Domnului Victor Hugo
Iubim atatea lucruri pe lumea asta, doara
Ca sa-ntelegem bine ce pretuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunaoara.
Calcam pe flori firave, ce-abia prind sa rasara,
Si plangem, si cuvinte de bun ramas rostim.
Cu timpul, ne dam seama si noi ca-mbatranim
Cand clocotul se duce din inima hoinara.
Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De pret e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te certi si fugi de dansul; cand insa, cumintiti,
Ne intalnim, suradem, si doua maini se-ndeamna,
Gandindu-se ca-n timpuri mergeam nedespartiti,
Ca sufletul nu-i vesnic si ”ieri” un ”maine”-nseamna.
Alfred de Musset – Poezii