Pe langa acestea, pune in discutie niste probleme profund umane, vazute din perspectiva personajului principal, care incearca sa isi caute identitatea si sa dea un nou sens vietii sale, conturand o relatie speciala de ura-dragoste intre el si tatal sau. Ce solutie trebuie sa aleaga acesta, atunci cand parintele sau, datorita degradarii fizice si psihice, devine dependent de el, ajungand el insusi un copil?
“Omul care manca lumea” se simte ca o pereche pe palme pe care o mana nevazuta ti le da. Mai intai esti confuz, dupa care, incet, incet, gandurile incep sa zumzaie intr-o multime de intrebari, dintre care, pentru mine, cea mai “galagioasa” este “ce inseamna, de fapt, sa fii liber?”(evantaiulmemoriei.ro)
“Omul care obisnuia sa manance lumea se afla in pragul de a fi mancat de aceasta. O drama de familie care te sensibilizeaza de la inceputul spectacolului, pana la final”. (a7arta.ro)
Omul care manca lumea
Regie si decor: Alexandru Mazgareanu
Distributie: serban Gomoi – Fiul, Romeo Pop – Tatal, Antoaneta Cojocaru/Sorina stefanescu – Lisa, Liviu Chitu – Filip, Alexandru Calin - Ulf.
Traducere: Ciprian Marinescu
Muzica originala: Alexandru Suciu
Foto si grafica: Romulus Boicu
Piesa “Omul care manca lumea” a fost aleasa in 2010, ca fiind una dintre cele mai bune piese din Europa de catre ETC - European Theatre Convention.
Spectacolul este realizat de Asociatia OPERA PRIMA in parteneriat cu FUNDATIA DIGNITAS, cu sprijinul ArCuB - prin programul de finantare “Esti Bucuresti” – si PMB si Teatrul de Arta.
. |