Nuntirea asta are textura unui voal de mireasa curat, apretat, ferchezuit, fluturandu-si duios faldurile impregnate cu miros de tamaie, lumanari si parfum de firma luat cu imprumut de la o pretena mai avuta. Poezia cadrelor e atat de omogena, grijuliu dirijata de maini cremuite care-si deschid corola din mansete-receptacul impecabile, atat de putin deranjanta incat devine enervant de armonica.
Omogenitatea asta nu curge (slava domnului) la rapa blazarii ci se agata de cate o ragalie si se lasa batuta de soare si de volburi. Substratu geopolitic se reduce la o formula simpla ROMANIA + BASARABIA= LOVE, lopatica narativului nu sapa mai departe de atat, nu extrage radical, nu scoate logaritm, se joaca cuminte in ladita cu nisip apolitic, ii mai intra in ochi cate un fir nesuferit de tarana, da’ ii trece pana se… marita :P. Dialogul e suficient de natural cat sa te simti confortabil, situatiile comicaresti suficient de credibile incat sa-ti smulga o grimasa pardon zambet :D, desi au asa un iz de basm dambovitean: iala se strica fix in ziua nuntii si da isi scoate nuntasii din casa cu macaraua.
[el e Otto]
Am ras cu lacrimi, insensibila de mine