tanasa propun o interogatie asupra statutului pe care il au ideologiile in procesul de mitologizare a trecutului, lucrarile Ruxandrei Margineanu propun o critica in fata blocajului afectiv-nostalgic generat de intalnirea cu aceeasi mitologizare a trecutului. Edulcorarea reprezentarilor avansului tehnologic al statelor socialiste, mascand competitia pentru inarmare intre Vest si Est, trimite la o forma de socialism futurist-fantastic, spatiu de interogatie comun pentru cei doi artisti. Insa in vreme ce colajele vizuale ale lui Radu-Mihai Tanasa anunta umplerea unui loc absent ce asteapta viitorul ce sta sa vina, colajele video ale Ruxandrei Margineanu anunta dislocarea catre Acum, sau in limbaj fenomenologic, prezentificarea, unui loc absent ce a fost candva prezent (pentru bunicul sau), dar care nu a existat de fapt niciodata pentru artista. Eforturile celor doi ne sugereaza ca orice reprezentare este de fapt o re-prezentare, adica o diferentiere critica a ceea ce se prezinta, acel ceva ce nu poate fi receptat prin imitatie, ci recreat, adica modelat, deplasat, dislocat. Gestul Ioanei Mihai trimite de altfel tot la o forma de deplasare, dar de data aceasta performativa : deplasarea unor obiecte dintr-un loc ascuns, nestiut, care poate fi inlocuit cu un anumit spatiu mental al fricii si al afectelor viscerale, intr-un loc concret, accesibil oricarui trecator, un loc ce semnifica vizibilitatea imediata a suprafetei, care din suprafata fizica devine o suprafata politica. Se instaureaza o etica a ceea ce am putea numi drept politicile tactile, a vota nu inseamna doar a vota pe cineva, ci a atinge o suprafata materiala, a o stampila, pentru a genera straturi ale dorintelor, ale drepturilor, ale obligatiilor cetatenesti si ale actiunilor reformatoare. A vota inseamna a idealiza si a cartografia.
Tocmai de aceea putem afirma ca cei trei artisti ne amintesc in moduri diferite ca politica nu poate fi altfel decat terestriala, iar atunci cand ea se transforma in pura retorica si uita de propria sa materialitate, arta este chemata sa o readuca la sol. Sa transformam locul in care ne aflam intr-un apartament al artei in care politicul sa isi poata face loc pentru a ateriza : ROMANIACORE, Apartament 6, Afect – Reprezentare – Dislocare/Deplasare – Participare – Actiune!
Ioan Coroama este pasionat de limbaj(e). Scrie si traduce poezie si texte filosofice. Practica sa cauta modelarea unor cimpuri relationale trans-mediale prin intalnirea dintre sunet, text si imagine. Este interesat de cercetarea sonora si muzica electronica, folosind poezia ca mediu de tranzitie intre spatiul acustic si cel vizual. Licentiat in filosofie cu o teza despre ontologia procesualista, actualmente este masterand in cadrul programului de medical and environmental humanities al departamentului de filosofie al Universitatii Bourgogne, Dijon. Debutul sau in poezie, Colectiva, a aparut in 2022 la OMG Publishing House.
Ioana Mihai este o artista vizuala emergenta care isi desfasoara activitatea in Bucuresti, Romania. Aceasta dezvolta teme cu dimensiuni sociale si culturale, avand ca scop cresterea gradului de constientizare a preocuparilor comunitatii in care activeaza. Practica ei presupune modelarea ideilor in forme si tehnici multidisciplinare.
Experienta personala joaca un rol central in parcursul artistic al Ruxandrei Margineanu, incercand sa dezvolte subiecte atat din amintiri, cat si printr-o analiza obiectiva, provenind din cultura si aspectul Romaniei din timpul si dupa regimul comunist. Fiind la inceputul carierei, cauta sa exploreze cat mai multe tehnici, iar in prezent are un interes pentru animatia traditionala si tipografie, cu ajutor carora cerceteaza elemente diferite din Europa de Est intr-o maniera neutra, fara sa isi asume un rol critic sau acuzator.
Radu-Mihai Tanasa isi defineste practica artistica actuala in jurul ideii de disforie culturala, vazuta dintr-o pozitionare autoetnografica, diasporica, est-europeana/balcanica. Foloseste o metodologie interdisciplinara bazata pe video, performance, desen si muzica pentru a crea instalatii media captivante care actioneaza ca portaluri catre lumi alternative, in care publicul si artistii deopotriva sunt invitati sa-si imagineze o lume dincolo de limitarile actuale impuse de cultura si ideologii, dincolo de inhibitii si prejudecati.
AP.6 este un grup de tineri artisti ce exploreaza din multiple perspective atmosfera anilor 2000 prin interpretari vizuale multimedia. Ei se concentreaza pe o abordare critica si reflexiva utilizand forme personale ale memoriei afective nu doar pentru a reconfigura atmosfera anumitor perioade, ci si pentru a aduce in prim-plan anumite aspecte pe care membrii le au in comun. Membrii grupului sunt Radu-Mihai Tanasa, Ioana Mihai, Pansy (Alexandra Tirpescu), Marean (Marian Stavarache), Ruxandra Margineanu si Cristiana Ursache.
. | |
|
|
|