| Acum niște ani |
| 22 februarie 2025 |
| 1632 • |
Galileo Galilei publica Dialog despre cele doua mari sisteme ale lumii |
| 1788 • |
S-a nascut Arthur Schopenhauer (d. 1860) |
| 1810 • |
S-a nascut Frederic Chopin (d. 1849) |
| 1900 • |
Prima auditie, la Paris, a "Sonatei nr. 2 pentru vioara si pian" de George Enescu (la pian - George Enescu) |
| 1903 • |
S-a nascut Tudor Musatescu (d. 1970) |
|
|
|
|
| În februarie, soarele răsare din Marea Neagră, cu arie și ecou, în seara de operă de la Teatrul Coquette |  | | (Muzică) | | Cum noptile incep sa scada si zilele palpita tot mai vesel a nou, va invitam joi, 27 februarie 2025, sa intampinam impreuna primavara la o noua seara de opera la Teatrul Coquette. Alaturi de soprana Cristina Fieraru si de chitaristul Maxim Belciug, vom pasi in fantasticul univers liric, unde muzica ne ridica deasupra povestilor de zi cu zi si ne pune fata in fata cu propriile emotii eliberatoare. | Arii si ecouri, Händel si romante, Purcell si flamenco, pe scena se vor perinda unele dintre cele mai frumoase partituri, intr-o combinatie indrazneata de culori si idiomuri, adunate, in acelasi buchet, de atractia contagioasa a bucuriei de a canta. La final, in foaierul treatrului, vom ciocni cu artistii un pahar de vin bun oferit de CRAMA HISTRIA, savurand amintirea acordurilor solare ale celebrei ’O sole mio, aceasta cantoneta devenita simbol muzical al Italiei si care s-a nascut, de fapt, pe malul Marii Negre, la Odessa.
’O sole mio este, probabil, cel mai faimos cantec italian din toate timpurile. Multi interpreti l-au cantat, inclusiv Frank Sinatra, Brian Adams, Elton John sau Lady Gaga, iar Elvis Presley a creat, in 1960, o versiune rock 'n' roll care a avut un succes enorm: It’s now or never. Dintre toate iteratiile, insa, interpretarea lui Luciano Pavarotti, care i-a adus tenorului un Grammy in 1980, ramane de referinta. Dar, pe cat de cunoscuta este astazi piesa, pe atat de surprinzator i-a fost drumul pana in topul preferintelor publicului.
Muzica a fost compusa in 1898 de catre Eduard di Capua, un muzician originar din Napoli, pe cand se gasea la Odessa, insotindu-si tatal, un violonist celebru aflat in turneu. Impresionat de maretia unui rasarit de soare deasupra Marii Negre, Eduard di Capua ar fi dat glas astfel dorului de acasa, dar si dorului dupa o anumita nobila fiinta, pe nume Anna Maria Vignati-Mazza, cunoscuta ca Nina, sotia senatorului Giorgio Arcoleo si castigatoarea primului concurs de frumusete din Napoli, aceea cu chipul mai minunat decat soarele. Versurile au fost scrise ulterior de poetul Giovanni Capurro si oricine are curiozitatea de a le citi va vedea ca nu contin nici o trimitere la Napoli sau la Mediterana, in afara, poate, de soare. Ulterior, piesa a fost inscrisa la un concurs muzical in Napoli, dar nu a castigat, fiind plasata pe locul doi. Cu toate acestea, pentru ca nu intotdeauna votul criticii este acelasi cu votul publicului, melodia sa expresiva si optimista a cucerit usor-usor inimile oamenilor din intreaga lume, in special dupa inregistrarea realizata, in 1916, de catre legendarul tenor Enrico Caruso, iar ’O sole mio a devenit slagarul pe care il cunoastem astazi. Din pacate pentru compozitor, succesul a venit prea tarziu, acesta murind, in saracie lucie, in 1917. La fel si autorul versurilor, trei ani mai tarziu.
O anecdota citata adesea in legatura cu aceasta piesa mentioneza o intamplare din 1920, de la Jocurile Olimpice de la Anvers. La ceremonia de premiere pentru proba de mars 10 km, italianul Ugo Frigerio a cucerit medalia de aur, dar, la momentul premierii, orchestra care trebuia sa cante imnul national al Italiei n-a gasit partitura Marsului Regal. Ca sa iasa din situatia penibila, dirijorul a ordonat sa se cante ’O sole mio, piesa pe care toti membrii orchestrei o stiau pe dinafara. Si, indata, intregul stadion a cantat cu orchestra, dintr-un sentiment candid si spontan de aparteneta.
Astazi, ’O sole mio este parte din noi. La fel ca madlena lui Proust, are locul sau in bagajul tainic al fiecaruia. De altfel, Proust insusi mentioneaza cantecul in monumentalul sau roman In cautarea timpului pierdut. Este pasajul in care naratorul, ramas singur la Venetia, sta pe terasa hotelului si asculta un gondolier cantand ’O sole mio, lucru care ii prilejuieste o serie de reflectii, si il arunca intr-o stare de visare. Stare in care, cu siguranta, vom plonja si noi in seara zilei de joi, 27 februarie, ascultand-o pe soprana Cristina Fieraru cantand, printre altele, si ’O sole mio, cu vocea sa luminoasa, stralucind de tinerete.
Seria de concerte ARIE SI ECOU, initiata de soprana Cristina Fieraru si chitaristul Maxim Belciug, este programata in mod constant la Teatrul Coquette in stagiunea 2024-2025, in incercarea de a oferi publicului prilejul unor intalniri cu cateva dintre cele mai frumoase creatii ale repertoriului liric intr-o prezentare adaptata la o scena de teatru mic, unde intimitatea dintre artisti si public si lipsa artificiilor de regie permit o altfel de apropiere – mai directa, mai sincera, mai vie – de aceasta muzica de o infinita frumusete si bogatie de nuante.
Concertul de joi, 27 februarie 2025, are loc la Teatrul Coquette din Bucuresti (Calea Calarasi 94) si incepe la ora 19:30. Biletele sunt disponibile pe platformele online mystage.ro, eventim.ro, iabilet.ro, kompostor.ro si eventbook.ro sau se pot rezerva la email rezervari@teatrulcoquette.ro ori tel. 0754990017, 0721191675 (zilnic intre 11-19), urmand a fi ridicate de la teatru, inainte de inceperea spectacolului.
. | |
|
|
|
|
|