| Ioan Vodicean. „Primarul Regelui”, poet în graiul curat bănăţean |  |
| (Literatură) |
Doua carti scrise de catre poetul Ioan Vodicean, „Viscol launtric” („Tempête intérieure”) si „Gi la Muras in Petrari” (Colectia „Grai banatean”) sunt intocmai asa: viscol launtric de la Mures in Petrari.
E greu de citit cu inteles cea de-a doua, deoarece se compune din cuvinte luate de pe buzele stramosilor din Banat, pe cand nu erau unse cu grasimea lexicului si fonetismului alunecos, pe ici pe colo romanesc modern, pe ici pe colo frantuzit sclifosit, iar azi plin varf de anglicisme. |
Cartea „Gi la Muras in Petrari” e scrisa in dulce grai banatean, rar lucru intamplat azi, cand nici multe dintre doine nu mai sunt cu seva a lacrimilor de durere ori de fericire, din care-au fost zamislite odata cu Dacia! Un pas peste tara, in Banatul sarbesc, azi canta cum canta odinioara Achim Nica, indurator si iubitor de melosul si graiul banatean, doinitorul seaman al jeraticului, Lazar Novak si, iata, la Savarsin scrie in setea banateana de propria fiinta spirituala, pur banateneste si deopotriva lin si dulce, poetul Ioan Vodicean.
Savarsin, 23 decembrie 2013
Pospaiul de cuvinte banatene ninge pe o carte subtire ca o geana, dar profunda ca un ochi, gi la Muras la Petrari, cu poveste, snoava, satira a satului banatean misunat de banateni in faptul traiului zilnic, proferand prin gura lor, prin nararea vietilor corporale si sufletesti cuvinte fara hula nici atunci cand sunt critice ca acidul, pur banatene! Este o carte de citit odata cu cercetarea dictionarului de arhaisme, de catre cine n-are sangele indoit cu vinul de viata banateana, dar pentru banateanul neaos e o aducere aminte de graiul mamei, de incetele, blandele vorbiri cu vorbe de la suflet, de odinioara, ale oamenilor locurilor sud vestice romanesti, unde soarele se duce sub pamant (ar spune poetul), seara, sa se-odihneasca!
„Dupa covasala”, „in petat l-a lu’ Carica”, „Unciu Ion... calsiel nievoia”, „Gimineata pircisana”, „La oras pa drumu’al mare”, „La ducean”, „La taiatu porsilor”, „La comege”, „solu hal zamaltuit” „Bumbu hal balut”, „Gin Babaluc”, „La-ngropasiune”, „Bou gi la sfat”, „Golomoz”, „Gil la Ungiu la Scaiusu”, iata cateva titluri din cuprinsul de carte ce-nveleste inima banateana gi la Muras in Petrari cu o cuvertura de flori ale gurii Banatului cel care rosteste de demult pana azi verset folcloric si doina curate ca roua, naturale ca laptele mamei.
A lua cuvantul de la intaii rostitori care i-au dat fiinta, a-l purta prin milenii si veacuri pana la anii de azi, a-l preschimba in poezie si a-l aseza pe o carte, este nu numai merit al duhului de poet, e si al curajului. Daca poetul Ioan Vodicean ar gresi ceva, ar strica ce-au zidit stramosii intr-o istorie pana la care calea e cosmica!
Savarsin, 23 decembrie 2013
Cateva saptamani inainte sa scriu despre poetul Ioan Vladicean, primar al Savarsinului, „primarul Regelui”, cum ii zice toata lumea si-l face mandru, m-a indemnat interpretul melosului folcloric romanesc Benone Sinulescu sa il caut si sa il cunosc - tot maestrul Benone este „vinovat” si de intalnirea mea cu doinitorul Lazar Novak, din Banatul sarbesc. L-am cautat imediat pe „primarul Regelui”. Om bun, cu vorba calda, banateana, cu bunatate si sub frunte cu ganduri de poet! Mi-a fost greu sa il citesc pentru intaia oara, dar azi nu mi-i doar usor, mi-i si drag!
Cealalta carte, „Visul launtric”, („Tempête intérieure”), nici ea n-ar fi opera pentru citirea facila, daca nu ar fi scrisa pe o parte romaneste, pe cealalta parte frantuzeste. Este, asadar o carte bilingva, cu mirabila poezie in ea. Nu are grosime de foi, nici aceasta, e ca prima zapada pe gradina asternuta sub frunze, dar e adanca pe cat este troianul din gand, incat de-ar fi hrana, granar ar fi! Deschizand-o, napadeste mirarea ca la noi, francofoni fiind din indepartata istorie si francofili din fire, ne este azi mai drag si mai usor de citit englezeste! Multe-s anapoda pe la noi, de-a lungul si de-a latul, de-a-naltul inca si mai si, dar, iata, din Banat, de la Savarsinul in care s-a intors istoria odata cu Majestatea Sa Regele Mihai, poetul Ioan Vodicean nu s-a contaminat de anglicismele incurabile si isi traduce propria carte in franceza.
Frumoasa si agreabila carte! Cu vers ce clateste cu apa din fantanita sufletului ochii mintii si trezeste inima sa planga, sa rada, sa cante, sa asculte, unita cu inima universului. Asteptam pe poetul Ioan Vodicean sa mai scrie asemenea de impresionant si sa cante uniform cu doinitorul din Banatul sarbesc, Lazar Novak, dupa si prin magnificul melos si grai banatean!
. | |
|
|
|