Glasul l-a purtat peste frontierele Romaniei, constiinta l-a urcat la bolta aspiratiilor nobile, in linistea si armonia meditatiei insuflate de credinta, educatie, aviditate de intelepciune, piosenie fata de traditie si cultura taraneasca. 

A absolvit un seminar teologic de confesiune crestin adventista, o facultate de psihologie si este azi cursant al facultatii de drept. Aparent, intre acestea exista conexiuni fixe si necesare, dar ar lipsi echilibrul, fara cimentul care le consolideaza in unire: moralitatea tanarului artist Mircea Cartisorean-Ratiu!

   

Mircea Cartisorean-Ratiu la Sala Radio

     

Conversatia din care se cladesc randurile de mai jos insoteste ideea de moralitate si urmeaza gandului de aflare a unui model.

Sunt nascut la 12 februarie 1981, in localitatea Carta, din judetul Sibiu,o asezare pitoreasca de la poalele muntilor Fagaras, locuita de oameni gospodari, ardeleni profund insufletiti de spiritul pastrarii traditiilor stramosesti.

Carta numeste o farama de Ardeal unde natura si oamenii urca in mit si istorie culturala romaneasca. Ce intamplari si ce oameni de seama impietresc in monografia locului renumele Cartei?

La Carta isi are radacinile „pasarea maiastra” a cantecelor populare romanesti, Maria Tanase, prin Ana Munteanu, mama acesteia, care era, din tara Fagarsului. Acesta e cel mai semnificativ indiciu.

          
Dar de ce te numesti Catisorean? Acesta-i nume, ori pseudonim?

Lovistean dupa tata, din Boisoara si ardelean dupa mama, mi-am luat pseudonimul de  Mircea Nicolae Cartisorean, din iubire de asezarea natala si locuitorii ei, purtati de mine mereu si pretudindeni, in gand si cantec.

Esti, asadar, vlastar cu radacina sub temelia satului pe care nimic si nimeni nu l-a smuls?

Parintii mi s-au despartit pe cand eram in fasa. Eu am ramas cu mama si familia sa, la Carta, lipit sentimental si profund de valorile traditionale, omenia si respectului fata de cantec, oameni si neam. In casa strabunicii Victoria Pascu, am deslusit tainele cantecelor populare si a jocurilor stramosesti iar la scoala din localitate mi-am format primele trasaturi de caracter, invatat de dascali remarcabili, ramasi peste ani in sufletul si memoria mea.

Ambientalul satesc,  prietenii, caldura si educatia de acasa au inraurit suficient alegerea drumurilor  si aspiratiilor tale?

Au fost timpuri si oameni care mi-au influentat viata si destinul, figuri neuitate, la care ma raportez mereu. Eram o familie cu cinci generatii in viata, la un moment dat: stra-strabunica, strabunica, bunica, mama si eu. Pe toate le-am iubit si divinizat. Astazi o mai am pe bunica si surorile mamei, restul sunt in satul din cimitir - de fapt, sub morminte se afla adevaratul si extinsul sat, pentru ca aici sunt depuse si osemintele stramosilor nostri, iar la vremea fiecaruia, cu totii mergem la casa vesnica a ramasitelor trupesti. Aici revin mereu cu sufletul gol, pentru a le multumi prin ruga celor ce m-au iubit, m-au crescut si m-au invatat sa fiu om. Cea mai mare durere sufleteasca a mea, a fost si ramane pierderea mamei. S-a stins la patruzeci si noua de ani, cand inca avem mare nevoie de ea, cu totii. Suntem noua frati, sapte baieti si doua fete. Eu sunt din prima casatorie, ceilalti din a doua. Mama a ramas vaduva la treizeci si sapte de ani. Dragostea si grija cu care ne-a crescut, severitatea ei responsabila ne-au influentat pozitiv vietile si destinele.

Asadar o soarta cruda a petrecut-o pe mama ta trecuta prin doua casatorii sfarsite repede, intr-o viata scurta. Nu te pot intreba, se intrevede ca suferi...!

Mi-am iubit mama, enorm, o voi iubii cat Dumnezeu ma va tine pe pamant! Voi fi intotdeauna mandru ca sunt fiul cel mare al Mihaelei din Carta Sibiului, asa i se zicea. M-a crescut singura, cu ajutorul strabunicii si al sotului de-al doilea, Bazil, un om cumsecade, care nu a lasat niciodata sa se vada ca nu este tatal meu natural. Am aflat tarziu aceasta, aveam deja  zece ani cand un vecin mi-a povestit... parintii imi ascunsesera adevarul, tocmai pentru a ma proteja. Pe tatal meu natural l-am cunoscut la varsta de cinsprezece ani, m-am bucurat... Insa lucrurile au ramas asa...., nu am putut reface decat partial legatura tata-fiu.

          

Mircea Cartisorean la varsta de 3 ani, alaturi de mama sa, Mihaela

Scolile absolvite sunt, poate, si in cazul tau, multe, tinerii de azi trec din scoala in scoala, cu o duzina de doctorate dupa ei, dar cu acumulari cerebrale superficiale la o parte. Totusi, ce ai studiat?

Am absolvit Seminarul Teologic Adventist din Cluj Napoca, ajutat de matusa Maria, verisoara strabunicii, pentru care am neincetata dragoste si recunostinta. Apoi am urmat Facultatea de Psihologie si Pedagogie, iar in prezent studiez Dreptul la Universitatea Europeana Dragan din Lugoj, pentru ca sunt mereu in cautarea insusirii de noi cunostiinte si noi experiente.

Pana la televiziune si presa, care ti-au fost cararile? Iar scena, o reduta cucerita foarte usor azi de catre unii, din pacate, cand ti-a recunoscut victoria?

Am predat limba romana la o scoala din Siria, judetul Arad. Acolo i-am cunoscut pe regretatul folclorist Ioan T. Florea si pe renumitul profesor coregraf Viorel Nistor-hartibacean cu radacinile in Sibiu, sub indrumarea carora am urcat prima data pe scena, alaturi de Ansamblul Doina Muresului din Arad. Am debutat intr-un spectacol folcloric,  in cadrul Targului de pe Muntele Gaina, in anul 1999. Erau mii de oameni prezenti, iar eu urcam pe scena alaturi de Maria Ciobanu, Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocsa, Nineta Popa, Sava Negrean Brudascu, Ionut Fulea.... era un sentiment care imi taia rasuflarea.

Mircea Cartisorean si dansatori ai ansamblului Augustin Bena din Alba Iulia, Ovidiu Muntean si Flaviu Mirza

A urmat un termen de durata pana la etapa inregistrarilor?

          
Am inregistrat la scurt timp primul compact disc de optsprezece cantece, „Maiculita mea, batrana”, alaturi de orchestra ansamblului „Doina Gorjului” din Targu-Jiu, condusa de regretatul dirijor Marin Ghiocel si sprijinit financiar de catre bunul meu prieten Patrick Pucci din Perugia, Italia. 

A sosit, prin urmare ziua treceri dincolo de frontiere cu solia cantecului...

          
Da. Am locuit o buna perioada in Italia, tara fascinanta prin pitoresc, istorie, arta si spirit latin, familiar noua, romanilor. A urmat al doilea copact disc „Dragu mi-i a ciobani”, unul colectiv, alaturi de interpreti consacrati si colegi dragi carora le port un mare respect, Nineta Popa Ionescu, Mariana Anghel, Daniela Cernea, Maria Ghinea, Aurelian Preda, Irina Zoican, Ilie Medrea, Ionela Morutan, Adina Hada, Alina Pinca si altii.

Mircea Cartisorean

Cat timp s-a prelungit „exodul”, departe de vatra Cartei, de care din primele tale spuse parea ca nu te-ai fi dezlipit pentru nimic in lume?

         
In 2005 am revenit definitv in tara, iar din 2006 pana in 2010 am fost directorul unui centru social care asista victimile traficului de persoane in Arges. O experienta care m-a marcat profund si m-a ajutat sa inteleg ca viata si lumea nu se aseamana cu lumea mea din satul copilariei de la Carta.

          
Te-ai fixat, asadar pe preocupari culturale, artistice si umanitare?

Am lucrat si ca ospatar sau casier, pentru ca viata iti rezerva destule surprize, fiecare loc si fiecare om intalnit m-au ajutat sa inteleg si sa invat cate ceva. In paralel cu toate acestea am incercat atat cat s-a putut sa fiu prezent in emisiuni de televiziune si spectacole. Am colaborat cu redactori si realizatori de emisiuni televizate sau radiofonice, carora le datorez mult: Theodora Popescu, Florentina Satmari, Niculina Mercenu, Aurelian Preda, Violeta Ianculescu, Felicia Stoian, Teodor Isaru, Laura Dinca, Nicoleta Ionita, Rodica Marin, Doina Mirea, Ioan Vodicean si multi altii.

Strainatatea ti-a transmis  pe undele eterice glasul, dar mai ales, a avut ocazia sa il audieze pe viu?

Da. De-a lungul anilor am strabatut numeroase tari in care am cantat cantecele mele, daruite din izvorul sufletului, dar culese de la batranii satelor. Am fost invitat sa cant in tari precum Germania, Italia, Ucraina, Ungaria, Serbia si chiar USA.

Ce ai profesat si  profesezi, azi, concret si stabil? In ce distinctii si recunoasteri s-au fructificat prestatiile tale artistice pe care le prezinti in lumina unor izbanzi?

         
In anul 2011 am inceput colaborarea cu Asociatia Cultural Artistica Fageteana din Faget, judetul Timis, coordonata de catre Ioan Gheorghe Oltean, publicist si realizator de emisiuni folclorice pentru care cuvantul recunostinta acopera expresia tuturor sentimentelor mele. Impreuna am demarat mai multe proiecte culturale, spectacole de televiziune, publicari de carti, reviste culturale, emisiuni folclorice la diferite posturi nationale de televiziune, dar si proiecte legale de conferire a titlurilor de cetateni de onoare interpretilor Cornel Veselau, Valeria Toader, Maria Badiu sau Mihaela Petrovici.

Tot in anul 2011 am fost nominalizat la Gala cantecului popular romanesc, sectiunea „Zona Pastorala”, eveniment realizat de Ministerul Culturii, in colaborare cu postul de televiziune Etno Tv. Timp de doi ani am realizat saptamanal o emisiune folclorica la postul de radio „Victoria” din Varset, Serbia, infiintat de un romanul de isprava, Ioan Tudoran, banatean din Banatul sarbesc. Au fost prezenti in emisiunea „Dor de cantec” interpreti consacrati, adevarate valori ale melosului popular, precum Benone Sinulescu, Ana Pacatius, Ana Munteanu, Stefan Isac, Maria Tudor, Elena  Jurjescu Todi, Lia Lungu, Adrian Stanca, Vasile Conea, Liliana Savu Badea, dar si tineri interpreti care poarta cu cinste in suflete dragostea pentru cantecele noastre romanesti, ca Sebastain Stan, Ancuta Matei, Bogdan Toma, Daniela Vacarescu, Bagdan Firu, Mariana Susca, Otilia Radu, Floare Hojda Tomoiaga, Anca Pantiru, Sebastian Ramneantu, si multi altii. De asemenea, au fost prezente, personalitati politice precum Ministrul Turismului si al Mediului de Afaceri, de atunci Maria Grapini, consuli si ambasadori ai Romaniei, personalitati ale culturii noastre.

Mircea Cartisorean, secventa din scena de colind, alaturi de Adrian Stanca, Sebastian Ramneantu, Alin Turculescu, Marius Boeriu si Daniel Rosalim

Exemplifica fapte si satisfactii din postura omului de televiziune, in care te afli.

Sunt bucuros si privilegiat. In casa copilariei am cunoscut si ascultat cantecele pe discuri vinil ale idolilor mei. I-am indragit si apreciat nespus, i-am considerat parte din familia noastra. Ardea in suflet dorinta de a-i cunoaste personal, a-i intalni si a le marturisi iubirea... asa am inceput sa cant....! Pe unii am reusit sa-i cunosc si sa ma bucur de prietenia lor. Cativa au plecat in lumea fara de dor ... dar au lasat imprimate crampeie de dor, de cantec si de suflet... care vor dainui peste ani. Am reusit sa filmez materiale cu ei. Sunt: Achim Nica, Florentin Iosif, Dumitru Chepeteanu, Ramona Fabian. Am readus in atentia publicului interpreti valorosi peste care se asternuse o umbra a uitarii si a ignorantei intocmai din partea celor direct responsabili sa nu se intample: Valeria Toader, Valeria Berzescu, Iosif Puschita, Ion Cernescu, Doru Isfanescu, Emilia Stan, Viorica Ciurescu, din Banat; Maria Badiu, Dumitru Mutiu, Viorel Fratila, Vasile Iova, Ghita Baciu, Elena Bologa Ceuca si Iovanut Ilarie, din Ardeal; Dumitru Margine din Oltenia, dar si tineri care astazi se bucura de aprecierea publicului larg, precum Andreea Dragoman, Codruta Rodean, Ciprian Silasi, Dorian Rain sau Geanina Buzan. 

Am colabrat in emisiunile mele cu adevarati colosi ai melosului popular, artisti care au lasat in urma lor valori de nestemate, marturii concrete ale maestriei artei lor, precum Gheorghe Zamfir, Lucretia Ciobanu, Benone Sinulescu, Veta Biris, Dumitru Farcas, Tiberiu Ceia, Irina Loghin, Luca Novac, Florica Bradu, Florica Zaha, Gheorghe Turda, Ana Munteanu, Nicoleta Voica, Traian Jurchela, Mariana Deac, Lia Maria Bologa, Mia Dan, Cornel Borza, Petrica Pasca, Angela Buciu, Nicolae Sabau, Anghelina Timis Lungu, Maria Tripon si multi, multi altii. De asemenea s-au bucurat de un real succes emisiunile si spectacolele „in memoriam” dirijor George Vancu, Maria Tanase, prof. dr. Emilia Comisel, Mariana Draghicescu, Dumitru Giurca-Notar, Cornel Veselau, Ramona Fabian.

Ce artist te inspira, ca model?

Toti cei ce slujesc adevaratul cantec popular romanesc imi sunt modele. Dar vocea care mi-a marcat copilaria si care m-a determinat sa cant muzica populara este a unei artiste banatene pe care am iubit-o de cand am deschis ochii, ascultandu-i primele versuri. Este prima castigatoare a trofeului „Maria Tanase” si doamna doinei banatene, cum imi place mie sa-i spun, Ana Munteanu. Mai sunt multi artisti pe care ii indragesc in mod cu totul deosebit: Veta Biris, Dumitru Constantin, Sofia Vicoveanca, Maria Cornescu, Mina Paslaru, Raveca Sandulescu, Ion Radu, Ion Sotelecan, Iosif Ciocloda, Maria Ciobanu, Gheorghe Rosoga, Elena Roizen, Toma Dobre Gau, Floare Matteoni, Ioana Radu si lista poate continua cu alte si alte nume la fel de frumoase si valoroase.

La ce rubrici iti insemnezi numele in presa scrisa?

Particip la o rubrica saptamanala in ziarul „Cetateanul” de Lugoj, al carui director fondator este Daniel Groza. Publicatia mi-a oferit posibilitatea de a promova si in presa scrisa interpretii, cantecul si traditiile romanesti.

Daca inima nu se imparte pe domenii de activitate, intrucat tot ce faptuiesi are directie tematica in uniformitate cu arta si cultura, dorul si iubirea de locuri unde iti poarta gandul?

Desi sunt stabilit pe taramuri banatene, bucurat de prietenia unor oameni deosebiti, sufletul meu este in permanenta in tara Fagarasului, in Carta mea draga, alaturi de fratii, rudele si consatenii mei dragi.

Un cuvant despre perspective?

In fiecare an, in preajma Craciunului realizez alaturi de colegi apropiati cate un colaj de colinde. Am inregistrat pana acum, impreuna cu Mihaela Petrovici, Otilia Radu, Adrian Stanca, Daniel Rosalim, Marius Boeriu, Alin Turculescu si Sebastian Ramneantu, si intentionez sa continuu si sa extind colaborarea aceasta strangand colindele pe un compact disc. De curand am inregistrat cantece noi cu Orchestra ansamblului Jidvei Romania, sub bagheta profesorului Stelian Stoica, melodii ardelenesti din zona din care provin, care sper sa se concretizeze in curand intr-un nou copact disc si sa se bucure de aprecierea publicului. Caut in permanenta sa realizez lucruri concrete care sa dureze in timp, sa bucure si sa ramana in urma mea atunci cand voi incheia „calatoria” prin viata si lume. Valorile materiale ma intereseaza in masura minora sau aproape deloc, important este ce reusesc sa dau celorlalti, ce reusesc sa fac pentru sufletul meu si al acelora care ma cunosc.

Defineste in fel metaforizat si concizional viata.

„Ce-i oare viata?..Umbra, fum?/ Toti alergam .... pe-acelasi drum....!/ Adesea insa ma gandesc,/ Dac-am sa plec, oare lipsesc?!...” (Mircea Cartisorean-Ratiu”

Enunta, la final, cateva titluri din repertoriul tau.  

„Maiculita mea batrana”, „Trecui dealul Gruiului”, „Mai peline, mai peline”, „M-o trimis taica la targ”, „De la Carta, mai la vale”, „Dragu mi-i cioban sa fiu”, „La Sibiu si-n Boisoara”...

Mircea Cartisorean la Catedrala Ortodoxa din Gyula, Ungaria, alaturi de Dubasii din Branesti Timis, Ioan Oltean si oficiali ai Autoguvernarii pe tara din Gyula