Ceasca de cultura

Autor: Comandaşu Cristina

  • Alexandru Bălănescu vine în România

    Un concert si lansarea a patru discuri: iata motivul pentru care-l vom avea la Bucuresti pe Alexandru Balanescu, violonistul si compozitorul care de 40 ani face o cariera internationala de prestigiu.
    Concertul va avea loc joi, 28 mai, de la ora 20, la Fratelli Studios. Se implinesc 10 ani de la lansarea albumului emblematic pentru Alexandru Balanescu – “Maria T” si cu aceasta ocazie, productia “Maria T” – muzica, dar si suport video – va ajunge si la Bucuresti. Concertul este prilej de lansare si pentru patru dintre albumele lui Alexandru Balanescu, reeditate de Universal Music Romania: “Possessed” (1992), “Luminitza” (1994), coloana sonora “Angels & Insects” (1995) si “Maria T” (2005).
    Aceasta este, intr-adevar, o stire pentru cei care stiu cine este Alexandru Balanescu; altii (probabil mai multi) se vor intreba cine este Alexandru Balanescu si de ce e atat de important ca sustine un concert la Bucuresti.
    Altfel despre muzica contemporana
    Cine a auzit de Alexander Balanescu a auzit si de Philipp Glass, Michael Nyman sau Olafur Arnalds – artisti care fac parte din aceeasi familie artistica a muzicii contemporane care nu este nici clasica, nici pop, nici techno, nici indie, nici jazz. Este o muzica ce incearca sa gaseasca noi posibilitati de expresie intr-o lume care parca le-a vazut si le-a cunoscut pe toate; o muzica ce vrea si reuseste sa creeze experiente artistice noi, in ton cu sensibilitatea omului contemporan.
    Poate nu intamplator, muzica lui Balanescu a fost strans legata de spectacolul cinematografic si de teatru, pentru ca sincretismul este una dintre caracteristicile acestei forme de arta contemporana. Mi-l amintesc pe Marius Manole cand povestea despre experienta traita alaturi de Alexandru Balanescu cand lucra la “Insemnarile unui nebun” de Gogol, despre dramatismul si intensitatea muzicii cantate live de violonistul Alexandru Balanescu.

    Note biografice
    Alexandru Balanescu a studiat vioara la Bucuresti cu doi reputati profesor, Garabet Avakian si stefan Gheorghiu; in 1969 (avea 15 ani) a parasit Romania impreuna cu familia sa, pentru a se stabili in Israel, unde a continuat studiul viorii. in 1971, a plecat spre Londra, iar in 1975, spre Statele Unite ale Americii, unde a devenit student al celebrei scoli Juilliard din New York. Acolo a descoperit ca interpretarea muzicii clasice nu-i mai este suficienta, ca este interesat de muzica contemporana si, mai mult, de crearea muzicii contemporane. Atunci s-a nascut violonistul si compozitorul Alexander Balanescu.
    De 40 ani, Alexandru Balanescu traieste la Londra. A fost membru al Michael Nyman Band si al Cvartetului Arditti, ansambluri specializate in interpretarea muzicii noi. In 1987, Balanescu si-a infiintat propriul cvartet care i-a preluat numele si alaturi de care a cunoscut consacrarea la nivel mondial, asemenea unor staruri din zona pop-rock (cvartetul a aparut in concerte pe stadioane si a fost invitat sa cante alaturi de mega-staruri precum Pet Shop Boys). 
    De fapt, ceea ce si-a propus Alexander Balanescu a fost sa aduca muzica contemporana (oarecum) clasica mai aproape de publicul larg, ceea ce a si reusit, cu foarte mare succes; si, in plus, sa exprime ce-i este specific si nu intamplator, tocmai albumele care cuprindeau acest ‘specific’ s-au bucurat de o larga recunoastere.
    Sigur, emblematic ramane “Maria T”, un omagiu adus celebrei Maria Tanase, un album aparut in anul 2005 la o casa engleza de discuri importanta, Mute (cu care a colaborat si Depeche Mode) si care in 29 mai 2015 se relanseaza la Universal Music Romania. Alexandru Balanescu creeaza un dialog imaginar intre propria-i muzica si inregistrarile Mariei Tanase, iar rezultatul este unul hipnotic, seducator, o muzica noua si veche in acelasi timp, care, evident, pentru romani are o rezonanta foarte speciala – pe scurt, o reusita artistica speciala.
    Alexandru Balanescu lucreaza la un album inspirat de Enescu; stateam si ma gandeam daca nu cumva Enescu insusi ar fi ajuns sa scrie si sa cante in secolul XXI ca Alexandru Balanescu. Sursele majore de inspiratie sunt identice: in discursul amandorura exista o transpus intr-un limbaj original dorul romanesc, melodica si ritmica din muzica traditionala romaneasca, oniricul…
    Da, cred ca asta face cel mai bine Alexandru Balanescu: creeaza vise pentru oamenii de astazi. 
    Cele patru discuri “Maria T”, “Possessed”, “Luminitza” si coloana sonora “Angels & Insects” se vor lansa in 29 mai 2015 si se pot achizitiona, in format fizic, exclusiv din librariile Carturesti, pana pe 5 iunie, iar in format digital sunt disponibile pe iTunes si Deezer.  Albumele se pot precomanda din 22 mai de pe website-ul Carturesti (http://umusic.ly/balanescu.carturesti) si pe  itunes.  
    Alexandru Balanescu va sustine o sesiune de autografe miercuri, 27 mai, de la ora 19, la Carturesti Verona (Gradina secreta). 
    Biletele pentru concertul Cvartetului Alexandru Balanescu din 28 mai sunt disponibile in retelele www.eventim.ro, www.iabilet.ro si la Fratelli Studios, in seara evenimentului.  

    alexander_balanescu

  • Chopin pentru secolul XXI – “The Chopin Project” cu Alice Sara Ott și Olafur Arnalds

    Ea este o pianista de 26 ani; el, un compozitor de 29 ani. Ea locuieste in Germania, tatal ei este german, iar mama, japoneza. El s-a nascut in indepartata Islanda. La prima vedere, niciun punct comun. si totusi…
    Comun le este, in primul rand, succesul obtinut la o varsta la care altii inca isi mai cauta drumul. Alice Sara Ott este considerata una dintre cele mai bune pianiste ale generatiei sale, la nivel mondial; Olafur Arnalds s-a impus deja drept unul dintre cei mai originali creatori de muzica din timpurile noastre, lucrarile lui, concepute in mediul electronic mai ales, insemnand o foarte originala combinatie intre muzica clasica, jazz, indie.
    Ambii au aparut deja pe scene din Romania: Alice Sara Ott in 2012, cu ocazia aniversarii Radio Romania Muzical 15, iar Olafur Arnalds, in noiembrie 2013, intr-un concert sold out la Bucuresti.
    Iar pentru mine, intre cei doi mai exista inca un punct comun, pentru ca i-am cunoscut pe ambii destul de bine, am realizat interviuri cu ei si m-am minunat cat de diferiti sunt de generatia mai veche de muzicieni si ce artisti impliniti sunt.

    Artisti de ieri, muzicieni de azi

    Vad in continuare in Romania o retinere in ceea ce-i priveste pe artistii momentului care se bucura acum de succes la nivel international. Poate si pentru ca, in ceea ce priveste muzica clasica, in constiinta publica au ramas acele nume care puteau fi vazute mai des pe scene romanesti. Astazi, din pacate, cu mici exceptii, doar odata la doi ani, la Festivalul Enescu, putem sa-i ascultam live pe maestrii prezentului. Intre festivalurile Enescu, exista sansa de a asculta CD-urile artistilor zilei, nu toate la fel de valoroase, evident; si eu aleg sa prezint numai acele discuri care imi plac cu adevarat.
    Atunci cand ascult un nou disc, las orice prejudecata deoparte, orice informatie despre interpret: pur si simplu, doar ascult muzica. Cred ca doar asa, judecand fiecare inregistrare in parte, poti sa ajungi sa spui ca ceva este bun sau rau – iar daca ascultam prin comparatie inregistrarilor vechilor nume cu cele ale artistilor de astazi, veti sesiza ca si cei de astazi au ceva foarte valabil de spus contemporanilor lor.
    The Chopin Project
    Olafur Arnalds si Alice Sara Ott au ales prin “The Chopin Project” sa spuna ceva despre Chopin tinerilor de varsta lor, considerand a priori ca Chopin are in continuare ceva de spus celor care au acum pana in 30 ani. Olafur Arnalds a declarat ca iubeste foarte mult muzica lui Chopin; Alice Sara Ott este o redutabila interpreta a muzicii lui Chopin, ea a inregistrat in 2009 integrala valsurilor chopiniene.

    Ce auzim pe acest disc sunt lucrari originale de Chopin, inregistrate insa de Alice Sara Ott nu pe un pian de concert, ci pe piane din baruri: uneori se aud si vocile oamenilor din aceste baruri – in ideea ca Chopin ramane un contemporan al nostru. Alaturi de acest Chopin original sunt compozitiile lui Olafur Arnalds, in stilul lui specific, deja binecunoscut de cei care il cunosc si il apreciaza. Si in final, a rezultat un album plin de nostalgie, care vorbeste despre Chopin pe limba celor tineri. Este un Chopin al tristetii, al insingurarii sau poate, doar al visului…

    “The Chopin Project” poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 11 mai, de la ora 19.00, in reluare duminica, 17 mai, de la ora 13.05. Este inclus si in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” pe al carei site (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015) pot fi (re)ascultate toate albumele intrate in campanie.

    disculde muzicaclasica2015_chopinproject

    Discul este disponibil si in Romania, in magazinele de specialitate si pe www.getmusic.ro (http://www.getmusic.ro/produse/CD/p18138-lafur-Arnalds-Alice-Sara-Ott-The-Chopin-Project.html).

  • Vivaldi reinventat de Avi Avital

    Nu a cantat niciodata in Romania, deci prea putini de aici il cunosc pe Avi Avital, pe care-l consider unul dintre cei mai interesanti interpreti din muzica clasica ce stralucesc pe marile scene de astazi. Nu, nu canta in bocanci Vivaldi, nu face spectacol pe scena asa cum face, de exemplu, organistul Cameron Carpenter, nu este mediatizat precum Lang Lang (apropo, Lang Lang poate fi ascultat live la Radio Romania Muzical pe 1 mai, de la ora 21, intr-un concert transmis de la Munchen). Insa Avi Avital canta la un instrument deosebit pentru muzica clasica, mandolina, si o face intr-un mod care a impus mandolina drept o vedeta a muzicii clasice.
    Avi Avital s-a nascut in Israel in anul 1978 si a inceput sa cante la mandolina la varsta de 8 ani; a fost repede admis intr-o orchestra de mandoline, tip de ansamblu foarte popular in Israel, create mai ales datorita influentei imigrantilor veniti din Rusia. Insa Avi Avital nu s-a multumit sa cante ca un amator intr-o asemenea orchestra; a studiat la Ierusalim si apoi la Padova in institutii de invatamant superior. Extraordinara lui maiestrie tehnica, sensibilitatea muzicala, talentul, in fine, i-au deschis portile catre o cariera internationala de mare succes, intr-o lume avida de forme mereu noi de exprimare. In 2010, Avi Avital a devenit primul interpret la mandolina nominalizat vreodata la premiile Grammy.
    S-ar spune ca Avi Avital detine un secret al succesului, insa nu cred ca este asa. Intotdeauna succesul consta in primul rand, in munca si talent. Nu-mi dau seama cate ore a studiat Avi Avital ca sa ajunga la performantele tehnice pe care le etaleaza astazi; el pare ca nici nu canta la un instrument cu coarde ciupite, ci, in functie de situatie, la vioara, flaut sau chiar ca vocea umana. Pare neverosimil, dar va garantez ca asa este.
    Un asemenea interpret iesit din comun evident ca a fost “vanat” de marile case de discuri. In prezent, Avi Avital are un contract cu Deutsche Grammophon. Primul lui disc sub sigla galbena a acestei case a aparut in 2012 – cu lucrari de Bach; in 2014 a fost lansat un al doilea disc, intitulat “Between worlds” cuprinzand lucrari clasice inspirate de muzica populara (printre ele, si cele 6 dansuri traditionale romanesti de Bela Bartok). Iar in 23 martie 2015 a aparut un al treilea album purtand semnatura lui Avi Avital, un album ce cuprinde in integralitate lucrari de Antonio Vivaldi.
    Este un disc pe care-l puteti asculta la Radio Romania Muzical luni, 4 mai, de la ora 19.00 si in reluare duminica, 10 mai, de la ora 13.05. Sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-vivaldi-cu-avi-avital-music-box-4-mai/1335331/3071/11)
    Avi Avital a conceput acest disc ca un omagiu adus lui Vivaldi, unul dintre putinii compozitori din muzica clasica ce au scris special pentru mandolina (pe album figureaza Concertul RV 425), dar si un omagiu adus Venetiei. Discul a fost inregistrat intr-o biserica din Venetia, alaturi de o orchestra venetiana, Venice Baroque Orchestra, alcatuita numai din venetieni care, evident, cunosc cel mai bine spiritul orasului. Sigur, Venetia este in legatura cu Antonio Vivaldi, care s-a nascut si a activat o buna perioada din viata la Venetia, aici primind si numele de “preotul rosu”, cum a mai fost numit, datorita faptului ca a fost, intr-adevar, preot, desi nu oficia liturghia, iar parul sau era de un roscat intens.
    Avi Avital reuseste performanta de a infatisa un Vivaldi nou si proaspat, cu toate ca exista atatea alte inregistrari cu lucrari de Vivaldi. Sigur, este inedit instrumentul la care canta, dar nu numai atat: Avi Avital este fascinant si trairea, pasiunea, muzicalitatea, autenticitatea interpretarii sale. E suficient sa-i priviti chipul din videoclipul de prezentare a albumului, si nu mai e nevoie de alte cuvinte…

    Alaturi de Concertul RV 425, gandit de Vivaldi pentru mandolina si orchestra, pe disc regasim transcriptii ale unor lucrari vivaldiene, unele celebre, asa cum este “Vara” din ciclul “Anotimpurile”, inregistrarea care cred ca este punctul central de interes al albumului, asa cum este prezentata de altfel si de Avi Avital, care vede acest concert drept cel mai complex din ciclul “Anotimpurile”. Gasim si un alt concert in original pentru vioara si orchestra (RV 356), unul in original pentru luth si orchestra (RV 93, des abordat si de chitaristi), o parte dintr-un concert in original pentru flaut drept si orchestra (RV 443), o trio-sonata (RV 82) si la final, asa cum trebuia pentru un disc-omagiu adus Venetiei, un cantec traditional venetian interpretat de Avi Avital alaturi de celebrul tenor Juan Diego Florez (care apropo, poate fi ascultat live, in 2 mai, la Radio Romania Muzical, de la ora 20.00, intr-un spectacol transmis de la Opera de Stat din Viena, unde canta alaturi de soprana Valentina Nafornita).
    Sigur, Vivaldi ramane unul dintre cei mai populari compozitori din istoria muzicii, cu atat mai mult este interesant intr-o abordare inedita, asa cum este cea a lui Avi Avital. Un album care trebuie neaparat ascultat, in opinia mea.
    Discul este disponibil si in Romania, in magazinele de specialitate si pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro.

    avi-avital-video-cover

  • Vers la flamme – Skriabin interpretat de Vladimir Ashkenazy

    In 27 aprilie se implinesc 100 ani de la disparitia compozitorului Aleksandr Skriabin: nu ma iluzionez crezand ca sunt prea multi cei care au auzit vreodata de Aleksandr Skriabin, desi el este unul dintre cei mai importanti si interesanti compozitori care au trait la granita secolelor al XIX-lea si XX.
    Skriabin visa sa scrie o lucrare sincretica ce urma sa fie reprezentata in Muntii Himalaya – toate artele ingemanate intr-un opus care “sa duca catre o renastere a lumii si a umanitatii”, dupa propriile-i declaratii. Visul nu i s-a mai indeplinit, pentru ca Skriabin s-a stins din viata in 27 aprilie 1915, la doar 43 ani, in urma unui infectii banale la o buza, transformata in septicemie… 
    Chiar daca nu a apucat sa-si scrie capodopera visata, Skriabin a lasat in urma o cantitate impresionanta de lucrari. In 6 aprilie 2015, casa Decca a lansat o integrala a lucrarilor lui Skriabin gravata pe 18 discuri; alaturi de aceasta integrala a aparut si un CD semnat de pianistul Vladimir Ashkenazy – Vers la flamme, cu o selectie de miniaturi din creatia lui Aleksandr Skriabin. Albumul Vers la flamme poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 27 aprilie, chiar in ziua comemorarii lui Skriabin, de la ora 19.00 si este inclus si in cadrul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015).
    Acest album este un bun prilej de (re)descoperire a muzicii pentru pian de Skriabin, majoritara de altfel in catalogul de lucrari al acestui compozitor. Ashkenazy a ales lucrari din toate cele 3 etape creatoare existente in cariera lui Skriabin: prima, eminamente romantica, tributara lui Chopin, cu ale sale mazurci si preludii; a doua, de tranzitie, Skriabin depasind granitele tonalitatii, apropiindu-se de impresionisti, desi limbajul sau nu poate fi definit drept impresionsit; si in fine, a treia, puternic influentata de teosofie si sinestezie, cu un limbaj armonic personal ce nu se aseamana cu nimic din ceea ce au scris alti compozitori contemporani cu Skriabin.
    Skriabin visa sa-i uneasca pe oameni prin muzica si totusi limbajul lui nu este cel al armoniei, ci mai curand prevestitor pentru vremurile tulburi care-i vor urma  – primul razboi mondial, dictaturile, al doilea razboi mondial. Ciudat cum arta reuseste sa anticipe fapte din istorie… Muzica lui Skriabin mi se pare misterioasa si plina de sensuri, asa ca auditia noului album al lui Vladimir Ashkenazy poate fi gandita ca o calatorie initiatica plina de surprize (placute) intr-un timp al muzicii framantat si intrebator.
    Albumul cuprinde 44 de piese scurte, multe dintre ele numite chiar de compozitor “poeme” – preluarea unei specii lirice este suport pentru o muzica si ea plina de lirism. In finalul albumului gasim si o miniatura semnata de baiatul lui Skriabin, Iulian Skriabin, care se pare ca mostenise talentul tatalui, dar care s-a stins prematur din viata, la doar 11 ani, inecat…
    Si daca muzica lui Skriabin suna misterios si plina de intrebari, este fara dubiu ca interpretarea propusa de Vladimir Ashkenazy reprezinta un reper. Ashkenazy a mai inregistrat in urma cu 3 decenii sonatele pentru pian de Skriabin. La 77 ani, cati are in prezent, Ashkenazy s-a aplecat si asupra acestor miniaturi de Skriabin pe care le interpreteaza cu maiestria-i recunoscuta: reflexiv, interiorizat, inteligent, cu experienta unui pianist cu o cariera de peste 50 ani. Mi se pare extraordinar cum la 77 ani Ashkenazy canta atat de bine la pian, cunoscand si programul lui foarte incarcat de dirijor, caci da, Ashkenazy nu este doar unul dintre marii pianisti ai prezentului, ci si un cautat dirijor. Eu l-am ascultat in direct de la Londra in 19 aprilie 2015, dirijand Orchestra Philharmonia din Londra, al carei dirijor laureat este din 2000; puteti si dvs. sa reascultati acel concert aici: http://www.romania-muzical.ro/emisiune/scena-europeana/transmisiune-directa-de-la-londra/95131/4631.
    In fine, a asculta Skriabin interpretat de Ashkenazy este o experienta ce merita incercata, macar o data… 

    B_rHwK8W8AAsxRZ

  • Un nou disc al violonistei Hilary Hahn

    La inceputul lunii februarie 2015, scriam despre Hilary Hahn, cea care tocmai castigase un al treilea Grammy din cariera ei, pentru albumul intitulat “Cele 27 de bisuri ale lui Hilary Hahn”.
    Iata ca a venit timpul sa scriu din nou despre Hilary Hahn, pentru ca in 30 martie a fost programata lansarea unui nou album semnat de violonista americana de 35 ani, considerata de multi nu doar cea mai buna violonista din America, dar si unul dintre cei mai bine cotati muzicieni ai timpurilor noastre. De ce? E foarte simplu de aflat, doar ascultandu-i inregistrarile; despre concerte, aici in Romania….eu pot sa spun doar ca ma simt privilegiata ca am ascultat-o in unicul concert pe care Hilary l-a sustinut in Romania: se intampla in 25 septembrie 2013, la Festivalul Enescu.
    Doar ascultandu-i inregistrarile si te poti indragosti de modul cum canta: o intonatie perfecta, agilitate tehnica iesita din comun, eleganta, muzicalitate… perfectiune spun multi dintre cronicarii internationali. La (doar) 35 ani, viata profesionala a violonistei Hilary Hahn este reprezentata de niste cifre relevante: 3 premii Grammy obtinute in 2001, 2008 si 2015; aproape 1500 de concerte sustinute pe parcursul celor mai bine de 20 ani de activitate concertistica; 288 de orase vizitate in turnee; 193 dirijori cu care a colaborat. Impresionant, nu?
    Cum este posibil asa ceva? Sigur, Hilary Hahn este o persoana foarte talentata; insa a inceput studiul viorii inainte sa implineasca 4 ani; a sustinut primul recital de artist consacrat cand avea 10 ani si primul concert important cu orchestra cand avea 12 ani; la 16 ani a semnat primul contract cu o casa de discuri de renume. Si a muncit, evident, foarte mult; asa ca e bine sa observam inca o data ca doar munca si seriozitatea sunt bazele reale ale unei cariere de succes.
    La 10 ani, Hilary Hahn a fost admisa la o celebra scoala de muzica americana: Institutul Curtis din Philadelphia, unde s-au format mai multe dintre starurile muzicii clasice de astazi, printre care si pianistii Lang Lang si Yuja Wang. Ultimul concert studiat inainte de a intra la Institutul Curtis a fost Concertul nr.5 de Mozart; iar primul concert studiat acolo a fost Concertul nr.4 de Henri Vieuxtemps.
    Asa ca am aflat si de ce pe discul lansat in 30 martie la casa Deutsche Grammophon, Hilary Hahn a inclus aceste doua concerte, unul foarte cunoscut (cel de Mozart), celalalt, fara o mare notorietate in randul publicului larg, desi muzica romanticului Vieuxtemps este plina de inspiratie.
    “Doua lucruri am invatat cantandu-l pe Mozart: ca o saptamana intreaga esti fericit interpretandu-l si ca sunt numeroase moduri in care poate fi interpretat”, spune Hilary Hahn. Da, desi poate nu pare, muzica lui Mozart este extrem de versatila, permite foarte multa fantezie interpretului si… aduce fericire. Niciodata nu poti fi demodat sau plicticos interpretandu-l pe Mozart, niciodata nu te poti plictisi ascultand muzica lui Mozart. Am admirat efectele speciale gasite de orchestra care o acompaniaza pe Hilary Hahn, Deutschekammerphilharmonie Bremen, dirijor Paavo Jarvi , in partea a treia a Concertului nr.5 care figureaza pe disc, precum si viziunea limpede si stralucitoare a violonistei. Asa cum am admirat si impetuozitatea din Concertul nr.4  de Henri Vieuxtemps; fara indoiala suntem in fata unui disc care merita la randul sau un premiu important.
    De altfel, inceputul anului 2015 a fost de bun augur pentru Hilary Hahn: in februarie a primit un nou Grammy, la final de martie si-a lansat acest minunat nou CD, iar in 17 martie a anuntat pe contul ei de Facebook ca asteapta, alaturi de sotul ei, primul lor bebelus, care se va naste in vara. Anuntul i-a luat prin surprindere pe fani: “Nici nu am stiut ca are un sot, nu a vorbit niciodata despre asta”, comenta cineva anuntul violonistei.
    Pentru ca intr-adevar, Hilary Hahn, care desi arata ca o fata foarte tanara, este o adevarata doamna in toate sensurile bune ale cuvantului: modesta, discreta, eleganta, lipsita de oricine interes pentru publicitatea ieftina. Hilary Hahn este o vedeta care  mi-aduce aminte de Audrey Hepburn din lumea filmului, o violonista pe care merita sa o ascultati, macar o data.
    Noul disc al violonistei Hilary Hahn poate fi ascultat la Radio Romania Muzical duminica, 5 aprilie, de la ora 13.05 sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015).
    Va fi disponibil si in magazinele din Romania si pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro.

    Hilary-Hahn-Mozart-5

  • 26, 37, 70 – vârste ale excelenței în muzică

    De fapt, ce mai conteaza varsta cand ne aflam in fata unor muzicieni de calibru mondial, care atrag publicul ca un magnet? Clarinetistul Andreas Ottensamer (26 ani), Avi Avital la mandolina (37 ani) si Cvartetul Borodin (70 ani) – experiente muzicale foarte diverse, cu un numitor comun: faptul ca in aceeasi zi de luni, 23 martie 2015, toti si-au lansat cele mai noi discuri.
    Avi Avital si o calatorie in lumea Venetiei lui Antonio Vivaldi.
    Avi Avital este singurul dintre cei de mai sus pe care nu l-am ascultat cantand live niciodata. Insa i-am admirat precedentele discuri aparute la casa Deutsche Grammophon. Ceea ce se poate spune despre Avi Avital, un muzician nascut in Israel in 1978, este ca, in mod sigur, are carisma: el a facut pentru instrumentul de care este indragostit, mandolina, cam ce au facut Andres Segovia si Julian Bream pentru chitara clasica – impunerea instrumentului pe scena de concert ca prezenta solistica. 
    Sigur, greu iti imaginezi ca mandolina poate fi o veritabila prezenta solistica: Avi Avital, cu tehnica lui desarvarsita, cu muzicalitatea iesita din comun si cu arta de a face ca mandolina sa sa sune ca o vioara, un flaut si un violoncel (dupa cerinte) reuseste aceasta performanta.
    In plus, ce iti poti imagina mai frumos si ingenuu de ascultat la un inceput de primavara decat muzica lui Vivaldi, creatorul care si-a legat existenta de Venetia? Cred ca dintre toti compozitorii, Vivaldi are cele mai mari sanse sa scoata pe oricine din depresie, asa ca merita ascultat acest album Vivaldi interpretat de Avi Avital si Orchestra baroca din Venetia. Gasim aici si un concert gandit in original pentru mandolina si orchestra de Vivaldi, dar si transcriptii dupa concerte pentru flaut, dar si vioara si orchestra (printre care si celebrul “Vara” din ciclul “Anotimpurile”) si chiar un cantec venetian, interpretat alaturi de un star al operei de astazi: tenorul Juan Diego Florez.
    Discul va fi difuzat in 27 aprilie la Radio Romania Muzical, de la ora 19.00.

    81SDtfEbNNL._SL1400_

    Andreas Ottensamer si conexiunile ungare ale lui Johannes Brahms

    Pe Andreas Ottensamer l-am ascultat in concertele Orchestrei Filarmonicii din Berlin, postate in arhiva Digital Concert Hall; el este de 4 ani prim-clarinetist al acestei celebre orchestre, printre cele mai bune din lume, pe care o vom putea admira si la Bucuresti in 3 septembrie 2015, intr-un concert din cadrul Festivalului Enescu. Andreas Ottensamer are insa doar 26 ani (pe care-i va implini in 4 aprilie) – si nu doar ca are un angajament permanent important, dar desfasoara si o intensa activitate solistica, concretizata, printre altele, si in realizarea a doua discuri. Ultimul dintre ele este si cel care s-a lansat in 23 martie 2015: “Brahms – The Hungarian Connection”. Spre deosebire de primul disc, consacrat unor lucrari pentru clarinet si orchestra, acest al doilea disc este unul pentru ansamblu cameral cu clarinet. 
    Andreas Ottensamer il iubeste pe Johannes Brahms, compozitorul romantic german ce a marcat muzica secolului al XIX-lea; Ottensamer este pe jumatate maghiar si implicat si in proiecte  neconventionale, asa cum este ansamblul The Philharmonics (ce face acest ansamblu alcatuit din membri ai Filarmonicilor din Viena si Berlin puteti vedea aici  
    ).
    Asa ca reteta discului “Brahms – The Hungarian Connection” , una foarte de succes si indreptata catre un public larg, era pregatita.
    Avem asadar pe acest disc o lucrare “serioasa”: Cvintetul op.115 cu clarinet de Brahms, dar si prelucrari in stilul The Philharmonics, quasi-lautaresc, ale unor lucrari clasice inspirate de folclor sau chiar din folclor: dansuri ungare de Brahms, piese de Leo Weiner, dar si o suita de dansuri din Transilvania (printre ele si unele romanesti).
    Sa mai adaugam ca partenerii lui Andreas Ottensamer sunt vedete internationale precum violonistul Leonidas Kavakos si violistul Antoine Tamestit, alaturi de prieteni din Orchestra Filarmonicii din Berlin si ajungem la un rezultat muzical exceptional, posibil de ascultat duminica, 29 martie de la ora 13.05, la Radio Romania Muzical.

    UCCG1693_BL_150121-3.indd

    Cvartetul Borodin 70

    Borodin a fost un compozitor romantic rus care a dat in 1955 numele unui cvartet care fusese infiintat in 1945, avandu-l in componenta pe legendarul, astazi, violoncelist Mstislav Rostropovici.
    Cvartetul Borodin este in prezent unul dintre cele mai longevive (eu nu cunosc unul cu o istorie neintrerupta mai lunga) din intreaga istorie si in acelasi timp, unul dintre cele mai bune la nivel mondial.
    Am ascultat acest ansamblu anul trecut, in mai, la Festivalul de muzica Sibiu-Hermannstadt si am remarcat  seriozitatea de tip rus (bine inteleasa), o oarecare impermeabilitate la tot ceea ce tine de moda si de nou, un mod de a face muzica mai curand cerebral .
    Si iata ca in 2015, Cvartetul Borodin implineste 70 ani de existenta. Evident, niciunul dintre cei care au infiintat acest cvartet nu mai apare astazi in componenta lui; insa s-a pastrat o traditie, mai ales in ceea ce priveste interpretarea muzicii lui Dmitri Sostakovici. Pentru cine nu stie, sostakovici a fost unul dintre cei mai importanti compozitori rusi din secolul XX, cu o creatie extrem de extinsa in toate genurile (inclusiv mai usor accesibila muzica de film); sunt cunoscute si povestile create in jurul relatiei sau non-relatiei sale cu regimul stalinist. Cert este insa ca Sostakovici ramane unul dintre marii compozitori universali de secol XX, autor, printre altele, si a 15 cvartet de coarde. Din 1946, Cvartetul Borodin a lucrat indeaproape cu Dmitri Sostakovici si a asigurat prima auditie a mai multe dintre aceste 15 cvartete; Cvartetul Borodin este recunoscut si astazi drept reper in interpretarea muzicii lui Sostakovici. 
    Asa ca este de inteles de ce in acest an aniversar, Cvartetul Borodin a ales sa inregistreze pe disc trei dintre cvartete de sostakovici – numerele 1,8 si 14. Discul se lanseza in 23 martie 2015 la casa londoneza Decca si este un festin pentru cunoscatori… si nu numai.
    Toate discurile prezentate vor fi disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe site-urile www.emag.ro si www.getmusic.ro.

    02894788205_Borodin_Quartet_Shostakovich_cvr_2(1)

  • Doi tenori – Roberto Alagna și Piotr Beczala, două discuri, un singur subiect – Franța

    Doi dintre cei mai mari tenori ai momentului, francezul Roberto Alagna si polonezul Piotr Beczala si doua albume cu un repertoriu care pune in lumina in special opera franceza, aparute la interval de doar o saptamana: este un moment de sarbatoare pentru cei care iubesc teatrul liric.
    Roberto Alagna.
    Si un motiv in plus pentru noi de a afla mai multe despre acesti tenori, unul mai aproape de Romania: este vorba, bineinteles, de Roberto Alagna, ce-l care i-a fost sot Angelei Gheorghiu pana in 2013 si care a invatat si limba romana (eu l-am ascultat interpretand foarte frumos si un colind romanesc). Cred de altfel ca i-a fost simplu sa invete limba romana, atat de apropiata de italiana lui materna: Roberto Alagna s-a nascut in Franta din parinti sicilieni si a obtinut cetatenia franceza abia cand avea 18 ani. Drumul profesional parcurs de Roberto Alagna este unul hollywoodian: de la adolescentul care canta in baruri pentru bacsisuri, pana la statura actuala de cel mai important tenor al Frantei.
    Da, Roberto Alagna este nu doar cel mai important tenor al Frantei, ci si unul dintre cei mai mari ai lumii. Implineste anul acesta, in iunie, 52 ani, dar pare mai tanar ca niciodata. In aceasta stagiune debuteaza in nu mai putin de 4 roluri noi si apare pe cele mai mari scene ale lumii. In mod cert, viata lui este opera si se desfasoara ca o opera: de aceea a si gasit potrivit sa-si numeasca cel mai nou disc “Ma vie est un opera” (aparut in Franta in noiembrie 2014) care in versiunea internationala poarta numele “My life is an opera”, album lansat in 10 februarie 2015.
    La inceputul toamnei 2014, Roberto Alagna a inregistrat la Londra, alaturi de prietenul sau, dirijorul Yvan Cassar, acest disc ce cuprinde arii emblematice pentru repertoriul si omul Roberto Alagna. Multe dintre ele, evident, sunt arii franceze sau cantate in limba franceza (inclusiv o surprinzatoare versiune in franceza a ariei lui Lenski din opera “Evgheni Oneghin”). Si ca tabloul vietii lui Alagna sa fie complet, pe disc apare si actuala partenera de viata a tenorului, soprana poloneza Aleksandra Kurzak, dar si o arie dintr-o opera creata de unul dintre fratii sai, David Alagna.
    “My life is an opera” inseamna si arii celebre, dar si lucrari foarte putin cunoscute, toate interpretate cu maiestria unui mare tenor pentru care viata este, cu adevarat, opera.

    alagna

    Este un album pe care-l puteti asculta aici. (http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015/disc.htm?a=1318141&c=3071&g=11)

    Piotr Beczala

    Un tenor nascut intr-un mic orasel din sudul Poloniei, devenit una dintre cele mai importante voci ale teatrului liric contemporan; un tenor care in 16 februarie 2015 si-a lansat primul sau disc de recital cu arii de opera la Deutsche Grammophon, intitulat, surprinzator poate, The French Collection.
    De ce surprinzator? Pentru ca a canta arii in limba franceza este o intreprindere grea pentru oricine nu este vorbitor nativ de limba franceza, deci o intreprindere usor de criticat. Insa Piotr Beczala nu a avut nicio temere – pronuntia sa este ireprosabila, la fel frazarea si in general, modul cum stie sa interpreteze aceasta muzica sofisticata. 
    The French Collection inseamna o colectie de 12 arii inregistrate de Piotr Beczala alaturi de Orchestra Operei Nationale din Lyon, dirijata de Alain Altinoglu; una dintre ele o are ca protagonista si pe soprana germana Diana Damrau. Colaborarea artistica dintre cei doi este deja binecunoscuta celor care urmaresc noutatile din teatrul liric: eu i-am vazut impreuna la premiera operei La Traviata care a deschis stagiunea 2013-2014 la Teatrul Scala din Milano. Premiera nu a fost primita bine de (prea) carcotasul public de la Scala atunci, asa ca Beczala a declarat ca nu va mai reveni vreodata acolo, ceea ce cred ca este o pierdere in primul rand pentru teatru, voci de calitatea lui Beczala fiind totusi destul de rare.
    Cred ca cele mai multe dintre ariile care se regasesc pe discul The French Collection sunt practic necunoscute publicului larg, cu exceptia ariei lui Don Jose, aria florii, din opera Carmen de Georges Bizet. Asa ca auditia acestui disc nu este prilej doar de a asculta una dintre cele mai frumoase voci de tenor liric ale momentului, ci si de descoperire a unui repertoriu nou, poate pe nedrept neglijat de alti cantareti.

    81OoWQptukL._SL1432_

    Puteti asculta acest album aici. (http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015/disc.htm?a=1319501&c=3071&g=11) 

    Albumele prezentate sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe site-urile www.emag.ro si www.getmusic.ro. Au fost difuzate si la Radio Romania Muzical si sunt incluse in cadrul campaniei „Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”.

    http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015/

  • Cinci contratenori și un violonist sârb – povești legate de România

    Urmaresc cu acelasi interes ca intotdeauna actualitatea discografica internationala ce rezerva in ultima perioada surprize dintre cele mai frumoase, asa cum sunt aparitiile a doua albume pe care, personal, le-am apreciat foarte mult: “Cinci contratenori” care va fi lansat in 16 martie si “Journey East” lansat in 16 februarie, semnat de violonistul Nemanja Radulovic.
    Sunt doua discuri legate, intr-un fel de Romania. Neasteptat, nu?
    Cinci contratenori – si un roman
    Pentru ca unul dintre cei cinci contratenori promovati de celebra casa de discuri Decca este romanul (cel putin de origine) Valer Sabadus, care la 29 ani a ajuns sa fie considerat unul dintre cei mai buni contratenori ai lumii. Are o voce rara, cu un timbru neobisnuit (contratenorii sunt barbatii care canta cu voce de femeie) – cati asemenea cantareti ati ascultat? Nu prea multi, sunt sigura; si repertoriul pe care acestia il pot aborda este destul de restrans, mai ales din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea cand rolurile feminine erau interpretate de barbati castrati, cu performante vocale, insa, uluitoare prin agilitate si versalitate.

    Valer Sabadus     s-a nascut in 1986 la Arad, intr-o familie de muzicieni care a emigrat in 1981 in Germania, asa ca tanarul cantare? a studiat la Hochschule fur Musik und Tanz din Munchen. La 23 ani, Valer Sabadus se lansa pe orbita unei cariere internationale care l-a purtat deja pe cele mai mari scene ale lumii si i-a adus mai multe premii ale industriei discografice europene: Echo in 2012 si ICMA in 2013. Pe discul “5 contratenori”, Valer Sabadus interpreteaza doua arii putin cunoscute, cum de altfel sunt majoritatea de pe acest disc: una de Niccolo Jommelli si una de Christoph Willibald Gluck, cu o voce sigura si calda, ce ar trebui macar o data-n via?a ascultata.
    Alaturi de Valer Sabadus, pe discul “5 contratenori” evolueaza croatul Max Emanuel Cencic (cunoscut si in Romania datorita participarii sale la Festivalul Enescu 2013, alaturi de ansamblul care evolueaza si pe acest disc, Armonia Atenea, dirijor George Petrou), spaniolul Xavier Sabata, ucraineanul Yuri Minenko si sud-coreeanul Vince Yi. Toti sunt tineri, foarte talentati, cu voci exceptionale, cu o alura de artisti nonconformisti si canta un repertoriu pe care altfel ai foarte rar sansa sa-l asculti.

    Albumul poate fi ascultat in premiera romaneasca la Radio Romania Muzical: luni, 16 martie, chiar in ziua lansarii sale internationale, de la ora 19.00; este inclus si in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”. (http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015)

    5-CT

    Nemanja Radulovic – un violonist iesit din tipare
    In 16 februarie a aparut si noul album al violonistului sarb actualmente stabilit in Franta, Nemanja Radulovic. “Journey East” se intituleaza acest disc care a cunoscut si o lansare in avanpremiera in Franta sub titlul “Carnets de voyage”, aparuta in noiembrie 2014.
    Acesta este un disc pe care-l recomand oricui iubeste muzica buna, nu neaparat muzica clasica; un album care vorbeste despre for?a expresiva extraordinara a muzicii bine facute; un album care te scoate din depresie si da pofta de viata (deloc de neglijat dupa o iarna asa de lunga si cu atat de multe viroze).
    Si acest album are o legatura cu Romania, de fapt, nu doar una, ci doua: Nemanja Radulovic este castigatorul concursului “Enescu” – sectiunea vioara din 2001; si pe acest disc regasim la track-ul 6 o piesa pe care producatorii o numesc traditionala sarba, dar care suna 100% romaneste.
    Nemanja Radulovic implineste anul acesta 30 ani; s-a nascut la Nis, in Serbia si a emigrat in Franta in 1999. A studiat si in tara natala si la Paris, a infiintat doua ansambluri, printre care si “Les Trilles du Diable” care apare si pe discul “Journey East”. Canta cu aceeasi naturalete si stiinta si un Concert de Sibelius, dar si muzica traditionala sarba – el este un violonist pur-sange, cu o alura nonconformista pentru muzician clasic (puteti sa-i admirati podoaba capilara!); el este un artist care stie sa te faca sa vibrezi si care stie sa transmita o emotie speciala. Acesta este, de fapt,  talentul muzicienilor care vin din estul Europei si care sunt rezervorul de talente pentru orchestrele si posturile de solist ale marilor scene din vest – trairea aceasta care-i individualizeaza si care le aduce succesul. Asa este Nemanja Radulovic, ca si Patricia Kopacinskaja, nascuta in Republica Moldova sau Razvan Stoica nascut in Romania.
    Asa cum ii spune si numele, „Journey East” este un album care face o incursiune in lumea mostenirii muzicale sarbe, in sens mai larg, balcanice, a lui Nemanja Radulovic. Intalnim si hituri semnate de Brahms sau Dvorak, ca si piese tradi?ionale sarbe sau teme din coloane sonore ale unor filme din Serbia, printre ele si una apar?inand lui Emir Kusturica. Este o lume vie si colorata pe acest album care cuprinde 15 piese scurte, potrivite de ascultat oricand, dar mai ales ca insotitor al unei zile agitate si obositoare. Sigur va face ca timpul sa treaca mai repede…

    up0125002001422949601

    Albumul poate fi ascultat si votat aici (http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015/disc.htm?a=1322391&c=3071&g=11).

    Cele doua discuri prezentate sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe site-urile www.emag.ro si www.getmusic.ro.

  • Discurile unei săptămâni împlinite

    Neilson Freire, ansamblul Voces8 si dirijorul Riccardo Chailly sunt protagonistii unor interesante discuri care apar saptaman aceasta in atentia publicului din Romania. 3 discuri, 3 programe diferite, potrivite pentru toate gusturile celor care iubesc muzica buna – de la renastere la romantismul tarziu, 3 propuneri care vor incalzi serile mohorate de iarna pe care le mai avem in fata luna aceasta.
    Nelson Freire – din Brazilia, pe marile scene ale lumii

    Numele acestui pianist este cunoscut si in Romania: in 2007 a sustinut un recital in cadrul Festivalului Enescu alaturi de buna lui prietena, Martha Argerich. Atunci am vrut sa intru la Ateneu, dar mi-a fost imposibil, nu puteai sa mai arunci nici macar un ac in sala, asa ca am ascultat concertul din carul de inregistrare al radioului, parcat afara: chiar si fara sa fii in sala, puteai sa-ti dai seama de magia pe care cei doi pianisti reusesc s-o creeze pe scena.

    freire

    Desi pentru cei care-l asculta in mod curent pare sa fie imposibil (atat de tanar si viguros pare), totusi, Nelson Freire a implinit anul trecut 70 ani, iar casa sa de discuri, celebra casa londoneza Decca, l-a sarbatorit cu o serie de albume care pun in lumina atat prezentul, cat si trecutul acestui pianist brazilian, considerat unul dintre marii interpreti contemporani ai lui Chopin si unul dintre cei mai mari pianisti care activeaza astazi la nivel mondial. si asa a aparut anul trecut albumul “Radio Days Concertos”, inregistrari realizate de tanarul Nelson Freire intre anii 1968 si 1979, nepublicate niciodata pana in prezent, dar si un disc pe care Freire interpreteaza un mare hit al muzicii clasice: Concertul nr.5 “Imperialul”  de Ludwig van Beethoven, alaturi de Orchestra Gewandhaus din Leipzig, condusa de Riccardo Chailly.

    Iar in 5 ianuarie 2015, seria aniversara Nelson Freire a fost implinita cu lansarea unui nou album, pe care pianistul brazilian a inregistrat Concertul nr.2 pentru pian si orchestra de Frederic Chopin si cateva dintre lucrarile celebre pentru pian solo ale aceluiasi Chopin. Este un album pe care Radio Romania Muzical il difuzeaza in premiera romaneasca luni, 2 februarie, de la ora 19 (emisiune in reluare duminica, 8 februarie, ora 13.05), disc inclus si campania ‘’Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” (www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015), acolo unde puteti reasculta, afla informatii suplimentare si puteti da note discurilor intrate in concurs.
    Mai multi cronicari internationali deja au scris despre acest disc Chopin care reconfirma statutul de mare interpret la nivel mondial al brazilianului Nelson Freire. Personalitatea omului Nelson Freire se reflecta si in viziunea sa interpretativa: lipsita de excese, limpede, emotionanta si foarte muzicala. Daca tot am amintit de omul Nelson Freire, ar fi de subliniat ca el este o vedeta care nu iubeste promovarea si interviurile, retras, dar nu neprietenos; este un om exceptional de talentat: ganditi-va ca a inceput sa cante la pian la doar 3 ani, iar la 12 ani cucerea premiul I la cel mai important concurs de pian din Brazilia lui natala, interpretand Concertul “Imperialul”  de Beethoven (!).
    Asa ca recomand acest disc Chopin pentru seri romantice, dar nu gretos de dulci; pentru cei care iubesc bunul gust si excelenta. Nelson Freire si Gurzenich Orchester Koln, dirijor Lionel Bringuier – pe acest album de avut in colectia personala.

    Riccardo Chailly si o viziune mereu proaspata

    chailly

    Chailly este dirijorul italian care va prelua de la Daniel Barenboim directoratul Teatrului Scala din Milano, incepand din stagiunea 2017-2018. Este de altfel o revenire la Scala pentru Chailly, care a fost asistentul lui Claudio Abbado pe vremea cand regretatul dirijor conducea teatrul milanez.

    Din 2005, Riccardo Chailly este dirijorul sef al unuia dintre cele mai bune orchestre germane, Gewandhaus din Leipzig, alaturi de care a avut cateva succese notabile. Unul dintre ele este inregistrarea in 2014 a integralei simfoniilor de Johannes Brahms, un album considerat de revista britanica Gramophone drept “inregistrarea anului”.


    In 2 februarie 2015, Riccardo Chailly si Orchestra Gewandhaus revin in atentie cu un nou disc Brahms, de data aceasta cuprinzand cele doua serenade de Johannes Brahms. Sunt doua dintre lucrarile mai putin cunoscute si cantate astazi din creatia acestui compozitor romantic german: o ocazie pentru Chailly, recunoscut pentru faptul ca si in muzicile mai vechi, el incearca sa redescopere noul.
    Daca incercarea este reusita, puteti sa apreciati, ascultand selectiuni de pe acest album vineri, 6 februarie, de la ora 11.30, la Radio Romania Muzical.

    Lux cu Voces8

    voces8

    Merita sa-i cunoasteti si sa-i ascultati pe cei 8 membri ai ansamblului coral Voces8, 8 cantareti britanici care si-au stabilit deja un stil propriu caracterizat prin excelenta interpretarii unui repertoriu care acopera o paleta foarte larga de stiluri, de la cel renascentist la cel contemporan, piesele avand toate ca nota comuna o atmosfera serafica si fluida.
    Adica, exact ce au nevoie cei mai multi dintre noi, stresati, obositi, in cautarea calmului si a linistii.

    Voces8 a fost infiintat in 2005, dar a aparut in atentia presei internationale dupa lansarea primului lor album semnat pentru Decca, aparut in februarie 2014. “Eventide” a fost atunci un remarcabil succes de presa si de vanzari, succes meritat de acest mic cor a cappella care canta atat de bine – este imposibil sa nu admiri vocile curate, limpezi, perfect controlate si integrate in ansamblu ale celor 8 cantareti, ca si inteligenta cu care-si aleg repertoriul.

    In 2 februarie 2015, Voces8 isi lanseaza al doilea album aparut la Decca – intitulat simplu “Lux”. Da, lumina: pentru seri intunecoase, pentru momente tensionate gasim pe acest album care reuneste intr-un mod ingenios si piese renascentiste si lucrari contemporane. Un album de atmosfera pe care-l puteti descoperi si la Radio Romania Muzical miercuri, 4 februarie, de la ora 11.30.

    Albumele prezentate sunt disponibile si in Romania in magazinele de specialitate si la www.emag.ro sau www.getmusic.ro.

  • Cel mai bun pianist în viaţă este….

    Nu sunt o adepta a clasamentelor, mai ales de tipul „cel mai bun la nivel mondial este..” In sport merge, dar in muzica: ganditi-va, daca ar fi sa alegem care este cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, pe cine am alege – pe Bach, pe Beethoven, pe Mozart?
    Deci, cu atat mai greu mi se pare de definit cine este cel mai bun pianist in viata. Dar se pare ca o parte semnificativa a presei internationale s-a pus de acord, mai ales in zilele acestea cand toata lumea vorbeste despre noul album semnat de pianistul rus Grigory Sokolov.
    Da, se pare ca cronicarii au ales: Grigory Sokolov poate fi considerat „cel mai bun pianist din viata”. 
    Haideti sa vedem de ce…
    Evident, in primul rand, sa ascultam cum canta Grigory Sokolov. Ceea ce poate fi destul de dificil daca vrem sa facem asta din Romania: pentru ca Sokolov, ca si Celibidache, nu vrea sa inregistreze, ci doar sa cante pe scena live, avand, in principiu, aceleasi argumente ca si Celibidache. Si atentie, nu vrea sa cante decat recitaluri, nu si concerte cu orchestra, pentru ca, spune el, repertoriul pentru pian este atat de extins oricum, iar in cazul concertelor cu orchestra, si-ar asuma riscuri pe care nu le poate controla singur, ci doar impreuna cu 100 de oameni, cati s-ar afla pe scena. Si nu poate risca in numele altora…

    Sokolov    , de asemenea, nu canta pe piane mai vechi de 5 ani – si analizeaza pianele pe care canta piesa cu piesa, repeta mult pe ele inainte de concert.

    Pentru ca Sokolov iubeste perfectiunea…
    Sokolov implineste in aprilie anul acesta 65 ani – si in prezent studiaza la pian in jur de 10-11 ore, in fiecare zi. Pentru ca perfectiunea se obtine greu si cu multe sacrificii.
    Sokolov nu canta (prea) multe recitaluri. Si nu cu programe diferite – de exemplu pentru perioada ianuarie-august 2015 are unul singur. Insa sunt oameni care calatoresc prin Europa doar ca sa-i asculte recitalurile. Iar Sokolov pare sa fie jenat primindu-le aplauzele si elogiile…

    Sokolov a castigat in 1966, la doar 16 ani, medalia de aur a Concursului Ceaikovski de la Moscova; inca de atunci s-a considerat ca el este reprezentantul unui tip de pianistici despre care se credea ca disparuse. Cine au fost pianistii care l-au inspirat? "Dintre cei pe care i-am ascultat pe scena, in primul rand, Emil Ghilels” – marturisea Sokolov. “Dintre cei pe care i-am ascultat in inregistrari – Rahmaninov, Sofronitsky, Glenn Gould, Solomon si Lipatti. Ca estetica, ma simt cel mai aproape de Anton Rubinstein”.
    Un miraculos nou disc semnat de Grigory Sokolov
    Nu am avut sansa de a-l asculta pe Grigory Sokolov pana cand mi-a cazut in mana albumul lui cel mai recent – transpunere pe 2 CD-uri a unui recital pe care Sokolov l-a sustinut in festivalul de la Salzburg in 2008. Lucrari de Mozart – doua sonate, cele 24 preludii op. 28 de Chopin si alte miniaturi, in final, un coral de Bach pe care-l canta si Dinu Lipatti.
    Si atunci am inteles de ce sunt multi cei care-l considera pe Sokolov “cel mai bun pianist in viata”, de ce sunt oameni care strabat lumea ca sa-l asculte. Pentru ca, simplu spus, Sokolov este un altfel de pianist, deasupra timpului, a modelor, a vitezei, a lumescului in general. El vine din lumea Luceafarului lui Eminescu (ca tot ne-am amintit de Eminescu in 15 ianuarie): perfectiunea este izbitoare, rafinamentul, detaliul… si cu toate acestea, nimic nu este rece si septic. 
    Da, este greu sa descrii in cuvinte perfectiunea…
    Asa ca mai bine ascultati noul album care apare in 19 ianuarie 2015 la Deutsche Grammophon, disponibil si in Romania la www.getmusic.ro si www.emag.ro. Albumul va fi difuzat si de Radio Romania Muzical, in doua episoade, pe 19 si 26 ianuarie, de la ora 19. Si daca v-a placut puteti sa-l votati in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” de la http://www.romania-muzical.ro/info/voteaza2015/
    Apropo, s-a ales si Discul de muzica clasica al anului 2014, rezultat in urma voturilor din aceasta campanie. Discul castigator a fost inregistrat de pianista romana Alina Azario. Voi reveni cu informatii pe acest subiect.