Ceasca de cultura

Autor: omdecultură

Palatul Noblesse, monument istoric, sediul unui nou showroom Galeriile Noblesse

Anul acesta, Galeriile Noblesse, lider in amenajarile interioare de lux, se reinterpreteaza prin deschiderea in curand a unui nou concept de showroom exclusivist, Palatul Noblesse, care va fi mai mult decat un spatiu de expunere, reprezentand un veritabil Centru de Arta si Evenimente, unic in Europa de Sud-Est. Noul sediu, a carui lansare oficiala va avea loc in luna mai 2014, este o adevarata bijuterie arhitectonica din secolul al XIX-lea ce va gazdui cel mai elegant showroom al Galeriilor Noblesse, precum si propriul birou de design interior si arhitectura, Studio Insign. Noutatea conceptului Palatul Noblesse consta in integrarea si prezentarea, alaturi de produsele din portofoliul celor mai importanti producatori internationali, a diferitelor opere si lucrari de arta si anticariat, care vor conferi si mai multa valoare si unicitate amenajarilor interioare realizate de Galeriile Noblesse si Studio Insign. "Designul interior de valoare se obtine doar conectandu-se strans la celelalte arte frumoase precum pictura, sculptura, fotografia sau artele mestesugaresti. In acest sens, noul sediu Galeriile Noblesse, Palatul Noblesse, este cel mai viu si complet exemplu in care interactiunea dintre arte creeaza interioare de o frumusete inestimabila si cu o puternica incarcatura culturala", sustine Loredana Preda, CEO Galeriile Noblesse si Palatul Noblesse.

Spatiile vaste si impunatoare ale Palatului Noblesse pastreaza farmecul nobil de odinioara si sunt ideale pentru a gazdui o gama variata de evenimente culturale, mondene, dar si private. Dispunand de intreaga logistica necesara, la cele mai inalte standarde, Palatul Noblesse este astfel un veritabil Centru de Arta si Evenimente.

"Proiectul Palatul Noblesse ma implineste atat profesional, cat si personal, reprezentand pentru mine realizarea unei viziuni si dorinte atat de arzatoare pentru care am depus multa munca, perfectionare continua si seriozitate in cei circa 10 ani de vechime in domeniul amenajarilor interioare de lux. Si este cu atat mai important cu cat dimensiunea acestui proiect vizeaza salvarea unei cladiri monument istoric, reprezentativa pentru arhitectura Bucurestiului de la sfarsit de secol IX. Mi-am asumat cu intreaga responsabilitate morala conducerea acestui proiect amplu de consolidare, restaurare si amenajare a acestei cladiri aflata intr-o stare avansata de degradare, dandu-i astazi o insemnatate aparte, atat ca importanta referinta a noastra in domeniul amenajarilor, dar si in mediul cultural in general" , a mai adaugat Loredana Preda, CEO Galeriile Noblesse si Palatul Noblesse.

Palatul Noblesse, noul sediu exclusivist al Galeriilor Noblesse Cladirea Palatului Noblesse se afla pe strada Sfintilor, nr. 7 si a fost construita in 1881 de celebrul arhitect Alexandru Savulescu, cel care a ridicat si actualul Muzeu National de Istorie. Frumoasa resedinta de pe strada Sfintilor, clasificata monument istoric, este considerata de catre specialisti una dintre primele case din Bucuresti construita in stil eclectic, iar la achizitionarea de catre Galeriile Noblesse se afla intr-o stare avansata de degradare. In decursul unui an, Galeriile Noblesse si propriul birou de design interior, Studio Insign, au consolidat, restaurat si amenajat casa care are o suprafata utila de 900 de mp si o curte de 1000 de mp. Investitia se ridica la peste 1.500.000 de euro si, pe langa faptul ca acum gazduieste cel mai elegant si mai mare showroom exclusivist din Europa de Sud-Est, actuala cladire a fost adusa la viata, fiindu-i redata frumusetea de altadata. Minunata cladire care dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea a avut o istorie interesanta, fiind cumparata in 1903 de bancherul Max Berkovitz, un nume cunoscut al acelei epoci. Numeroase intalniri, soiree-uri si petreceri au fost organizate in aceasta resedinta situata in centrul Capitalei care este confiscata in 1950 de catre Partidul Comunist, devenind Cercul Copiilor din Sectorul 2. Va fi abandonata, devastata si distrusa atat de timp, catsi de oameni, pana in anul 2013, cand intra in posesia Galeriilor Noblesse, fiind restaurate cu mult profesionalism stucaturile, tamplaria, sobele vechi si elementele de fier forjat. Pe baza planurilor originale si a unei documentari amanuntite, adaugandu-i plus valoare, aceasta cladire renascuta isi merita cu mandrie noua infatisare si denumire – Palatul Noblesse, un loc unic plin de eleganta si noblete.

21 martie 2014
Orchestrele Radio – mai aproape de public prin telefon, tabletă și Social Media !

Orchestrele si Corurile Radio, care au inceput anul cu un numar record de spectatori, sunt acum mai aproape de publicul iubitor de muzica prin intermediul unei aplicatii mobile, a paginii de Facebook si a canalului dedicat de Youtube. In conditiile in care Sala Radio, cu cele aproape 1000 de locuri, s-a dovedit in aceasta stagiune neincapatoare, noutatile on-line vin in intampinarea nevoii publicului de a se informa si de a cumpara biletele „din mers”.

Aplicatia Orchestrelor Radio poate fi descarcata gratuit din Appstore si Google Play, pentru ca utilizatorii de telefoane inteligente (smartphones) si tablete sa poata urmari, de oriunde s-ar afla, programul curent si cel al evenimentelor speciale si sa cumpere bilete on-line printr-un singur click.

Aplicatia va va mai ajuta sa fiti la curent cu stirile din lumea muzicii clasice si sa accesati canalele de Social Media ale Orchestrelor si Corurilor Radio.

Pe canalul de Youtube dedicat, lansat odata cu aplicatia, veti descoperi fragmente video si videoreportaje de la evenimentele de la Sala Radio. Textele de prezentare, in limba româna si in limba engleza, vin in intâmpinarea publicului international.

Pagina de Facebook a Orchestrelor va ajuta, acum, sa urmariti toate noutatile de la Sala Radio si in Social Media. Dati-ne un like pentru a va abona si pentru a ne urmari, in fluxul dvs. de stiri!

Aplicatiile mobile pot fi descarcate gratuit si de pe site-ul http://orchestreradio.ro/.

Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, in oficiile Postei Române, in Magazinele Inmedio semnalizate “Bilete.ro”, in Magazinele Germanos si la Casa de Bilete a Salii Radio.

18 martie 2014
Criza românismului – Mircea Eliade

Mircea Eliade (Bucuresti, 13 martie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a facut studii de filozofie la Bucuresti, incheiate cu o teza despre filozofia Renasterii (1928), si la Calcutta (India, decembrie 1928 – decembrie 1931), in urma carora isi sustine doctoratul in filozofie, la Bucuresti, cu o lucrare asupra gandirii si practicilor yoga (1933). Intre 1933 si 1938, simultan cu o intensa activitate beletristica si publicistica, tine cursuri de filozofie si istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti. In timpul razboiului, este atasat cultural al ambasadei Romaniei la Londra ( 1940 – 1941) si consilier cultural la Lisabona (1941 – 1945).
Din 1945 se stabileste la Paris, unde preda istoria religiilor intai la Ecole Pratique des Hautes Etudes (pana in 1948), apoi la Sorbona. Solicitat in S.U.A., dupa un an de cursuri tinute ca Visiting Professor pentru “Haskell Lectures” (1956 – 1957), accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 “Catedra Mircea Eliade”) a Universitatii din Chicago.

***

De la o vreme, de cand se discuta tot, a inceput sa se discute si “romanismul”. Lucrul acesta e destul de ciudat. Romanismul nu se discuta; el se afirma – pe toate planurile vietii. Nu-ti poti discuta destinul biologic; poti cel mult sa emigrezi sau sa te sinucizi. Suntem romani prin simplul fapt ca suntem vii. A afirma evidenta aceasta nu inseamna nici macar a fi “nationalist”; inseamna a constata realitatea, a vedea lucrurile asa cum sunt. Ca unii nu vor sa le vada, asta e treaba lor. Unui om cu bun simt, insa, trebuie sa i se para cel putin exagerata aceasta dorinta nepotolita de a discuta in jurul notiunii de “roman” si “romanism”. Altceva ni se poate cere: sa adancim intelesurile romanismului, sa-i gasim valorile sale, universale, sa cream in cadrele romanitatii – adica, intr-un cuvant, sa nu incetam de a ramane vii si e a crea.

A renunta la “romanism”, inseamna, pentru noi, romanii a renunta la viata, a te refugia in moarte. Sunt oameni care au facut asta. Dumnezeu sa-i ierte! Dar de cand suntem datori noi, majoritatea oamenilor vii din aceasta tara, sa “discutam” cazul catorva sute de mii de nefericiti care si-au ales, din prostie sau din lipsa de barbatie, singuri moartea? Romanitatea, adica organismul acesta viu la care participam cu totii, ii elimina de la sine. Toata inertia lor de celule moarte este zadarnica; mai curand sau mai tarziu se vor desprinde firesc si vor cadea.

Lucrurile acestea le credeam la mintea omului si cunoscute – cat de obscur – oricarui creer matur. Descopar, insa, cu mirare, ca, dimpotriva, ele sunt senzational de noi. Descopar ceva mai mult: ca ele sunt creatiile lui Mussolini si Hitler. Daca nu mi-as cunoste “clasicii”, cum se spune, poate as fi fost dispus sa cred ca a afirma: “sunt roman” inseamna a afirma “sunt fascist” sau “hitlerist”. Din intamplare, insa, am inca proaspete in minte lecturile lui Eminescu, Hasdeu, Iorga si Parvan. Nu-l vad deloc pe Eminescu hitlerist. Nu-l vad nici pe Parvan fascist. Oamenii acestia au fost oameni vii si, ca atare, au gandit si au creat romaneste. Poate fara stirea lor; dar au creat valorile noastre spirituale, au inaltat romanismul la valoare universala. Orice roman care vrea sa participe constient la viata spirituala sau sociala a Romaniei, trebuie sa-si asimileze valorile acestea, trebuie sa-si asimileze traditia Eminescu – Iorga – Parvan. Ar fi necomplet, altminteri. Ar fi anorganic.

Lucrurile stand astfel, ma minuneaza pe de o parte acei oameni care te socot fascist fara voia ta pentru ca ai pomenit de “romanism” – pe de alta parte cei care te acuza de tradare sau indiferenta daca nu strigi de 12 ori pe zi “romanismul sa prospere”. Multa vreme n-am stiut ca a vorbi despre romanism inseamna a fi mercenar hitlerist – dupa cum nu am stiut ca a vorbi numai o data pe zi despre acelasi lucru inseamna a fi subersiv si primejdios sigurantei statului. Imi inchipuiam ca toata lumea e de acord asupra destinului nostru de a fi romani si de a ramane romani, oricum ar bate vanturile. Imi inchipuiam, ca nimeni nu poate renunta la Eminescu decat cu riscul de a muri spiritualiceste, de a ajunge nefertil si mizer. Iata ca astazi, cel putin pentru o anumita parte din oameni, lucrurile s-au schimbat. A te marturisi “roman” poate insemna, pentru acesti oameni foarte multe ofense grave: te transforma imediat in hitlerist, in fascist, in burghez sau mercenar, daca nu chiar mai rau. Sa nadajduim ca lucrurile aceste nu le crede nimeni, ca nu le cred nici macar cei ce le scriu. Altminteri ar fi intr-adevar grav. Caci asupra lui Karl Marx un roman poate sa spuna “da” sau “nu” – si nu se supara nimeni. Dar asupra traditiei Eminescu – Iorga – Parvan nu se poate spune decat “da”. Peste aceste valori nu poate trece nimeni dintre noi. La poate critica, le poate completa, le poate duce mai departe – si fiecare dintre noi este obligat s-o faca – dar nu le poate renega. Asta, inca o data, nu inseamna a face “nationalism”, pe strada sau in arta. Inseamna pur si simplu a-ti vedea de treaba, in colisorul tau, impacat cu pamantul romanesc, si cu cerul de deasupra.

Dar sunt si oameni – toti acestia “buni romani” – care te acuza ca nu-ti strigi destul de des sau destul de tare dragostea de neam si dorinta de a-ti face datoria catre tara. Trebuie sa marturisesc ca am fost putin stanjenit ascultand astfel de lucruri. Mi se pare ca nu e decent – si nu e deloc necesar – sa strigi in gura mare ca-ti iubesti neamul. Dar cum nu e decent sa strigi in gura mare ca-ti iubesti parintii, ca-ti adori mama, ca ai fi gata sa-ti dai viata pentru ea. Poate ca acum s-a schimbat putin mentalitatea. Poate ca acum oamenii se-ntalnesc intre ei si-si spun unul altuia: “Tu cat de mult iti iubesti mama? Ar fi gata in orice moment sa-ti tai mana pentru ea?”

Lucrurile acestea se simt, se stiu, dar nu se spun. Fiecare dintre noi e dispus sa-si dea sangele ca sa-si apere sanatatea mamei. Fiecare e tot atat de prompt sa-si dea sangele pentru tara. Dar nu in fiecare zi, la cafenea si la intrunire, in tren si pe camp. E oarecum indecent sa vorbesti de sangele pe care esti gata sa-l versi pentru tara, de sacrificiul vietii tale pentru “prosperitatea neamului”. Tara si neamul au nevoie de tine si in imprejurari mai putin solemne. Deocamdata ti se cere sa te cobori din tramvai prin scara din fata, sa nu scuipi pe strada, sa nu primesti bacsis, sa nu te vinzi partidelor, sa nu-ti treci copiii in scoala prin proptele, sa aduci cinstea intai in familia ta si apoi la tribuna publica, sa-ti faci o cultura solida ca sa nu ne ia inainte bulgarii si australienii, sa nu mai spui “las-o incurcata” de cate ori e vorba de un act in care ti se cere munca si perseverenta, si alte lucruri mici de felul acesta. Fara indoiala ca nu cu asemenea “lucruri mici” se cladeste o tara si o cultura barbateasca. E nevoie, pentru aceasta de mesianism, de nebunie, de munca ucigatoare – ca sa nu mai spunem ca e nevoie de geniu si de sfintenie. Dar nu oricarui cetatean i se poate cere asemenea eforturi. In schimb, se cere mai putin lichelism, mai putin jemenfischism, mai multa cinste, mai mult nerv. Daca toti oamenii ar fi dispusi sa realizeze in viata lor de fiecare zi aceste “lucruri mici” – se vor gasi destui oameni mari care sa creeze si sa organizeze Romania pe care o merita urmasii nostri.

Vremea, an III, nr. 375, 10 februarie 1935, p. 3

Mircea Eliade – Textele ”legionare” si despre ”romanism” – Editura Dacia

18 martie 2014
De profesie Român: Florian Pittiș

”Sa va spun cum am raspuns intr-un interviu total surprinzator pentru Iosif Sava. Se spunea ca Ion Caramitru este un actor mai bun decat mine. Si am spus: "Domnule Iosif Sava, nu mi-am dorit niciodata sa ajung al doilea Caramitru. Eu imi doresc sa fiu primul Pittis".”

”Nu imi sunt foarte clare doctrinele, nu imi sunt foarte clare optiunile. Eu stiu doar atat, ca fac parte din partidul John Lennon – Bob Dylan.”

”Lucrurile exista dintotdeauna (de asta am sus ca s-a tradus bine cu „spiritul tinar”), or, una din cugetarile mele preferate este una a lui Brancusi: „omul moare in momentul in care inceteaza sa fie copil”; pentru asta iti trebuie o viata traita in permanenta uimire, o viata de miracole, in care sa descoperi urmatorul pas pe pamint, sa nu-l compari cu celalalt dar nici sa nu treci peste el. Dar o data facut l-ai uitat. Nu compara frunza care cade azi cu frunza care a cazut anul trecut.”

”Artist poti sa fii si punand potcoave la cai. Nu despre asta este vorba. Nu s-a ales un artist, ci a ajuns la asa ceva un om care isi doreste din inima sa fie vesnic curios, sa priveasca cu ochii mari realitatea din jurul lui, asa cum apare ea, zi de zi: cu totul altfel.”

”Comunistii s-au razbunat pe intelectuali, pe oamenii cu o anumita conceptie. Mie mi se pare chiar de un ridicol fara seama acest lucru. Valoarea nu mai exista. Cred ca e unul singur cel care ne poate judeca din toate punctele de vedere: Dumnezeu. In rest, sunt de acord cu Iisus: "Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra". Eu n-as arunca.”

sursa foto: brigapittis.ro

sursa: suplimentul de cultura/ revistaechinox.ro/ romaniapress.ro

18 martie 2014
Muzeul Național al Țăranului Român a primit distincția GADIF

In cadrul activitatilor dedicate lunii francofoniei 2014, Grupul Ambasadelor, Delegatiilor si Institutiilor Francofone din Romania (GADIF) a acordat distinctia GADIF Muzeului National al Taranului Roman, in semn de recunoastere a contributiei sale la promovarea plurilingvismului in Romania, mai ales pentru o semnalistica originala, in limba franceza. GADIF a creat aceasta distinctie pentru a recompensa contributia la promovarea valorilor francofoniei in Romania.

Evenimentul a avut loc joi, 13 martie 2014, la 11.30, la Muzeul National al Taranului Roman.

Acordarea distinctiei a fost facuta de Presedintele GADIF si Delegat Valonia-Bruxelles la Bucuresti, domnul Benoit Rutten, in prezenta Excelentei Sale, domnul Jean-Hubert Lebet, Ambasador al Elvetiei, a Sefului Antenei Regionale OIF, domnul David Bongard si a altor reprezentanti ai corpului diplomatic la Bucuresti.

GADIF a acordat pentru prima oara aceasta distinctie Muzeului National de Arta al Romaniei, in 2013, care a ales sa faca, cu ocazia renovarii Muzeului Colectiilor de Arta, semnalistica in limba franceza.

In urma summit-ului Francofoniei de la Montreux din 2010, reprezentantii membrilor Organizatiei Internationale a Francofoniei in Romania, continuand cooperarea informala anterioara, au creat Grupul Ambasadelor, Delegatiilor si Institutiilor Francofone din Romania (GADIF). GADIF, grup informal care isi desfasoara activitatea in consens si pe baza voluntara, are ca obiectiv apararea si promovarea limbii franceze, pe care membrii grupului o impartasesc, si a valorilor pe care le poarta (diversitatea culturala, lingvistica, drepturile omului etc.). Membrii GADIF sunt Ambasadele statelor Armenia, Canada, Cipru, Egipt, Franta, Liban, Maroc, Monaco, Republica Democrata Congo, Elvetia, Tunisia, Vietnam, precum si Delegatia Valonia-Bruxelles, Antena Regionala a Organizatiei Internationale a Francofoniei pentru Tarile Europei Centrale si Orientale, si Biroul Agentiei Universitare a Francofoniei pentru Europa Centrala si Orientala. GADIF se bucura, in desfasurarea activitatilor sale, de sprijinul pretios al autoritatilor romane, in special al Ministerului Afacerilor Externe.

13 martie 2014
Filialele LSRS vestesc primăvara

Voluntarii Ligii Studentilor Romani din Strainatate (LSRS) au sarbatorit si in acest an sosirea primaverii in mod traditional romanesc. Filialele LSRS din Danemarca, Norvegia, SUA si Turcia au organizat diferite evenimente de Martisor.

La Istanbul si Sakarya, voluntarii LSRS au organizat un workshop in care, alaturi de tineri turci, au confectionat si oferit in dar martisoare.

Voluntarii Filialei LSRS Danemarca au impartit martisoare in campusul universitar Odense, dar si in cadrul Aarhus Business Academy.

LSRS Norvegia a organizat ieri, 10 martie, o mica expozitie cu martisoare traditionale in parteneriat cu Insa BI (International Student Association BI Norwegian Business School). Expozitia a avut loc in cadrul „Coffee Hour”, un eveniment de socializare in cadrul caruia studetii internationali au fost invitati sa serveasca prajituri si cafea.

La eveniment au participat studenti din Franta, Italia, Norvegia, Ucraina, Vietnam, China, Lituania, Bulgaria si Grecia. Acestia au aflat informatii despre obiceiurile legate de martisor si apoi si-au ales propriul martisor pe care l-au purtat incantati. Baietii prezenti la eveniment au luat martisoare pe care au promis sa le daruiasca prietenelor din tara lor.

In SUA, voluntarii LSRS au organizat mai multe evenimente. Au fost distribuite, pe langa felicitarile electronice si fotografiile tematice ale voluntarilor, martisoare in urmatoarele universitati si campus-uri: Bryn Mawr College, Lawrence Technological University, Worcester Polytechnic Institute, Princeton University – New Jersey si University of Pennsylvania. Totodata, au fost expuse afise despre semnificatia martisorului in traditia romaneasca.

Alaturi de acesti tineri, au mai organizat actiuni si alti peste 200 de voluntari LSRS care studiaza la universitati din strainatate in peste 35 de tari, oferind simboluri autentice romanesti colegilor care apartin altor spatii culturale de pe mapamond.

LSRS organizeaza anual proiecte prin care promoveaza cultura, produsele si traditiile romanesti. Va invitam sa aflati mai multe detalii despre activitatile si evenimentele LSRS vizitand www.lsrs.ro.

11 martie 2014
Alma Redlinger, 90 de ani de viaţă, 70 de ani de pictură

Argo Art Consulting, Uniunea Artistilor Plastici din Romania si Centrul Arte Vizuale – Galeria Caminul Artei va invita miercuri, 12 martie, ora 17.00, la vernisajul expozitiei de pictura si grafica Alma Redlinger, 90 de ani de viata, 70 de ani de pictura. Curatorul expozitiei este Adrian Buga, istoric si critic de arta, iar amfitrion, Cristian Robert Velescu, istoric si critic de arta.

Intervievata cu ocazia unei cuprinzatoare expozitii gazduite de sala Dalles din Bucuresti, unde erau expuse si doua autoportrete, unul realizat in urma cu 60 de ani si altul recent, artista a afirmat modest ca intre ele se afla o viata. De om si de artist, care a interpretat pictura ca propriul destin. Alma Redlinger face parte din generatia care asigura continuitatea picturii interbelice prelungita firesc in contemporaneitate. Eleva a pictorului M. H. Maxy, si-a adjudecat oarecum firesc o cariera avangardista. Este cu neputinta sa surprinzi toate detaliile creatiei unui artist dintr-o singura privire, aruncata unui tablou intr-o clipa, superficial poate. Ochiul artistei, surprinzator de inzestrat pentru a sesiza cele mai neinsemnate reflexe, a gasit usor solutia problemelor pe care pictorul le alege intotdeauna corespunzator numai cu aptitudinile sale.

“Aroma tactila a pensulatiei, prin simtirea detaliului decupat, apare permanent in cautarile sale. Imaginea ideala, planta endemica cu un miros special, este invocata distinct si clar in opera Almei. Privindu-le imbietor, toate florile isi deschid brusc corola si rasar cu ritmuri de alegrete in imaginatia noastra. Fiecare detaliu, incadrat direct de florile Almei, ne ademeneste ochii si nasul, iar cu persistenta culorii, ne urca spre metaesente lin inspirate placut. Apoi, pictorita infige adanc in noi imaginea ei bulb; acum, germinarea, perceputa in mod senzorial, rasare vioi si zvacneste prin fiecare cu invaluirea unei ridicari extralumesti. Pentru ca frumusetea izvoraste din interior si pentru ca exista mediul care contribuie la nasterea ei, se poate intelege cat de mult se inalta acordul interior atunci cand acordul exterior este folosit in acelasi sens, cand caldura celor ce o inconjoara – in fapt, secretul artei ei – devine caldura vietii insesi.

Apropiati-va… Haideti sa ne lasam invaluiti de fiecare tablou! Undeva deasupra, prin mireasma florilor, simtiti in suflet si parfumul Almei?”, afirma despre Alma Redlinger curatorul expozitiei, Adrian Buga.

Apropiati-va de arta Almei Redlinger si lasati-va invaluiti de parfumul artei, macar o data in viata! Expozitia Alma Redlinger – 90 de ani de viata, 70 de ani de pictura va fi deschisa la Galeria Caminul Artei, Strada Biserica Enei, nr. 16, in perioada 12-25 martie, programul de vizitare fiind 10.00 – 18.00.

11 martie 2014
Se lansează abonamentele de primăvară la Sala Radio

„100% Mozart” este povestea pe care o „istoriseste” pianistul Horia Mihail in cea de-a IV-a editie a turneului sau national „Pianul calator”. Alexandru Tomescu canta Dvorák pe vioara Stradivarius, cea care a rasunat multi ani in mainile violonistului Ion Voicu. Celebra „Oda a bucuriei” si intreaga Simfonie a IX-a beethoveniana in interpretarea magistrala a Orchestrei Nationale Radio aniverseaza Ziua Regalitatii. Saptamana Internationala a Muzicii Noi, la cea de-a 24-a editie, este o provocare lansata spectatorilor deschisi catre tot ceea ce este modern in muzica, noi universuri sonore fascinante, inedite, compozitori contemporani romani si straini de valoare. Marsul nuptial si intreaga partitura a lui Felix Mendelssohn – Visul unei nopti de vara – ne poarta spre magia unui taram oniric. Marele acordeonist francez Richard Galliano canta Anotimpurile lui Vivaldi si pe cele ale lui Piazzolla alaturi de Orchestra de Camera Radio.

Va intrebati unde si cand? Toate acestea si mult mai multe evenimente speciale va propun in perioada aprilie-iunie 2014, in ultima partea a acestei stagiuni, Orchestrele si Corurile Radio Romania, la Sala Radio.

Si pentru a fi siguri ca nu pierdeti cele mai speciale seri muzicale ale primaverii, va propunem noile abonamente pentru perioada aprilie-iunie 2014.

Doua saptamani – 10 – 23 martie 2014 – aveti la dispozitie pentru a va asigura locurile in sala! Va asteptam asadar la casa de bilete din strada General Berthelot 60-64. Pentru detalii puteti contacta casa de bilete la telefon: 021-303.14.28 sau 021-314.68.00.

Programul este :

–de luni pana vineri, intre orele 9.00-18.00 ;

–in zilele de concert/spectacol din timpul saptamanii : 09:00-20:00 ;

–in zilele de concert/spectacol din weekend : 09:00-12:00 si 15:00-20:00.

Abonamentele sunt valabile la toate concertele si recitalurile din stagiunea Orchestrelor si Corurilor Radio. Exceptie fac evenimentele sustinute de Orchestra de Muzica Populara si manifestarile speciale realizate in parteneriat.

Preturile la abonamente sunt (perioada aprilie-iunie 2014):

– Abonamente de acces:

categoria I – 345 lei

categoria a II-a – 276 lei

categoria a III-a – 207 lei

– Abonamente cu valoare redusa (pensionari, elevi, studenti)

categoria I redus – 207 lei

categoria a II-a redus – 166 lei

Abonamentele de acces cu pret intreg sunt disponibile si www.bilete.ro, in oficiile Postei Romane, in Magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro, in Magazinele Germanos. Cele cu pret redus se pot achizitiona numai de la casa de bilete a Salii Radio, pe baza unei copii a talonului de pensie si a cartii de identitate.

10 martie 2014
Pink Floyd – High Hopes

82. Melodia de la ora 22:30

Pink Floyd este o formatie britanica de rock progresiv formata in anul 1964 in Cambridge, Anglia, faimoasa pentru compozitiile sale revolutionare in stil rock clasic, versuri filozofice, experimente sonore, originalitate, coperte inovative de albume muzicale si spectacole live intens elaborate.

Componenta initiala a formatiei era: Syd Barrett (vocal, chitara), Roger Waters (chitara bas), Rick Wright (clape), Nick Mason (baterie). Avand un comportament bizar si necontrolat, la cererea expresa a celorlalti membri ai trupei, Barrett a parasit trupa in 1968, la putin timp dupa aparitia albumului de debut, locul sau fiind luat de David Gilmour.

Pink Floyd a devenit una dintre formatiile rock cele mai influente si pline de succes, grupul vanzand de-a lungul timpului un numar estimat la peste 75 de milioane de albume muzicale doar in Statele Unite, (Sursa RIAA, conform datelor avute la 22 aprilie 2006), si peste 200 de milioane de albume in restul lumii (Sursa About.com, conform datelor avute la 9 februarie 2006).

In 1994 apare albumul “The Division Bell” care poarta amprenta lui Wright. Albumul aduce trupei un nou record, fiind primul lor titlu intrat direct pe locul 1 in clasamente. In martie 1994 incepe noul turneu mondial, cuprinzand 110 spectacole, sustinute in 77 de metropole, cota de spectatori de 5 milioane fiind atinsa.

"High Hopes" este a unsprezecea si piesa finala de pe albumul The Division Bell; compusa de David Gilmour – cu versuri de Gilmour si Polly Samson. Este, de asemenea, melodia care incheie toata discografia Pink Floyd. Gilmour spunea ca aceasta melodie este despre tineretea sa si despre faptul ca a lasat orasul natal "in spate".

9 martie 2014
Bărbatul și femeia – de Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.

Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul, femeia este inima.

Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.

Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.

Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.

Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.

Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.

Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.

Barbatul este un geniu, femeia este un inger.

Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.

Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.

Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul gandeste, femeia intuieste.

A gandi inseamna a avea creier superior.

A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.

Barbatul este un ocean, femeia este un lac.

Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.

Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce canta.

A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.

In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

9 martie 2014