Ceasca de cultura

Autor: Comandaşu Cristina

  • Discul de muzică clasică al anului 2015 în România

    Discul care a strans cea mai mare nota din cele mai multe voturi unice exprimate de public in cadrul campaniei „Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” derulata pe site-ul Radio Romania Muzical (romania-muzical.ro/voteaza-2015) este semnat de pianista romana Raluca Stirbat si cuprinde integrala lucrarilor pentru pian solo de George Enescu. Albumul, alcatuit din trei CD-uri, a aparut la casa Hanssler Classic si a fost lansat la nivel international in octombrie 2015, iar la Bucuresti pe 3 decembrie 2015.
    Discul a strans un numar de 246 de voturi si nota 4.93 din maximum 5. A fost difuzat la Radio Romania Muzical in 4 decembrie 2015 si poate fi reascultat pe site-ul campaniei (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-raluca-tirba-integrala-lucrarilor-pentru-pian-de-george-enescu-interviurile-rrm-4-decembrie-2015/1376791/3071/11).
    Albumul reuneste inregistrari realizate in 2010, 2013 si cele mai multe, in 2015 – este prima data cand apare pe disc totalitatea lucrarilor pentru pian finalizate de Enescu, un gest recuperator necesar in anul cand s-au comemorat 60 ani de la stingerea din viata a compozitorului. Patru dintre lucrari sunt inregistrate in premiera mondiala  (La Fileuse, Regrets, Impromptu in Do major si Sonatensatz in fa diez minor, aceasta din urma, o prima forma din 1912 a partii intai din Sonata op.24 nr.1 finalizata in 1924), iar alte trei, sunt publicate in premiera pe CD (Preludiul din Preludiu si Scherzo in fa diez minor, Barcarola in Si bemol Major, Impromptu in La bemol major).
    Raluca Stirbat a avut ca referinte muzicologice volumul "Capodopere enesciene" de Pascal Bentoiu si catalogul lucrarilor enesciene realizat de regretata Clemansa Firca. Raluca stirbat, nascuta la Iasi, actualmente stabilita la Viena, este, de altfel, cu adevarat pasionata de tot ceea ce reprezinta mostenirea enesciana: i-a inregistrat lucrarile, a facut parte din colectivul de traducatori care a realizat o versiune in limba germana a "Capodoperelor enesciene" de Pascal Bentoiu (volum de asemenea lansat la Bucuresti pe 3 decembrie 2015), a tras un semnal de alarma asupra starii avansate de degradare a casei Enescu din Mihaileni, demers care a atras salvarea acestui monument.
    Raluca Stirbat: "Cu emotie am primit vestea ca albumul „Integrala creatiei enesciene pentru pian solo“ este castigatorul campaniei „Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015“, o campanie meritorie initiata de Radio Romania Muzical. Le multumesc tuturor celor care au votat pentru aceasta realizare discografica si percep votul lor, inainte de toate, ca pe un omagiu adus compozitorului George Enescu. De asemenea, cred ca acest vot este expresia directa de apreciere a initiativei mele de a grava pe trei discuri opera enesciana pentru pian in integralitatea ei, un gest care sper ca va contribui la cunoasterea si re-cunoasterea marelui compozitor roman drept unul dintre colosii muzicali ai sec. XX, atat in randul muzicienilor, cat si al publicului larg de pretutindeni."

    coperta stirbat

    Clasamentul primelor 5 discuri din cadrul proiectului “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” se prezinta astfel:
    1.Pianista Raluca Stirbat – integrala lucrarilor pentru pian solo de George Enescu (Hanssler Classic 2015) 
    2.Violoncelista Laura Buruiana si pianista Alexandra Silocea – sonate de Enescu, Prokofiev si Sostakovici (Avie Records 2015) 
    3.Violonistul Nemanja Radulovic – albumul Journey East (Deutsche Grammophon 2015) 
    4.Avi Avital, mandolina – albumul Vivaldi (Deutsche Grammophon 2015) 
    5.Roberto Alagna – albumul « My life is an opera » (Deutsche Grammophon 2015) 

  • Nominalizări la premiile Grammy – muzică clasică

    15 februarie 2016 este data la care vor fi anuntati castigatorii premiilor Grammy, probabil cele mai cunoscute si importante distinctii din industria muzicala. Printre numeroase alte categorii, si cea dedicata muzicii clasice; printre nominalizari, mai multe discuri la care am avut acces si din Romania, difuzate si la Radio Romania Muzical.
    Best Orchestral Performance
    Cea mai buna interpretare orchestrala, 5 discuri nominalizate, dintre care doua si in campania romaneasca “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”: Simfonia a IV-a de Anton Bruckner (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-anton-bruckner-la-music-box-18-mai/1338481/3071/11), in interpretarea Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, dirijate de Manfred Honeck si Simfonia a X-a de Dmitri Sostakovici (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-andris-nelsons-primul-album-din-seria-sostakovici-in-umbra-lui-stalin-music-box-24-august/1355121/3071/11), cu Orchestra Simfonica din Boston, dirijor Andris Nelsons.
    Puncte in comun: sunt inregistrari din concert live, lucrari monumentale, dificile, o captare impecabila din punct de vedere tehnic (la acest aspect iese si mai mult in evidenta Bruckner, Reference Recordings – editorul – fiind recunoscut pentru calitatea tehnica exceptionala); orchestre americane de prima mana conduse de dirijori specializati in repertoriul propus: Manfred Honeck, in repertoriul post-romantic austriac, Andris Nelsons, in muzica rusilor din prima jumatate a secolului XX.
    Best Opera Recording
    Cea mai buna inregistrare de opera, tot 5 discuri nominalizate, din nou doua in campania “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”: Rapirea din serai de Wolfgang Amadeus Mozart (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/in-premiera-rapirea-din-serai-cu-rolando-villazon/1367601/3071/11), intr-o productie dirijata de Yannick Nezet Seguin si Copilul si vrajile de Maurice Ravel (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/ravel-cu-seiji-ozawa-music-box-16-noiembrie-2015/1372151/3071/11), dirijor Seiji Ozawa.
    “Rapirea din serai” face parte dintr-o serie de 7 opere proiectate sa apara pe disc, inregistrate de tenorul Rolando Villazon si dirijorul Yannick Nezet Seguin – este al treilea din serie. Villazon canta alaturi de artisti vorbitori de limba germana; pentru el, un nativ mexican, a fost o provocare sa inregistreze o opera in limba germana, fiind prima data cand s-a incumetat la o asemenea intreprindere. Suntem in fata unei inregistrari de mare acuratete stilistica, pentru ca Mozart nu poate fi interpretat oricum si de oricine, si prin aceasta o mare reusita. Iar alaturi de mult-mediatizatul Villazon, o vedeta incontestabila a momentului, gasim si nume cel putin la fel de importante, cum sunt soprana Diana Damrau si baritonul Thomas Quasthoff (acesta din urma, intr-un rol vorbit).
    “Copilul si vrajile” este de fapt o mini-opera de Maurice Ravel, o lucrare scrisa la inceput de secol XX care inglobeaza toate stilurile si curente existente in epoca, de la impresionism la jazz. Si asa cum pentru Villazon a fost o premiera sa inregistreze in limba germana, si pentru dirijorul acestei mini-opere a fost o premiera aceasta inregistrare. Seiji Ozawa, care a implinit in septembrie 80 ani, este unul dintre cei mai cunoscuti dirijori ai momentului, in orice caz, cel mai important dirijor de origine japoneza, specializat in repertoriul francez. Iar pentru acest disc, aparut chiar in preajma zilei cand a implinit 80 ani, a ales lucrari din repertoriul francez care au o nuanta asiatica, impacand astfel cultura sa de origine si de adoptie. La “Copilul si vrajile” a colaborat cu artisti francezi, nume care nu sunt in prim planul mediatic, dar care cunosc foarte bine stilistica lui Ravel. Discul este completat de ciclul de melodii cu orchestra “seherazada” tot de Ravel, unde solista este insa vedeta americana Susan Graham.

    Daniil_Trifonov_tuKAXM0

    Daniel Trifonov

    Best Classical Instrumental Solo

    Interpret solist  -printre cele 5 nominalizari o gasim si pe cea a discului inregistrat de pianistul rus Daniil Trifonov (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-pianistul-daniil-trifonov-albumul-rahmaninov-music-box-28-septembrie/1361591/3071/11) alaturi de Orchestra Simfonica din Philadelphia, condusa de Yannick Nezet Seguin (e o performanta pentru acest dirijor canadian sa fie nominalizat in acelasi an la doua categorii diferite ale premiilor Grammy). Pe disc, teme cu variatiuni, lucrari de Rahmaninov (celebra Rapsodie pentru pian si orchestra pe o tema de Paganini, variatiunile pe teme de Chopin si Corelli) sau inspirate de Rahmaninov (Rachmaniana, lucrare semnata chiar de Daniil Trifonov).
    Versiunea Trifonov – Seguin pentru Rapsodia pe o tema de Paganini este una dintre cele mai bune pe care le-am ascultat in ultimii ani. E totul aici: tehnicitate, lirism, spontaneitate, prospetime, dar si o legatura cu traditia (Trifonov, acum in varsta de 24 ani, este considerat continuatorul scolii ruse de pian, pe filiera Rahmaninov – Richter). Si cum Daniil Trifonov va putea fi ascultat la Bucuresti in editia 2017 a festivalului Enescu, cred ca interesul pe care ar trebui sa-l acordam acestui disc este inca mai mare.
    Best Classical Solo Vocal Album
    Prezenta vocala solista: nominalizat, ultimul album al mezzosopranei Cecilia Bartoli, St. Petersburg, (http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2014/disc.htm?a=1295231&c=2561&g=11) lansat pe 13 octombrie 2014. Un album cu arii de secol XVIII descoperite de Cecilia Bartoli in arhiva teatrului Mariinski din St Petersburg, marturii dintr-un secol cand tarii si tarinele Rusiei aveau ambitia de a demonstra ca St Petersburgul este o capitala de talia culturala a altor orase mari europene. Ariile nu sunt compuse de rusi, ci de italieni si nemti. Ineditul este asigurat de faptul ca unele dintre aceste arii sunt, totusi, in limba rusa, iar a o asculta pe Bartoli cantand in ruseste este o experienta in sine.
    Sigur, acestea sunt doar spicuiri din nominalizarile la premiile Grammy care se vor acorda pe 15 februarie 2016, insa sunt albume de certa calitate aflate la doar un click distanta pentru ascultare, pentru ca urmand linkurile de mai sus, puteti gasi emisiunile de la Radio Romania Muzical in care s-au difuzat integral aceste albume care au o garantie in plus a calitatii prin aceste nominalizari. E bine de stiut si ca doar pana in 10 ianuarie 2016 mai pot fi votate discurile intrate in campania “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” (www.romania-muzical.ro/voteaza2015), ce-si propune ca numai in baza voturilor si notelor acordate de vizitatori sa desemneze Discul de muzica clasica al anului 2015 in Romania. Asa ca nu ezitati, mai ales in perioada urmatoare, cand avem poate mai multa dispozitie pentru aceasta, ascultati muzica buna: sarbatorile vor fi mai frumoase!

  • Pianistul câștigător la Concursul Chopin de la Varșovia

    Pentru a face performanta, trebuie sa cunosti reperele actuale, la nivel mondial: aviz interpretilor. Pentru a putea face o selectie despre ce merita cu adevarat sa existe in colectia personala, este de folos sa cunoastem ce cred si altii despre ce e mai bun astazi: aviz melomanilor. Mai ales daca putem avea acces la aceste repere.
    Seong Jin Cho – castigatorul Concursului Chopin de la Varsovia
    Intamplator, am ascultat mai multi tineri pianisti romani zilele acestea si a fost imposibil sa nu-mi amintesc de un disc audiat tot de curand, semnat de pianistul care a castigat Concursul Chopin de la Varsoia, si sa fac niste paralele. In fond, marea performanta e aceeasi pentru toti, indiferent din ce tara vin…
    Concursul Chopin de la Varsovia este unul dintre cele mai importante, daca nu chiar cel mai important concurs destinat pianistilor, la  nivel mondial. Se organizeaza doar odata la 5 ani (deci este cu atat mai cautat), iar printre laureatii lui gasim nume mari: Martha Argerich, Maurizio Pollini, Krystian Zimerman, Yundi, Rafal Blechacz. Chinezul Yundi, de exemplu, s-a lansat intr-o cariera internationala dupa ce castigat in 2000 concursul Chopin (avea 18 ani atunci); in 2015 a revenit la Varsovia, de data aceasta ca membru al juriului.
    Dupa ce in 2005 Concursul Chopin a fost castigat de un polonez (Rafal Blechacz) si in 2010 de o rusoaica (Yuliana Avdeeva), in 2015, premiul I in valoare de 30000 euro i-a revenit unui sud-coreean, Seong Jin Cho, student la Conservatorul din Paris. si gratie unui parteneriat incheiat intre Institutul Chopin de la Varsovia, organizatorul competitiei, si casa de discuri Deutsche Grammophon, una dintre cele mai importante case care editeaza muzica clasica, la aproape 3 saptamani de la incheierea concursului (castigatorii au fost anuntati pe 20 octombrie 2015),  a fost lansat un disc care surprinde evolutia lui Seong Jin Cho de-a lungul celor trei etape de concurs, toate insemnand cate un recital cu lucrari semnate exclusiv de Frederic Chopin.

    Asadar, pentru cei care nu au urmarit concursul pe youtube sau medici.tv, din 6 noiembrie exista acest disc de referinta pentru orice tanar pianist aspirant la marea performanta, un punct de reper si pentru orice meloman (in paranteza fie spus, aproape 30% din populatia Poloniei a urmarit acest concurs in presa si pe canalele media dedicate, ceea ce trebuie sa recunoastem, e o performanta la care in Romania doar putem spera, deocamdata).
    Pe discul lui Seong Jin Cho gasim Nocturna op.48 nr.1 si Poloneza op.53 de Chopin (el a obtinut si premiul pentru cea mai buna interpretare a unei poloneze chopiniene), Sonata nr.2 cu celebra parte a treia, Mars funebru, si integrala celor 24 preludii op.28. Ascultandu-l, iti dai seama cat de inalt este nivelul astazi la nivel mondial: sunt inregistrari dintr-o evolutie live, sub presiunea imensa a unui concurs foarte greu, si totusi, nicio ezitare, nicio scapare. Sigur, o tehnica stralucitoare, dar multi pianisti tineri se lauda cu aceasta, mai ales dintre cei asiatici; dincolo de tehnica, insa, o intelegere a muzicii rezervata doar celor alesi. A interpreta Chopin e dificil pentru ca e atat de greu sa mergi pe acea linie subtire dintre a canta inexpresiv sau cu excese de expresivitate. Fiecare nota, fiecare pasaj trebuie bine dramuit, gandit, simtit. Iar Seong Jin Cho exact prin asta s-a impus: prin faptul ca a reusit sa ramana egal cu sine insusi pe parcursul intregului concurs, sa slujeasca muzicii, in chip umil (uimitor cat de bine transpare asta din interpretarea), nu sa puna muzica in slujba lui. De fapt, asta inseamna sa fii artist: sa servesti muzicii pana la uitarea de sine si atunci, performanta va veni de la sine…
    Este o lectie pe care sper sa o invete cat mai multi dintre tinerii interpreti romani de astazi; Romania este (inca) un rezervor de talente naturale muzicale si intreaga societate romaneasca ar avea de castigat daca si-ar cultiva mai mult propriile talente, de altfel, valabil nu doar in muzica, ci si in oricare alt domeniu de activitate.
    Si sa nu uit: Seong Jin Cho are doar 21 ani, dar a obtinut deja si alte importante premii internationale si a cantat alaturi de dirijori de prestigiu, cum sunt Myung Whun Chung (tot sud-coreean, foarte implicat in promovarea tinerelor talente sud-coreene) si Valery Gergiev (unul dintre organizatorii concursului Ceaikovski de la Moscova, unde Seong Jin Cho a castigat premiul al III-lea in 2011).
    Discul lui Seong Jin Cho poate fi ascultat integral luni, 14 decembrie, de la ora 19.00 la Radio Romania Muzical (in reluare duminica, 20 decembrie, ora 13.05) sau oricand online, pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015 in care a fost inclus si acest disc care merita, cred, pe deplin, voturile ascultatorilor. Apropo, campania care va desemna numai prin votul ascultatorilor discul de muzica clasica al anului 2015 in Romania se va incheia pe 10 ianuarie 2016 – doar pana atunci mai pot fi acordate note discurilor intrate in competitie.
    seong

  • De ascultat într-o (mini)vacanță – pentru copiii de la 4 la 99 ani

    4 zile libere la inceput de iarna: sa fie ski, un city break sau pur si simplu leneveala acasa? Poate un film la cinema sau un spectacol de vazut? Sau, poate, exista si posibilitatea de a asculta cateva lucruri interesante aparute in ultima perioada, muzica clasica, si nu numai, ca de exemplu, canzonete cu tenorul Juan Diego Florez.
    Italia cu Juan Diego Florez
    Juan Diego Florez este in prezent cel mai cunoscut tenor care canta opera belcanto, acel gen de opera practicat la inceputul secolului al XIX-lea, cu arii de o remarcabila virtuozitate. Putini insa isi mai amintesc ca Juan Diego Florez a debutat in tara lui natala, Peru, cantand muzica traditionala peruana si muzica usoara. De la 17 ani s-a orientat insa catre muzica de opera, odata cu debutul studiilor la Conservatorul din Peru. Vocea deosebita i-a deschis drumul catre o cariera internationala de invidiat: la 23 ani, in 1996, a debutat la Festivalul Rossini de la Pesaro (unde in 2016 se pregateste o editie dedicata aniversarii a 20 ani de la debutul sau) si apoi toate marile teatre de opera l-au avut ca invitat, inclusiv pretentiosul si atat de bine promovatul teatru Metropolitan din New York.
    Un artist cu o cariera de un asemenea nivel isi poate permite uneori sa fie nu mai putin serios, as spune, ci ludic, abordand si un repertoriu considerat mai “light”, o atitudine, de altfel, de inteles. Pentru ca publicul de astazi poate prefera sa asculte mai curand un manunchi de canzonete celebre decat arii de virtuozitate, iar in cazul discului “Italia” lansat de Juan Diego Florez in septembrie 2015, chiar e de inteles de ce.

    Cum sa nu asculti cu placere cantece pe care cu totii, cred, le-am auzit macar o data, simbol al unei Italii muzicale, cu un cantaret care chiar daca nu e italian, intelege foarte bine sufletul italian (Juan Diego Florez are, de altfel, o locuinta la Pesaro, in Italia), intr-un aranjament orchestral care aminteste de modul cum sunt interpretate in mod traditional canzonetele (un ansamblu in care regasim, de exemplu, mandolina, la care canta singurul mandolinist nominalizat la premiile Grammy din istoria acestor distinctii, israelianul Avi Avital)?
    Selectiuni de pe acest album au putut fi ascultate la Radio Romania Muzical in cadrul emisiunii “Portret nonconformist” si pot fi reascultate pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015.
    http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-tenorul-juan-diego-florez-italia-portret-nonconformist-15-noiembrie/1372121/3071/11

    Juan Diego Florez Italia Convertible Sports Car Songs Decca Rossini Tenor

    Petrica si lupul la Hollywood

    Am mai scris despre aceasta productie extrem de interesanta: o versiune contemporana a povestii muzicale semnate de Serghei Prokofiev, narata de rockerul Alice Cooper, cu muzica nu doar de Prokofiev, ci si de Mahler, Wagner, Elgar, etc. interpretata special pentru acest album de Orchestra de Tineret a Germaniei, condusa de Alexander Shelley. O poveste pentru copiii de astazi, aparuta pe 13 noiembrie 2015 la casa Deutsche Grammophon sub o dubla forma: un album audio, dar si o aplicatie animata pentru Ipad prin care copiii pot interactiona cu personajele celebrei povesti. 

    Versiunea originala in limba engleza a acestei productii, insotita de un interviu cu Alice Cooper, poate fi ascultata la Radio Romania Muzical luni, 30 noiembrie, de la ora 19.00 si duminica, 6 decembrie, de la ora 13.05 sau oricand, dupa data de 2 decembrie,  pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015.
    Si cateva albume mai serioase…
    Recomand cu multa caldura noul album semnat de violoncelista americana Alisa Weilerstein cu muzica de camera apartinand lui Serghei Rahmaninov si Frederic Chopin, inregistrat alaturi de pianistul Inon Barnatan. O muzica deosebit de frumoasa si o interpretare excelent dozata apartinand unor muzicieni care fac o cariera de invidiat in Statele Unite ale Americii. Ea, recunoscuta drept una dintre cele mai importante violonceliste ale timpurilor noastre, la nivel international, el, in prezent, artist in association al Filarmonicii din New York, fanion al culturii muzicale americane. Alisa Weilerstein este recunoscuta pentru stilul ei pasional si pasionat de a face muzica: intr-un repertoriu romantic cameral, ar fi putut sa cada in capcana interpretarii romantioase, insa, nu, ea gaseste tonul just; iata un disc potrivit pentru o seara rece de iarna, in singuratate, la gura sobei…
    In 1 septembrie 2015, probabil cel mai cunoscut muzician japonez, dirijorul Seiji Ozawa, a implinit 80 ani. si si-a facut cadou un disc cuprinzand lucrari pe care nu le inregistrase pana atunci niciodata, surprinzator, avand in vedere ca Ozawa este specializat (si) in muzica de opera, si in repertoriul francez. Ma refer la fantezia lirica “Copilul si vrajile” de Maurice Ravel, o mini-opera foarte rar auzita astazi, care se petrece tot in lumea copiilor, ca si “Petrica si lupul” dar intr-un limbaj mai putin accesibil celor mici, adresat mai curand celor mari. Pe acelasi disc sunt inregistrate alte doua lucrari de Ravel: celebra Alborada del gracioso si ciclul de melodii Sheherazade, cu Susan Graham in prim plan, cea mai cunoscuta mezzosoprana americana a momentului. Intr-o nota mai subtila, repertoriul ales reflecta de fapt congruenta dintre doua lumi – cea asiatica si cea franceza – specifica si lui Seiji Ozawa. Toate lucrarile fac trimitere, muzical sau ideatic, (si) la Asia, desi sunt semnate de un francez, toate lucrarile sunt interpretate alaturi de o orchestra japoneza, Saito Kinen, infiintata chiar de Seiji Ozawa, alcatuita din cei mai buni instrumentisti japonezi, multi dintre ei, membri ai unor prestigioase orchestre americane si europene. 
    Discurile semnate de Alisa Weilerstein si Seiji Ozawa pot fi reascultate oricand pe site-ul campaniei Radio Romania Muzical Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015.
    Last, but not least, semnalez aparitia unui album cu trei discuri extrem de important pentru cultura romaneasca: integrala lucrarilor pentru pian de George Enescu inregistrata de pianista Raluca stirbat, initiatoarea campaniei care a dus la restaurarea casei familiei Enescu din Mihaileni. Discul a aparut in octombrie 2015 la casa Hanssler Classic si urmeaza a fi lansat in Romania pe 3 decembrie la Muzeul Enescu, unde Raluca stirbat va sustine si un recital. Pe 4 decembrie, Raluca stirbat este invitata Interviurilor Radio Romania Muzical, de la ora 15.30, live la Radio Romania Muzical, dar si live audio-video pe site-ul www.romaniamuzical.ro, moment pentru a afla mai multe despre aceasta integrala care include si piese inregistrate in premiera. Mi se pare un moment important: ultima integrala a lucrarilor pentru pian de Enescu a fost propusa de Luiza Borac, cu doua albume aparute in 2004 si 2006, deci cu aproape cu 10 ani in urma.

  • Muzica barocă în arii celebre interpretate de cântăreți de referință ai timpurilor noastre

    Contratenorul de origine croata Max Emanuel Cencic si soprana rusa Julia Lezhneva sunt protagonistii a doua albume care nu trebuie sa lipseasca din colectia oricui iubeste muzica baroca, de opera in special. Max Emanuel Cencic a lansat pe 2 octombrie 2015 discul “Arie napoletane”, iar soprana Lezhneva isi va lansa albumul cu arii de Handel pe 6 noiembrie 2015.
    Max Emanuel Cencic – Arie napoletane
    Stiti ce este un contratenor? Acel tip de voce foarte rara de barbat care canta cu timbru de femeie, iar contratenorii buni din zilele noastre pot fi numarati pe degete. Probabil cel mai in voga contratenor din prezent este croatul Max Emanuel Cencic, care a putut fi ascultat si la editia din 2015 a Festivalului Enescu: in concertul de deschidere, solist in Carmina Burana de Carl Orff si in opera-concert din 6 septembrie, cu integrala operei “Catone in Uttica” de Leonardo Vinci, lucrare pe care a si inregistrat-o pe un disc aparut in mai 2015.
    Max Emanuel Cencic are totul: o voce calitativa, cu un timbru mai intunecat de contralta, o tehnica stralucitoare, perfect adaptata stilului muzicii baroce, inteligenta si o prezenta scenica care impune. In plus, are o cariera foarte activa, daca ne uitam numai la faptul ca in doi ani si-a lansat 5 discuri la casa Decca, doua cu opere integrale, doua de recital si unul, Cei cinci contratenori, pe care apare, printre altii, alaturi de contratenorul de origine romana Valer Sabadus.

    Discul “Arie napoletane” ramane un sfera excelentei: pe el regasim 11 arii, dintre care 9 inregistrate in premiera mondiala, scrise de compozitorii care au adus faima scolii napolitane de compozitie din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, atunci cand Napoli era unul dintre cele mai importante orase europene. Alessandro Scarlatti, Leonardo Vinci, Leonardo Leo, Nicola Porpora, Giovanni Battista Pergolesi sunt numele de compozitori pe care le regasim pe acest disc, lucrarile lor avand o nota comuna, atat in virtuozitatea pe care o solicita cantaretului, cat si in caracterul lor, cele mai multe fiind stralucitoare, scrise in tonalitati majore. In plus, discul include si o lucrare instrumentala inregistrata in premiera mondiala, Concertul pentru clavecin si orchestra de Domenico Auletta, interpretat de excelentul ansamblu Il Pomo d’Oro, condus de Maxim Emelyanychev, care-l secondeaza de pe altfel pe Cencic pe intregul disc. Tot ansamblul Il Pomo d’Oro a putut fi ascultat si la Festivalul Enescu 2015, in 6 septembrie, cu opera “Catone in Uttica”.

    Un disc, deci, reprezentand un veritabil eveniment, atat datorita repertoriului, cat si interpretarii; un album pe care-l puteti asculta in 2 noiembrie, de la ora 19.00, la Radio Romania Muzical, inclus si in cadrul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015.
    Julia Lezhneva – arii de Georg Friedrich Handel 
    Un alt disc cu arii baroce, insa de cu totul alta factura, propune si soprana rusa Julia Lezhneva, una dintre noile stele ale teatrului liric contemporan, specializata si ea, ca si Cencic, in muzica baroca. Spun de alta factura, pentru ca daca Cencic pune accentul mai mult pe virtuozitate si stralucire, Lezhneva surprinde prin emotia si sensibilitatea interpretarilor ei.

    O voce rotunda, bogata, foarte versatila, cu o tehnica impecabila: greu de crezut ca Julia Lezhneva are doar 25 ani. Este insa un caz rar de cantareata a carei voce s-a maturizat foarte devreme: la 18 ani, ea canta Rossini alaturi de Juan Diego Florez, unul dintre cei mai cunoscuti tenori specializati in repertoriul belcanto. La 20 ani, Julia Lezhneva era invitata sopranei Kiri Te Kanawa, o adevarata legenda, la gala Classic Brit – a fost o adevarata rampa de lansare internationala. In 2013, Julia Lezhneva isi lansa primul disc de recital la casa Decca, Alleluia, pentru care a primit un premiu Echo Klassik, iar Decca a raportat vanzari care plasau acest album drept cel mai bun al unui cantaret debutant, din 2008 pana in prezent. Tot in 2013, soprana Julia Lezhneva a aparut pe scena Ateneului Roman, la Festivalul Enescu, in distributia operei Alessandro de Handel.
    Tot Handel, asadar, pe al doilea album al Juliei Lezhneva pentru casa Decca, lansat pe 6 noiembrie 2015. Un Handel tanar, care la 21 ani, calatorea in Italia. Sunt arii din opere, oratorii si lucrari religioase, unele celebre, altele mai putin cunoscute. De exemplu, Lezhneva include pe disc versiunea originala a ariei Lascia ch’io pianga din opera Rinaldo (1711) care a facut parte, cu titlul “Lascia la spina” din oratoriul “Il Trionfo del Tiempo e del Disinganno” (1707). Gasim si o arie devenita foarte cunoscuta in interpretarea Ceciliei Bartoli, “Come nube che fugge col vento” din acelasi oratoriu; dar si minunata arie a Frumusetii din finalul aceluiasi “Il Trionfo del Tiempo e del disinganno”. Ascultand acest album, mi-am pus si intrebarea: “Sa fie Julia Lezhneva noua Cecilia Bartoli?”. Timpul va da, probabil, raspunsul…
    Albumul Handel cu Julia Lezhneva, inregistrat alaturi de minunatul ansamblu Il Giardino Armonico condus de Giovanni Antonini, poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 9 noiembrie, de la ora 19.00 si este inclus si in cadrul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015, unde numai notele vizitatorilor vor desemna discul de muzica clasica al acestui an.
    Albumele vor fi de asemenea disponibile si in magazinele de specialitate din Romania.

  • Trei pianiști pentru mileniul 3

    Daniil Trifonov, Yundi, Yuja Wang – tineri pianisti care scriu istorie in prezent, legati si de Romania prin prezenta lor, trecuta sau viitoare, in cadrul Festivalului Enescu. Din pacate, nu putem sa-i ascultam pe scene romanesti decat in cadrul Festivalului Enescu; o sansa de a-i cunoaste mai bine sunt si discurile pe care ei le semneaza, posibil de audiat la Radio Romania Muzical, existente si in magazinele de specialitate din Romania.
    Daniil Trifonov – continuatorul scolii ruse de pian
    Are 24 ani si o cariera internationala de invidiat, pornita la 19 ani, cand cucerea doua importante premii care l-au propulsat in atentia tuturor: premiul al III-lea la Concursul Chopin de la Varsovia si, mai ales, premiul I si Medalia de aur a concursului Ceaikovski de la Moscova. In paranteza fie spus, in 2015, premiul I si Medalia de aur a aceluiasi concurs de la Moscova au fost cucerite de violoncelistul roman Andrei Ionita, iar dirijorul Valery Gergiev, aflat printre organizatorii acestei competitii, va fi in 2017, la Festivalul Enescu, alaturi de cei doi castigatori ai ultimelor editii ale concursului Ceaikovski, in doua concerte consecutive sustinute alaturi de Orchestra Filarmonicii din Munchen.  Deci, pe 9 septembrie 2017, vom avea ocazia sa-l ascultam pe pianistul Daniil Trifonov prima data pe o scena din Romania.
    Din fericire, au mai fost sanse pentru melomanii romani de a-l asculta de pe discuri sau la radio pe acest exceptional pianist despre care cu greu iti poti imagina ca are doar 24 ani. Sunt pianisti celebri care vorbesc la superlativ de Daniil Trifonov, asa cum este Martha Argerich care spunea ca “niciodata nu a ascultat asa ceva”, referindu-se la capacitatea lui Daniil Trifonov de a surprinde angelicul si demonicul in interpretarile sale. S-a vorbit despre Daniil Trifonov – continuatorul traditiei marii scoli ruse de pian: o realitate evidenta in stilul sau interpretativ, dar si in biografia sa, pentru ca Daniil Trifonov a crescut ascultand vechi discuri ale unor maestri – Rahmaninov si Horowitz. Intrebat care sunt pianistii sai contemporani preferati, Trifonov a raspuns: Martha Argerich, Grigory Sokolov si …Radu Lupu.
    Pe 28 august 2015, Daniil Trifonov si-a lansat cel mai nou disc aparut la Deutsche Grammophon, primul sau disc inregistrat in studio, pe care se regasesc teme cu variatiuni scrise de Serghei Rahmaninov: celebra Rapsodie pentru pian si orchestra pe o tema de Paganini, dar si variatiuni pe teme de Corelli si Chopin pentru pian solo, alaturi de o lucrare compusa chiar de Daniil Trifonov, intitulata sugestiv “Rahmaniana”. Alaturi de Daniil Trifonov pe acest disc – Orchestra Simfonica din Philadelphia, care are muzica lui Rahmaninov in sange, fiind orchestra americana cu care Rahmaninov insusi a colaborat cel mai des dupa ce a emigrat in Statele Unite ale Americii. Iar la pupitrul orchestrei s-a aflat dirijorul Yannick Nezet Seguin, o vedeta incontestabila a lumii de concert contemporane. Evident, punctul central de interes al discului este celebra Rapsodie pe o tema de Paganini, a carei variatiune a 18-a, inclusa in muzica filmului „Undeva, candva” a intrat in constiinta publicului larg. Fara a exagera, se poate spune ca Daniil Trifonov a realizat o versiune antologica a acestei rapsodii, incarcata de o poezie pe care numai un rus stabilit in America, asa cum a fost si Rahmaninov insusi, o putea concepe. Discul poate fi ascultat pe site-ul campaniei Radio Romania Muzical Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-pianistul-daniil-trifonov-albumul-rahmaninov-music-box-28-septembrie/1361591/3071/11)
    Yundi si preludiile lui Frederic Chopin
    Pe 11 septembrie a aparut tot sub sigla casei Deutsche Grammophon si noul disc al pianistului chinez Yundi, consacrat muzicii lui Chopin, mai precis colectia de preludii scrise de romanticul polonez.
    Nu e intamplator ca Yundi abordeaza (din nou) muzica lui Chopin pe discurile sale: el s-a lansat in anul 2000,  cand a castigat premiul I la Concursul Frederic Chopin de la Varsovia, una dintre cele mai grele competitii pentru pianisti, organizata odata la 5 ani. A stabilit atunci si un record: a fost cel mai tanar pianist care a castigat vreodata premiul I la acest concurs (avea 18 ani) si primul pianist chinez care realiza aceasta performanta. in 2015, Yundi revine la Varsovia, de data aceasta, ca membru al juriului si din  nou stabileste un record, fiind cel mai tanar al juriului din istoria concursului (are 33 ani).
    Yundi a putut fi ascultat si pe o scena romaneasca, la Festivalul Enescu 2013; si atunci a interpretat tot Chopin.
    Pe discul lansat in 11 septembrie, Yundi ne propune o versiune involburata a muzicii lui Chopin; chiar si in preludiile lente din ciclul op.28 se simte o neliniste interioara pe care nu am simtit-o in interpretarea altor pianisti. Este o viziune foarte personala aici, pe care o puteti asculta si dvs. in inregistrarea postata pe site-ul Radio Romania Muzical. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-preludii-de-frederic-chopin-interpretate-de-yundi-music-box-5-octombrie-2015/1362721/3071/11)
    Yuja Wang interpreteaza Ravel
    In Festivalul Enescu 2013 a putut fi ascultata interpretand Concertul nr.1 de Ceaikovski; in 2015, Concertul nr.2 de Bela Bartok. 
    Pe 9 octombrie 2015, apare noul disc al Yujei Wang, pe care ea interpreteaza cele doua concerte pentru pian si orchestra de Maurice Ravel. O alegere repertoriala surprinzatoare pentru multi: de altfel, si dupa concertele Yujei Wang de la Bucuresti am auzit pareri care spuneau ca ea este doar o “atleta” a pianului, ca nu are rafinamentul unui mare pianist, etc. E adevarat, partea a doua din Concertul nr.2 de Bartok a schimbat totusi partial aceste pareri… Iar partea a doua din Concertul in Sol de Ravel cred ca darama cu totul aceasta imagine. De fapt, Yuja Wang este una dintre cele mai talentate, complete si expresive pianiste ale timpului nostru; faptul ca ea are orice dificultate tehnica la degetul mic nu inseamna ca ea nu stie sa creeze poezie pe clapele pianului, asa cum face cu muzica lui Ravel.
    Alaturi de Yuja Wang, pe acest disc canta Orchestra Tonhalle din Zurich (unul dintre concert-maestrii orchestrei este romanul George Cosmin Banica), condusa de un dirijor de doar 29 ani, francezul Lionel Bringuier, actualul director muzical al orchestrei elvetiene, si el un adevarat copil-minune al muzicii clasice actuale, care confirma la maturitate. Si care promite o intreaga serie Ravel care va aparea la Deutsche Grammophon, deci, este de urmarit.
    Noul disc al Yujei Wang poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 12 octombrie, de la ora 19.00.

    yuja

    Yuja Wang

  • Ceva vechi, ceva nou

    Nu, nu am de gand sa vorbesc despre mirese si nunti, ci despre doua discuri in aparenta antagonice tocmai prin faptul ca vin din partea a doi muzicieni foarte diferiti, cu o experienta foarte diferita. Totusi, un lucru le uneste: calitatea intrinseca a muzicii de pe aceste doua discuri. Protagonistii sunt violonistul Ithzak Perlman si compozitorul Max Richter.
    Itzhak Perlman, o legenda in viata
    Da, cam asa ar putea fi descris unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti violonisti americani: o legenda in viata. Pe 31 august 2015 a implinit 70 ani; are insa in spate o cariera de 57 ani, pentru ca Itzhak Perlman a aparut in lumina reflectoarelor de la varsta de doar 13 ani. Ar fi putut sa fie doar o flacara care se stinge foarte repede: la debut, presa l-a promovat foarte mult din cauza situatiei sale speciale – in urma unei poliomelite, a ramas infirm, se deplaseaza numai cu ajutorul carjelor sau al scaunului cu rotile si canta doar asezat pe scaun. Insa Itzhak Perlman nu a cazut in derizoriul tabloidelor, el si-a construit in timp o cariera foarte serioasa cu care oricine se poate mandri. De altfel, nu oricine a reusit sa primeasca, precum Itzhak Perlman, 16 premii Grammy…

    Itzhak-Perlman-violin-Ema-007

    Ajuns la 70 ani, Itzhak Perlman si-a facut un cadou: este discul pe care vi-l aduc in atentie, aparut pe 28 august 2015 la casa Deutsche Grammophon. Pe el, regasim doua sonate – una de Gabriel Fauré, alta de Richard Strauss, inregistrate alaturi de prietenul sau de o viata, pianistul Emanuel Ax, si el, multipremiat la Grammy in calitate de partener de muzica de camera al violoncelistului Yo Yo Ma. Acest disc este in mai multe sensuri o premiera pentru Perlman: primul disc nou in ultimii 16 ani, cand s-a retras treptat pentru a se dedica mai mult profesoratului, primul disc inregistrat alaturi de Emanuel Ax, primul disc pe care apar inregistrate aceste sonate pe care le-a cantat deseori in recitaluri live, dar pe care nu le-a gravat niciodata pe disc anterior. 

    In plus, acest disc este dovada vie ca un mare artist ramane la fel de bun indiferent de varsta: rafinamentul din interpretarea celor doi muzicieni – Itzhak Perlman si Emanuel Ax -, este atributul unor oameni care au trait prin muzica intreaga viata, care au dobandit o intelegere a muzicii rezervata unei elite restranse. O muzica foarte frumoasa, pe tiparul romantic, in aceste doua sonate foarte rar de intalnit astazi pe discuri noi, companion perfect pentru o seara de toamna tarzie cu un pahar de vin bun si vechi: de neratat.
    Discul poate fi ascultat luni, 19 octombrie, de la ora 19.00, la Radio Romania Muzical si este inclus in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”. (www.romania-muzical.ro/voteaza2015).

    max_richter_photo_by_mike_terry

    Foto by Mike Terry


    Max Richter – “Sleep”

    Slow food, slow life: doua concepte care incep sa aiba din ce in ce mai multi adepti intr-o societate saturata de viteza, stres, lipsa timpului pentru micile placeri ale vietii. in mijlocul iuresului, unii se opresc si se gandesc: “Are sens drumul pe care merg? Eu cine sunt: doar omul care alearga intre nenumaratele obligatii zilnice?”
    Cred ca aceleasi intrebari si le-a pus si compozitorul britanic Max Richter inainte de a aparea cu noul sau proiect intitulat “Sleep”, pe care el insusi il descrie astfel: "Este un cantec de leagan de 8 ore, o lucrare gandita pentru pian, coarde, mediu electronic si voci, dar fara cuvinte. Este cantecul meu personal de leagan pentru o lume frenetica, un manifest pentru un ritm al vietii mai lent". “Sleep” inseamna o piesa muzicala de 8 ore, gandita sa acompanieze durata normala de 8 ore a somnului unui adult. Iar in noaptea de 3 spre 4 septembrie, lucrarea a fost difuzata online in intreaga lume, starnind reactii entuziaste: "Sunete sublime… am ascultat cu lacrimi in ochi, uimitor si frumos…". “Sleep” a fost difuzata in integralitate si de posturile BBC3 din Marea Britanie si ABC din Australia. Exista de asemenea si o versiune de o ora a lucrarii, dar si editari pentru radio ale unor teme din lucrare – acestea din urma au fost difuzate luni, 5 octombrie, si la Radio Romania Muzical si pot fi reascultate aici. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-max-richter-albumul-sleep-music-box-5-octombrie-2015/1362731/3071/11)
    Cred ca auditia acestei lucrari trebuie incercata macar o data: un alt fel de muzica clasica contemporana decat cea foarte tensionata cunoscuta de majoritatea dintre noi, o muzica clasica contemporana care vorbeste si despre partea frumoasa a umanitatii de astazi.

  • A Journey into classical cu violonistul Răzvan Stoica

    In 2012, nu stiam absolut nimic despre violonistul Razvan Stoica. Mi-a trimis un CD sa-l ascult si mi-a placut bravura lui, sunetul frumos si bineinteles, faptul ca el canta pe o vioara Stradivarius, obtinuta in urma concurs la care a avut 180 de contracandidati. Spre finalul anului 2012, mi-am adus aminte de el cand noi, cei de la Radio Romania Muzical, ne gandeam pe ce tanar interpret sa propunem pentru concursul New Talent de Bratislava derulat sub semnul Uniunii Europene de Radio. In octombrie 2013, Razvan Stoica a castigat unicul premiu pus in joc la acest important concurs international, o mandrie pentru Romania, pentru ca pana la el, niciun roman nu obtinuse laurii acestei competitii fondate in urma cu 40 ani de Yehudi Menuhin.
    Dupa ce a castigat acest concurs, Razvan Stoica, care atunci avea 27 ani, a devenit cunoscut si in Romania pe care a parasit-o pe cand avea 18 ani pentru studii la Amsterdam, unde s-a si stabilit si si-a castigat o frumoasa reputatie. Razvan Stoica formeaza de multi ani un duo cu sora sa, pianista Andreea Stoica, o muziciana de acelasi calibru de inalta clasa. Iar in 2010, Razvan Stoica a infiintat Kamerata Stradivarius, o orchestra de camera alcatuita practic numai din solisti de valoare, care canta fara dirijor.
    Razvan Stoica, Andreea Stoica si Kamerata Stradivarius se intalnesc prima data pe un disc a carui lansare este programata in 25 septembrie 2015, o productie Universal Music Romania intitulata A journey into classical. Titlul este inspirat de o poveste reala din viata lui Razvan Stoica, dezvaluita si in bookletul CD-ului: “Avem orchestratii originale minunate si cred enorm de mult in acest proiect. Timp de multi ani, am visat sa combin un aranjament pentru vioara, pian si orchestra de corzi, intr-un repertoriu care sa surprinda. Emotiile, visele si muzica formeaza o sinergie perfecta, e un fapt dovedit. Am selectat cateva dintre piesele mele de concert preferate si le-am folosit ca sursa de inspiratie, pentru a crea o calatorie muzicala magica. Fiecare piesa de pe album are propria poveste. De ce o incursiune in clasic? Povestea care a adus acest proiect la viata isi are radacinile intr-o intamplare reala. La sfarsitul unui concert mare pe care l-am sustinut cu sora mea, (cealalta jumatate a Duo Stoica), a venit la noi o frumoasa doamna in varsta, aflata intr-un scaun cu rotile. Ne-a intrebat cand avem de gand sa sustinem un nou concert in aceeasi regiune. Din cauza handicapului ei, nu reusise sa ajunga la timp si ratase concertul. Avea lacrimi in ochi, in timp ce ne vorbea. Atat eu cat si sora mea, am simtit responsabilitatea rolulului nostru de artisti si am repetat concertul doar pentru frumoasa doamna. A fost atat de fericita, incat nu putea articula nici un cuvant. Dar cand a vorbit, a spus o fraza uimitoare, care ne-a facut sa ne simtim incredibil de coplesiti si totodata completi, ca artisti. Ea a spus: ‘Aceasta a fost calatoria vietii mele …’ si acesta a fost punctul de pornire al noului nostru proiect, A journey into classical”. 
    Da, o poveste de viata este in aceste 8 piese celebre din repertoriul clasic – Paganini, Fauré, Bazzini, Piazzolla, Kreisler, Saint-Saëns, Lalo si Ravel sunt compozitorii. O poveste de viata care poate fi nu doar emotionanta, dar si plina de umor, relaxanta. Suntem in fata unui disc gandit pentru un public larg, care poate alege sa asculte acest CD si pentru satisfactii estetice si artistice, si, pur si simplu, pentru destindere, in traficul aglomerat din marile orase, de exemplu. Este un disc care pune in evidenta calitatile iesite din comun ale protagonistului si ale instrumentului pe care canta: o vioara Stradivarius cu un timbru intunecat si un violonist care dincolo de o bravura tehnica sclipitoare transmite o emotie speciala. si pana la urma, muzica este, in primul rand, emotie….
    Razvan Stoica si Andreea Stoica sunt invitatii Interviurilor Radio Romania Muzical de marti, 22 septembrie, de la ora 19.00, o emisiune care poate fi ascultata live la radio, dar poate fi si vazuta pe site-ul www.romania-muzical.ro. Albumul A journey into classical este inclus si in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” derulata pe acelasi site, www.romania-muzical.ro.
    Concertul de lansare a discului A journey into classical are loc vineri, 25 septembrie, de la ora 20.00, la Palatul Bragadiru din Bucuresti. Biletele sunt disponibile in reteaua www.eventim.ro.
     

    CD-cover-A-Journey-Into-Classical

  • Propuneri de audiție pentru o vară mai mult sau mai puțin toridă

    Am ales sa trec in revista cateva discuri aparute in ultima perioada: oricare dintre ele este un bun pretext de a petrece momente relaxante intr-o dupa-amiaza torida de vara, fie ca ne aflam in vacanta sau nu. Sunt albume foarte deosebite unul de altul, pentru gusturi si interese deosebite.
    Protagonisti romani
    La Editura Casa Radio au aparut de curand doua discuri ce au in prim plan Orchestra Nationala Radio; ambele cuprind lucrari inregistrate in concerte live, ambele cu un repertoriu rus romantic. Unul dintre ele surprinde primul concert sustinut de Cristian Macelaru in Romania – in 2012, pe scena Salii Radio, un eveniment care a inclus uvertura operei “Ruslan si Ludmila” de Mihail Ivanovici Glinka si Suita “seherazada” de Nikolai Rimski Korsakov. Pentru cine nu stie, Cristian Macelaru este in prezent dirijor asociat al Orchestrei Simfonice din Philadelphia, una dintre cele mai importante orchestre americane,  o performanta formidala pentru acest roman de 35 ani plecat sa studieze in Statele Unite ale Americii la varsta de 17 ani. Cristian Macelaru este un dirijor cu o carisma neobisnuita, care transpare si din inregistrarile de pe discul aparut la Editura Casa Radio; si trebuie mentionat si faptul ca in noiembrie 2015, Cristian Macelaru va debuta la pupitrul celei mai importante orchestre americane, cea a Filarmonicii din New York, semn ca se indreapta cu repeziciune catre o cariera internationala de (foarte) mare calibru. Asa ca nu pot decat sa ma bucur ca primul disc din cariera lui Cristian Macelaru a aparut in Romania.
    Pe al doilea disc semnat de Orchestra Nationala Radio regasim o lucrare mai rar prezenta pe afisele de concert: Simfonia “Manfred” de Piotr Ilici Ceaikovski, interpretata sub bagheta lui Tiberiu Soare in debutul stagiunii 2014-2015. Tiberiu Soare special a ales o lucrare pe care publicul roman nu a avut ocazia sa o asculte prea des, un opus  tulburator inspirat de povestea lui Byron, ce s-a intentionat sa fie o Simfonie fantastica a spatiului rus. 
    In martie 2015, casa britanica Avie Records anunta lansarea noului disc semnat de romancele Laura Buruiana si Alexandra Silocea, lucrari pentru violoncel si pian de Enescu, Prokofiev si sostakovici. Din creatia lui George Enescu, protagonistele au ales singura parte care a supravietuit dintr-o sonata in fa minor scrisa la 17 ani, descoperita in arhivele Muzeului Enescu de compozitorul Hans Peter Turk. In luna mai 2015, BBC Music Magazine a oferit gratuit spre downloadare abonatilor tocmai aceasta sonata neterminata enesciana in fa minor, ceea ce sigur ca a asigurat o promovare importanta pentru acest disc realizat de doua dintre cele mai talentate muziciene romane din diaspora  – violoncelista Laura Buruiana este stabilita in Franta, pianista Alexandra Silocea, in Marea Britanie.
    Toate aceste albume au fost difuzate la Radio Romania Muzical si pot fi oricand reascultate pe pagina proiectului “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” de la www.romania-muzical.ro.

    Muzica contemporana

    Cand vorbim despre muzica clasica contemporana, nu multi isi declara interesul pentru acest tip de arta, vazuta de multi drept o muzica disonanta, posibil de inteles doar de catre niste initiati. Totusi, tocmai niste compozitori de muzica clasica contemporana sunt favoritii unor mari case de discuri internationale si se bucura de vanzari-record: Ludovico Einaudi, Max Richter, Philip Glass sunt numele cele mai cunoscute.
    In acest club intra, surpriza poate, si James Horner, cunoscut mai ales pentru coloanele sonore din mega-productii americane – Titanic, Avatar. Am mai scris de altfel despre Concertul “Pas de deux” pentru vioara, violoncel si orchestra de James Horner, prezent pe un disc lansat in 25 mai si ramas drept ultimul album pentru compozitorul stins din viata intr-un accident de avion pe 22 iunie 2015. Cum insa argumentul principal ramane muzica insasi, vreau doar sa amintesc ca acest album poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 3 august, de la ora 19.00 sau oricand pe site-ul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”.

    In luna iunie s-a lansat si alt disc semnat de un nume foarte rezonant: Pete Townshend, chitaristul trupei The Who. Ce legatura are Pete Townshend cu muzica clasica? Albumul se intituleaza “Classic Quadrophenia” si este o versiune cu orchestratie de tip simfonic a operei rock Quadrophenia care s-a bucurat de un enorm succes in 1973. Pete Townshend afirma ca noul sau “Classic Quadrophenia” (unde evolueaza Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, cu Billy Idol si Pete Townshend insusi printre protagonisti) poate “revigora publicul de muzica clasica, aducand la concert oameni care altfel nu ar veni sa asculte o orchestra care canta fara lumini si focuri de artificii pe scena”. Unii s-au indoit deja de acest lucru: albumul nu a fost inclus in topul vanzarilor de muzica clasica din Marea Britanie, considerandu-se ca aceasta nu este muzica clasica. Clasica sau nu, e totusi o experienta pentru cei care au fost sau mai sunt fanii trupei The Who; ca va atrage public nou catre muzica clasica, ramane de vazut.

    Opera fans

    Doua veritabile opere clasice, cu nume mari in distributie, s-au lansat in luna iulie.
    Prima este “Turandot” de Giacomo Puccini, cu Andrea Bocelli, foarte promovatul tenor italian nevazator pe care l-am putut asculta si la Bucuresti, care interpreteaza rolul lui Calaf, eroul masculin care o cucereste pe recea Turandot, printesa chineza, intruchipata de soprana americana Jennifer Wilson. Andrea Bocelli este insa un tenor care s-a afirmat mai ales in repertoriul light pop, sa-l numesc, care i se potriveste foarte bine. A canta insa “Turandot”, una dintre cele mai dificile opere pucciniene, este cu totul altceva. Doar punand in comparatie celebra arie a lui Calaf din actul al treilea, “Nessun dorma”, interpretata de Bocelli si Pavarotti, si oricine poate constata diferenta uriasa intre posibilitatile tehnice si expresive ale celor doi (in favoarea lui Pavarotti). Dar ratiunile de marketing sunt importante, asa ca inteleg de ce s-a optat pentru un disc ca acesta, probabil tot in ideea de a atrage oameni noi catre muzica clasica. Din nou raman cu intrebarea daca intr-adevar se si intampla asta….
    Mai curand eu as recomanda pentru cei care fac primii pasi catre muzica clasica o alta opera a carei inregistrare a aparut in iulie 2015: “Rapirea din serai” de Mozart. In distributie: soprana germana Diana Damrau (cu o cariera fulminanta pe cele mai importante scene europene si americane), tenorul Rolando Villazon (o super-vedeta a operei de azi, un tenor mexican cu o voce foarte frumoasa si o prezenta scenica de veritabil actor) si baritonul german Thomas Quasthoff (o ocazie rara de a-l asculta cantand opera pe acest muzician de 1.34 m, cu un defect fizic evident, cu o voce impresionanta si cu discuri mai ales cuprinzand lieduri, repertoriu vocal-simfonic si …jazz). 

    Proiectul i se datoreaza tenorului Rolando Villazon care si-a propus sa inregistreze alaturi de dirijorul Yannick Nezet Seguin (dirijorul principal al Orchestrei Simfonice din Philadelphia, cu care Cristian Macelaru, amintit mai sus, colaboreaza indeaproape) sa inregistreze toate operele lui Mozart. Inaintea “Rapirii din serai” au fost “Don Giovanni” si „Cosi fan tutte”, aparute in 2012 si 2013, plus un album cu arii de concert de Mozart, lansat in 2014. 
    A canta Mozart e (foarte) greu, in pofida impresiei de lejeritate si usurinta pe care o lasa muzica. Dar cantaretii pe care-i puteti asculta pe acest disc trec testul mozartian si recreaza cu umor, stralucire si bonomie o poveste orientala foarte la moda in vremea lui Mozart.
    Discurile prezentate sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro.

  • Meniu gourmet pentru gurmanzi

    Da, cam asa as putea strange sub o singura palarie impresiile lasate de auditia a trei discuri aparute in ultima perioada. In general constat ca exista interes, din punctul de vedere al caselor de discuri importante la nivel international, mai ales pentru ceea ce as numi raritati sau curiozitati. 
    Muzica de camera cu Daniel Hope si prietenii sai
    As putea numara pe degete discurile cu muzica de camera care au aparut anul acesta. Intr-un fel, nu ma mir: muzica de camera este considerata o nisa in nisa si asa ingusta a muzicii clasice. Muzica de camera a fost laborator de creatie pentru marii compozitori clasici si romantici, locul unde au experimentat noi tehnici, noi idei. S-a nascut dintr-o necesitate sociala, atunci cand oamenii se strangeau in saloane pentru a asculta muzica sau pentru a canta ei insisi muzica – astazi, asemenea obiceiuri au disparut cu desavarsire, nu insa si oamenii care gusta un asemenea gen interpretat de un numar restrans de instrumente. 
    ‘Sufletul’ discului lansat in 20 aprilie 2015 este violonistul Daniel Hope; este din surprinzator ca acest muzician care a devenit o vedeta mai ales datorita unor proiecte mai curand la granita muzicii clasice, revine pe taramul muzicii clasice 100%. Dupa “Spheres”, „Escape to paradise” si “Vivaldi by Max Richter”, Daniel Hope propune cvartete de Mahler, Schumann si Brahms – as zice ca in contextul actual, e o dovada de mare curaj. 
    Ascultand discul, iti dai seama de ce o casa de discuri si-a asumat insa riscurile unui album cu muzica de camera. Cei patru interpreti sunt muzicieni de o valoare incontestabila – violonistul britanic Daniel Hope si trei americani, violistul Paul Neubauer, violoncelistul David Fickel si pianista Wu Han, reuniti sub auspiciile Chamber Music Society of Lincoln Center din New York, una dintre cele mai prestigioase asociatii americane avand drept scop promovarea muzicii de camera. De altfel, directorii artistici ai acestei asociatii sunt David Finckel si Wu Han. Ar mai fi de spus ca David Fickel a facut parte pana de curand din Cvartetul Emerson, multi-premiat cu Grammy.
    Iar discul suna exceptional – este o inregistrare dintr-un concert live, iar autenticitatea trairii live a interpretilor se pastreaza; repertoriul nu este unul prea des abordat: Cvartetul cu pian de Gustav Mahler (singura parte din acest cvartet pe care Mahler nu l-a mai terminat niciodata), Cvartetul cu pian op.47 de Robert Schumann si Cvartetul cu pian nr.1 op.25 de Johannes Brahms. 
    Cine vrea sa asculte pentru prima data in viata lui muzica de camera, cine, dimpotriva, apreciaza deja foarte mult acest gen, gaseste in acest disc un companion potrivit; cum ai putea sa nu apreciezi Excelenta?

    wbe6ohdzcllsikxgmeh1

    ‘Lost and found’ cu oboistul Albrecht Mayer
    Exista ceva nedescoperit in repertoriul muzicii clasice din secolul al XVIII-lea? La prima vedere, am spune “nu”, dar ne-am insela, pentru ca, iata arhivele vechi ascund inca surprize. 
    Albrecht Mayer, un celebru oboist al timpurilor noastre, cu o importanta cariera solistica desfasurata in paralel cu activitatea de membru al uneia dintre cele mai bune orchestre la nivel mondial, Orchestra Filarmonicii din Berlin (apropo, Filarmonica din Berlin vine in septembrie la Festivalul Enescu!), a descoperit cateva partituri ale unor compozitori contemporani cu Mozart in vechi arhive din Saxonia si Turingia si le-a inregistrat pe un disc aparut in februarie 2015. 
    Sunt concerte semnate de Franz Anton Hoffmeister, Ludwig August Lebrun, Josef Fiala si Leopold Kozeluch; sigur, nu sunt capodopere (am avea totusi asteptari prea mari), dar ne aflam in fata unei muzici sensibile, echilibrate, stralucitoare, interpretata absolut exemplar de Albrecht Mayer si Kammerakademie Postdam. Ar fi bine de adaugat ca in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea s-a scris multa muzica pentru instrumente de suflat; flautul, oboiul si clarinetul erau instrumentele preferate de multi muzicieni amatori, asa ca cererea a creat si oferta. Si mai mult, rasfoind biografiile compozitorilor de pe acest disc, afli si ca Franz Anton Hoffmeister a fost proprietarul primei edituri muzicale din istorie – Artaria.
    Nu intamplator acest disc a fost difuzat in premiera romaneasca de Radio Romania Muzical chiar in prima zi de vara; discul acesta chiar aduce in casele celor care iubesc muzica clasica soarele cald al verii, zambetul si promisiunea unei vacante reusite.

    0028947929420

    ‘Time present and time past’  si clavecinul lui Mahan Esfahani

    Stiti cum arata si cum suna un clavecin, instrumentul care a precedat in istoria muzicii pianul? In Romania, unde nu exista o prea mare traditie a interpretarii muzicii baroce, clavecinul este cu atat mai mult un instrument din cabinetul cu ciudatenii al istoriei. 
    Insa sunt convinsa ca si alte tari din Europa, unde muzica veche are o traditie, noul disc al clavecinistului iranian Mahan Esfahani a produs semne de intrebare. Un disc avand clavecinul in prim-plan? 
    Se pare ca miza a fost insa castigatoare, daca ar fi doar sa rasfoim cronicile internationale referitoare la acest disc lansat in 11 mai 2015; mai mult, discul figureaza in top 10 al vanzarilor albumelor de muzica clasica in Marea Britanie. Totul este altfel pe acest album: interpretul, repertoriul.
    Ne-am putea inchipui un iranian care canta muzica clasica la un clavecin? Ei bine, el este acest Mahan Esfahani, nascut in 1984, cu studii in Statele Unite ale Americii, actualmente profesor la Guildhall School of Music and Drama in London, cu cariera care se numara in concerte pe marile scene ale lumii si mai multe discuri, toate recenzate la superlativ de presa internationala. 
    Iar repertoriul: un melanj de muzica baroca (Alessandro Scarlatti, Johann Sebastian Bach), clasica (Carl Philipp Emanuel Bach) si contemporana (Henryk Gorecki si Steve Reich) – o alaturare cel putin indrazneata, insa foarte interesanta si ofertanta din punct de vedere auditiv. Mahan Esfahani nu apare singur pe acest disc, ci alaturi de ansamblul Concerto Koln, specializat in interpretarea muzicii vechi.
    "Daca este sa cumparati un singur album de clavecin in viata dumneavoastra, luati-l pe acesta. Este senzational!" scrie The Times. Cred ca au dreptate!

    71reHGaPjgL._SL1423_

    Discurile prezentate au fost difuzate de Radio Romania Muzical si pot fi reascultate oricand pe site-ul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”.

    Albumele sunt disponibile si in Romania in magazinele de specialitate si pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro. Fisierele audio se pot cumpara de pe www.itunes.com.